1,044 matches
-
Sâmbătă dimineața, pe la ora 9.00, am început să amenajăm expoziția în aer liber, pe platforma din fața Casei Tineretului. Pe patru panouri - două mari și două mai mici - așezate în forma de L, am desfășurat trei splendide sari-uri. Pe faldurile acestora am expus planșele - douăsprezece la număr - ce reprezentau detaliat canalele și chakrele corpului subtil. O veritabilă lecție de Sahaja Yoga, bine documentată, la un înalt nivel de prezentare și atractivă, în același timp. În unghiul literei L trona tabloul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Culorile tabloului merită o atenție specială: pe un fond negru, Sf. Petru e îmbrăcat într-o cămașă verde (nuanțele sunt imposibil de descris), dar peste umărul său drept și peste o parte a pieptului cad (e amănuntul genial al portretului) faldurile unei hlamide de un galben fantastic ce iluminează întregul tablou și în care parcă se reflectă, ca într-o oglindă, o parte din lumina de aur ce se revarsă peste sfânt de sus, din cer. Contemplarea acestui portret îmi limpezește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
noi spații securizante inaugurate și folosite de ei: cele de sub masă, de sub scăunele și scaune, dintre scaunele cu speteaza lipită de marginea mesei și plafonul format de partea dinăuntru al tăbliei acesteia, de dincolo de hainele atârnate în cuier sau de faldurile draperiei acoperind caloriferul, cel al culcușului alcătuit de brațul pe care mă sprijin când scriu și de pieptul rezemat de muchia biroului... Ce cărți geniale ar fi scris motanii noștri despre spațiul închis dacă nu ar considera literatura, cum mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
bună dreptate, "reconstituirea canonului" eminescian. În această bătălie a jucat un rol important considerarea românismului eminescian, resimțit foarte puternic în Basarabia unde regăsirea lui Eminescu a echivalat cu "regăsirea ontologică" a culturii naționale și a ființei naționale, în fond. "Sub faldurile latinității orientale, făcând din Eminescu constată Adrian Dinu Rachieru o "Biblie lucrătoare", cruciada românismului a cunoscut în Basarabia un exploziv moment de efervescență națională (1988-1989), încununată cu declarația independenței (17 august 1991) și legiferarea limbii române ca limbă de stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
recuzita necesară din Scșnes de la vie de bohșme a lui Henri Murger, cartea care ne-a scos din minți pe mulți: părul mare și buclat la ceafă sub borsalina cu borurile exagerate, bărbuța oacheșă și creață sub lavaliera neagră În falduri, macferlanul negru cu pelerină bogată și o alură gravă și funebră de poște maudit. Reproduc aci, cu stilul propriu epocii și generației noastre de formație În multe privinți artificioasă, epitaful ce singur și-a elaborat frumosul nostru bulibașă, răpus la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu frunze mari, alungite peste inimioarele unor pere radia o lumină strălucitoare. Casetofonul Honda cu cele două boxe tăcuse de mult și îi amintea de zilele pline de veselie când Carlina dansa cu copiii ei. Perdelele albe și bogate în falduri erau acoperite pe părțile laterale cu un material din pluș grena cu un tiv ce părea făcut la milimetru cu perdeaua. Dormitoarele erau aranjate cu mult gust și se găseau într-o totală ordine. Ea privi cu nesaț toate acestea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
niște scâncete slabe. Urs se opri și, luându-se după ele, coborî la malul apei. Adăpostit sub una din grinzi și Înțepenit Între pietre, văzu un coșuleț cu capac din care răzbăteau plânsete răgușite. Omul se aplecă asupra coșulețului. Dintre faldurile unei Învelitori groase, din blană de lup, răsărea căpșorul rotund cu fețișoara Înghețată și ochii roșii ai unui sugar. „Dumnezeule mare, ce mână criminală l-a lăsat aici? Nu mai are mult și Îngheață!“ Își spuse Urs, Îngrozit. Erau primele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
m-am dus să-l condolez, în ținuta lui afectat de impecabilă, aidoma cu a tatălui său alături de care primea expresiile de compasiune ale vizitatorilor, cu o teatralitate ce făcea să se risipească în pur rit social, în convenții rigide, faldurile cețoase ale durerii); cu fumuri aristocratice, înveșmântat pururea ca de nuntă sau înmormântare, ceremonios, amabil și pedant, parcă totdeauna primindu-te sau despărțindu-se de tine pe treptele castelului existând doar în imaginația lui fixă și vană, puștiul fiind copie
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
zi. Volens-nolens. De ce? Nu avem timp pentru fleacuri. Fleacuri am zis? De-ar fi un zodiac (a se citi oracol) care să-și strige până și destinele mărunte, am fi și noi poate mai receptivi la ceea ce-i ascuns între faldurile clipelor mereu grăbite. Când te gândești ce uriașe și pline (pline de ce?) pot fi complexele noastre cotidiene și năstrușnicele paradoxuri de care ne împiedicăm ca de o confrerie solidă a vremurilor, născută nu din spuma ideilor, ci dintr-un nedeclarat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
într-o peșteră, care are aceeași simbolistica a labirintului, totul se schimbă: „Uneori mi se părea că, deasupra noastră, zăresc sclipind stelele. Iar alteori simțeam o adiere de vânt și parcă pereții începeau să tremure de sus în jos, ca faldurile unei perdele”. În acest cadru halucinant, sugerat de pereții care parcă tremurau, Damian este „istovit“, ceea ce se întâmplă îl copleșește, obosindu-l. Damian adoarme, ratând inițierea, adică restul spectacolului, însă el, datorită anamnezei, va retrăi aievea retragerea dezastruoasă a cohortelor
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
discursului poetic - întreprindere modernistă -, dar cu mijloace proprii, postmoderniste (se recunoaște aici și modelul lui T. S. Eliot). Are conștiința textului și voința construcției totale, de tipul unei geneze (și autogeneze) textuale, cu alte cuvinte, aspirații moderniste desfășurate în largi falduri postmoderne, în care tragicul și ludicul, poezia și proza, emoția și livrescul, simbolicul și cotidianul, oracularul și colocvialul sunt peticele din care se coase veșmântul poemului. În contextul anilor ’70, inovațiile sale la nivel tehnic merită să rețină atenția, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
chemați toți „optzeciștii”, dar și cei care sunt dispuși să arunce peste bord vechile canoane literare, militând pentru post-modernitate În literatură. Eu, sincer să fiu, nu Înțeleg mare lucru din acest curent cultural de sorginte americană, iscat, la Început, din faldurile cerebrale ale arhitecților. Da, repet, În ce mă privește, nu Înțeleg mare lucru din această „nouă ideologie literară”, deși eu Însumi am aruncat câteva grăunțe esențiale de „post-modernism” În romanele mele Bunavestire și Don Juan (1977 și 1981!Ă, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
drept un „profitor al lor”, el și „grupul său”, Între care se număra nu un fost activist, ci un inginer, fiul unui fost comunist din ilegalitate devenit sub Dej general de securitate, Valter Roman, o figură absolut nouă răsărită din „faldurile revoluției” sau din te miri ce calcule ale celor care În zilele fierbinți de după fuga dictatorului au perfectat „noile coaliții” - premierul Petre Roman. Fapt ciudat, pentru mine cel puțin, În lunile anului ’90, luni fierbinți traversate de nenumărate manifestații și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
copii, superficiali și grăbiți, preocupați mereu de altele, „ea” ne forțează Într-un fel simțurile și perspicacitatea să luăm, În sfârșit, act de realitatea În care am fost aruncați și, mai ales, să devenim conștienți și cu adevărat emoționați de faldurile, relieful și „promisiunile” de existență care sunt ascunse În această realitate peste care lunecăm cel mai adesea Îmbibați de un fel de torpoare sau semi-conștiență, tocind-o! Și, Într-adevăr ca pe niște copii, ea trebuie să ne „amenințe” cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În paginile vechi și celebre, când un om, un singur om, se ridică prin nu știu ce forțe sau impulsuri, aparent sinucigașe, din talazurile Întotdeauna grozave ale existenței sociale - un Iona ce luptă cu intestinele formidabile ale Chitului, care nu sunt decât faldurile rugoase și ciocanele existenței! -, și se regăsește „Încă o dată”; deplin, Întreg și mândru pentru prima dată, bucuros de renașterea sa, bucuros de suferința formidabilă, năucitoare În care a fost aruncat și În care nu a decăzut, nu a murit, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care sunt este incapabil de „invenție”, de distribuire pe orizontală a unor alte și alte motive și nuclee creatoare! Vrând-nevrând, trist sau vesel, aclamat sau injuriat, calomniat cu fervoare, eu mă Înfășor mereu, obstinat și rigid, Într-un fel, În faldurile acelorași motive, acelorași obsesii ideatice cărora Încerc să le dau diversitate stlistică doar prin strategii epice cât de cât diferite. Dar... Înțeleg că azi În România literelor „lumea” nu are timpul sau „răbdarea” să se ocupe de astfel de probleme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
demisii și furibunde renunțări de la acele „idealuri ale tinereții” care, iute, din primii ani ai maturității și ai ciocnirilor sociale, se arată a fi false, un „drog existențial” vândut de pedagogii inconștienți și mediocri, de instituții ce se Înfășoară În falduri de falsă mătase, În fraze bombastice făcute pentru copii sau neputincioși. La acest „liman” sau limită ce sperie, poate, În primul rând pentru marea, „fizica”, „primejdioasa” ei apropiere de ceea ce se numește moarte. Da, mai știi, dacă bătrânețea ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
s-a desfășurat și o frumoasă prezentare artistică a elevilor. De aici, nu putea să lipsească și prefectul Dumitru Florescu care, scăpat de vreo acuzație de uneltire (cum se obișnuia pe atunci) a făcut o frumoasă și prosperă carieră sub faldurile steagului roșu cu ciocan și secere. Acesta a felicitat-o pe directoarea școlii, „...Eugenia Avocat Herșcovici” amintindu-i de „...educația progresistă” ce trebuia să guverneze programele școlare. a.o. Comuniștii - majoritari Într-un comitet Făcându-și loc cu coatele, cu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
contur. La apus, când soarele atingea apa, ridicând aburi verzui, din partea cealaltă răsărea luna, palidă și rătăcită, ca un somnambul. Atunci cerul roșu se albăstrea, treptat, până ce căpăta culoarea apelor adânci ; marea se prefăcea într-o draperie de catifea, cu falduri negre pe fundul valurilor, iar la creste cu fire de argint. Nopți cu lună și numai apă și cer împrejur ! Despre asta să vă spună corăbierii, nu ceilalți navigatori, căci pe aceș tia huruitul mașinilor îi împiedică să audă suflul
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
științe pozitive și umaniste, ca fizica, astronomia, biologia și psihologia, care oferă „o bună motivație ontologică și gnoseologică gândirii magice tradiționale”, autorul are de examinat un fenomen vast, deloc ușor de definit și interpretat, ale cărui limite „se pierd între faldurile înșelătoare ale unui cosmos necunoscut și, deopotrivă, în adâncurile întunecoase ale eului”. Cu o impresionantă bibliografie, străină și românească, el realizează un studiu larg antropologic, preocupat să descopere mecanismul unor credințe și practici care scapă înțelegerii obișnuite, raționale. O altă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285504_a_286833]
-
̃ „pădure, tufiș, lemn, material lemnos, substanță, sedimente, tulbureală”, magh. elő „viu”, lat. alo „a face să crească”, alb. ri „tânăr, nou, proaspăt”. Pe această bază lichidă, însemnând creșterea și rezultatul ei, au apărut forme ca: rom. leasă, mladă, brad, fald, lemn, crac; alb. lesh „lână”, lesë „leasă”, dru „copac”, sl. rs. elĭ „brad”, derevŏ „copac”, les „pădure”, klon „ram”; magh. erdő „pădure”; lat. silva „pădure, vegetație, plante”, palus, dis (mlaștină cu vegetație specifică), vgr. αλσος „crâng” etc. Prin pierderea miezului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
paludis „baltă, stuf”. Anticul Padus a fost redus la Pô, iar pluralul padi, orum „arbore (la izvoarele râului Pô) din care curge rășină” (Q.-D.) explică pe r din finalul românescului pădure, ca și germ. Wald, pl. Wälder, sau rom. falduri. A privi, cuvânt autohton prefixat (pri-vi), a cărui rădăcină o întâlnim în lat. video, sl. videtĭ, rom. a vedea, numai că prin pierderea consoanei finale verbul a privi și-a schimbat conjugarea: eu privesc, față de eu văd (prevăd). Prefixul pridenumește
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
44 a domina, 44 domn, 44 a domni, 44 drag, 102 a drege, 56 drum, 100 dulău, 110 duleb, 52 dur, 109 Elada, 46 a eleva, 48 Escu, 57 Esna, 57 etate, 129 a face, 222 fag, 105 faimă, 100 falduri, 104 fată, 222 făt, 165 a făta, 222 fiică, 165 fire, 52 fiu, 165 Finlanda, 68 flac, 46 a flecări, 100 folos, 74 fraci, 47 francez, 45 frate, 164 frăție, 164 fruct, 130 gabjă, 44 gali, 68 galeș, 45 gard
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Occidentului”, din jurul luminatului și contradictorului C. Noica și al „Școlii de la Păltiniș”, dând, vrând-nevrând, apă la moara demagogică și reacționară a puterii politice. Iar „tinerii, inteligenți și insolenți” care s-au grăbit, după ’89, să atârne pe umerii statuii naționale faldurile murdare ale unei istorii și ale unei firi românești jalnice, penibile, naționale nu au polemizat În fapt cu „adevărul” istoriei, ci cu minciuna și demagogia unui regim brutal, polițienesc, scurs din pliurile Încă vii ale unui medievalism românesc târziu! Noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
avea înscrisă, în oriflamele ei luptătoare, deviza Esteticului über alles, noi, cei câțiva, Nichita, Cezar, Grigore, Matei, cărora li s-a adăugat, „tânăra promisiune poetică” ce era în anii aceia Adrian Păunescu, am simțit că acesta era unicul „steag” sub faldurile invizibile ale căruia merita să ne înjugăm entuziasmul și vocația noastră, încă în curs de formare și legitimare. Eram, de altfel, și atacați în unele reviste și periodice politice ca „estetizanți” și, mi se pare, chiar și azi mai apare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]