936 matches
-
a irupt și În lumea noastră literară. Dacă „Înainte”, sub tiranie, eram „Împreună”, strînși unii’ntr-alții precum blândele oi când peste staulul lor zboară duhoarea fiarei, acum, „după”, În libertate, cineva, un deget aspru, implacabil și răutăcios, a tăiat o falie, o crevasă, o ruptură de netrecut, s-ar părea, care a slujit, până la urmă, veșnicilor noștri inamici - politicienilor de ieri și de azi. Ca și unor nou-veniți care, după o simplă și eficientă strategie a paraziților, s-au Încrustat În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
au părăsit ședința. Eugen Simion a avut și stângăcia, apoi, să se declare de „partea lui Iliescu”, Înscriindu-se În F.S.N.-ul care fusese părăsit de Doina Cornea, Blandiana și Dinescu și astfel, iată, s-a produs oarecum fulgerător fisura, falia ce a tăiat cam la mijloc mica, și uriașa În același timp, lume literară. A urmat mineriada sau mineriadele; Iliescu oricum nu mai avea nevoie de „ele” pentru a focaliza Încă o dată, În persoana sa, mai degrabă ezitantă și vizibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o „nouă Împărțire a lumii”. State tinere și vechi totodată, precum India și China, ajunse la o capacitate economică nemaipomenită, Își vor cere drepturile la masa unde se decide soarta planetei sau... mai știi, vor Începe din nou războaiele religioase, falia Între statele Apusului și Răsăritului s-a adîncit prea mult și o anume, neliniștitoare radicalizare a unei părți a lumii musulmane o arată. Care, dacă e să fim obiectivi, are nu puține argumente pe care le opune Îngâmfatului Apus, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lumii în care trăiește. Opera lui Caragiale constituie doar turnesolul care scoate la iveală nuanțele și fantasmele identitare, anxietăți, com- plexe, deziderate și iregularități ale unei culturi și civilizații aflate într-o complicată dinamică, o cultură și o civilizație a faliei care face obiectul unei alte cărți. Am constatat că dispunem de patru tipuri de „utilizatori” ai operei lui Caragiale, utilizatori pentru că ei nu sunt doar critici literari, regizori, filozofi, istorici ai ideilor, ci și ziariști, oameni politici etc.. Unul singur
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
dispărut, o simplă fantoșă redusă la o condiție spectrală, inconsistentă. Numai că din ziar, Caragiale a extras ceva ce s-a dovedit a fi peren, un orizont de posibilitate. Scrii- torul a descoperit o fractură, un punct de inflexiune, o falie, un pliu în care și-a depozitat opera, un pliu care poate fi desfășurat la infinit așa cum magicienii scot din pălărie o eșarfă care nu se mai termină. În ce măsură am dreptul să utilizez opera lui Caragiale în afara contextului de cultură
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ceea ce oferă esențial opera lui Caragiale ține de ilustrarea a ceea ce Agamben numea obscuritatea unui secol, ceea ce-l face pe scriitor contemporan cu noi și cu cei care ne vor urma. Scriitorul avea intuiția unei fracturi a lumii sale, a faliei, separând generația sa, ca una care „a râs prea mult”, de generațiile care-i vor urma, care „nu vor mai râde”, o anumită lumină epocii sale de tenebrele celei care avea să vină. Privind strict cronologic, Caragiale avea drep- tate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
grandioase, în care mânia lui Dumnezeu să se abată asupra Pământului, Soarele să se acopere de un nor gros de fum, apele să se reverse din matcă și să invadeze uscatul, pămân tul să se cutremure și să crape în falii adânci, orașele să fie înghițite, iar oamenii să moară pe capete. Toate acestea pentru ca, desigur, cei rămași în viață să se uite cu nesaț la știrile de la televizor și astfel să le facă rating. Până la marele moment care săi facă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Dumnezeu, ființă inaccesibilă pentru om. Omul nu poate să cunoască în sine această transcendență și de aceea sacrul în sine, sacrul divin, nu poate fi definit, nu poate fi exprimat prin concepte rationale. Din acest punct de vedere, este o falie insondabilă între Dumnezeu și om, putânduse spune că ceea ce-l separă pe om de Dumnezeu este tocmai caracterul profan al lumii în care este închisă existența umană și care nu posedă în sine nici un principiu autonom de sfințenie. De aici
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Violeta Stanciu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1352]
-
autori, indiferent de meridianul unde s-au manifestat, publicații, curente literare și instituții. Romanul Misiunea de investigare (1987) aduce în prim-plan problematica formării personalității și a limitelor impuse existenței spirituale resimțite de trei generații în intervalul 1936-1976, drama marii falii culturale din veacul al XX-lea, mai ales pentru Europa de Est. Versurile din placheta Limite (2003) vădesc un ochi lucid, introspectiv, și o gestică sobră, dar cu deschideri pentru surprinderea bucuriilor ingenue. SCRIERI: Secvențe critice, București, 1979; Tudor Vianu, București, 1984
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290080_a_291409]
-
dispozitiv de represiune, dar și o unealtă a pionierului. Dominația este inclusă în transport, iar lucrurile militare în lucrările publice. Șarpele de asfalt neted care-și desfășoară zigzagul fără prea multă considerație pentru mediul înconjurător, sfidând curbe de nivel și falii geologice murmură la urechea conducătorului auto mirat poate câteodată de faptul că vede atât de puțină lume pe drum: Noi nu ne aflăm doar în trecere, noi suntem la noi acasă, această Iudee-Samarie este coloana vertebrală a memoriei evreiești, eu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
geografia simbolică europeană, marchează ruptura dramatică a hărții politice și istorice a Europei o dată cu declanșarea Războiului Rece: "Cortina de Fier reușise să impună dinspre geopolitică spre antropologia culturală diviziunea Est-Vest, stabilizând aparent fisurile endemice și ubicue ale continentului printr-o falie ideologică, politică și, tot mai mult, civilizațională, care separa două blocuri ireductibil rivale și pretins monolitice. Cea mai spectaculoasă revizuire s-a făcut în regiunea cuprinsă între fâșia atlantică (Occidentul stricto sensu) și Uniunea Sovietică: Germania, care se autolocaliza în
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
Apele se tulburau,/ Atunci Ion îi săgelva”. Săgetarea este simultană creației, căci ieșirea din amorțire a bourilor smulge lumea din genuni. Tulburarea apelor, surparea solului și clocotirea codrului au loc într-un timp imemorial instaurat de imperfect. Arcașul arhetipal surprinde falia temporală și valorifică accesul în sacru. Densitatea predicatelor, mai numeroase decât numărul de versuri, formează un tablou cataclismic, ochiul receptor părând a nu putea urma rapiditatea cu care focalizarea se mută și ia proporții universale. În basme bourul htonian apare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fără pericol. Ea este neutralizată, căci „strănutul simbolizează o manifestare a sacrului care aprobă sau pedepsește, neașteptatul manifestării sale marcând o ruptură în linia continuumului temporal”. Timpul nefast a fost întrerupt iar eroul și alter-ego-ul totemic se află într-o falie temporală, marcată de cele trei zile fatidice ale luptei. Atributele calului nu trebuie însă privite separat de flăcău, calul și călărețul formează de fapt o singură entitate, al cărei cumul de forțe reprezintă cheia trecerii cu bine a probei. Mai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
două embleme astrale sunt sintetizate întrun text de Nunească, din Bumbuiești, Vâlcea: „Ce mai soare luminos,/ Ce mai ginere frumos!/ Ce mai lună luminoasă,/ Ce mai mireasă frumoasă!/ Cruciuliță de argint,/ Amândoi v-ați potrivit!”. Egale ca importanță, cele două falii de mitic desemnate pe sexe conțin totalitatea lumii ca manifestare. „Inițierile fetelor nu includ, ca în cazul băieților, elemente tipice precum revelația Ființei Divine, a unui obiect sacru și a mitului originii”, dar în timpul procesiunii fetele primesc puteri cosmogonice. Prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
plăvioare,/ Dar ce fel de plăvioare?/ Tot brazi nalți,/ Molifți uscați” (Cudalbi - Galați). La nivel stilistic, trecerea din timpul profan în cel sacru, al prezentului mitic, se face prin permutarea faptei de la perfectul compus la acțiuni săvârșite hic et hunc. Falia spre evenimentele arhetipale s-a deschis și, sub ochii auditoriului, se dezlănțuie potopul purificator din care o nouă lume va fi creată. Plăvioarele (viitură din lemne și nămol) constituie amestecul principiilor fundamentale (pământ, apă, focul latent în lemne și aerul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
demonstrativ calitatea imaculată a tinerei, ca semn al convingerii definitive asupra harului suprauman. Retragerea din implicarea directă („treaba lor”) conferă instanței narative superioritatea observatorului pasiv la timpul mitic deschis de propria spunere, pregătind retragerea totală din el, cerută de închiderea faliei lingvistice spre sacru. Repudierea inițiatică survine alteori dintr-o concepție la fel de fabuloasă, fiind imaculată: doar privind un flăcău în timp ce era izolată, fecioara dă naștere lui Busuioc și Musuioc , alteori feciorul de împărat o privește cu drag , rămâne grea după ce e
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dimensiunea superioară. În acest context, interdicția însăși trebuie citită per contrarium, ca o sugestie modelatoare a traseului inițiatic, altminteri eroul nu poate descoperi singur tărâmul interzis sau cămara oprită. Coerciția are deci un rol profund formativ, concentrează atenția neofitului asupra faliei ce face legătura cu sacrul și îi dă cunoașterea necesară să o recunoască printre sume¬deniile de alte spații similare. Întrebările cheie sunt următoarele: ar mai greși tinerii, dacă nu li s-ar mai indica hybris-ul posibil? Și dacă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu În sine, ci, mai ales, În capacitatea spiritului și a eului nostru misterios de a intra În contact cu ceea ce numim „zei”; cu acel Mister desăvârșit din care ni se pare a rupe mereu câte o felie, câte o falie și care se depărtează de noi zâmbind, străin, tot mai străin parcă, până la necunoaștere și dispariție, dar brusc prezent, În momentele de groază sau de creație reală, când cosmosul și bolțile luminate și Încremenite, ce ne umilesc și, turtesc la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
în Mircea Eliade, ulițele cu denumiri evocatoare (Zlataust, Vovidenie, Patruzeci de Sfinți - murmurul unui discurs îndrăgostit) duc spre o zonă de bizare interferări, unde diurnul glisează, ca împins de o mână nevăzută, în fantastic. Printr-o fantă secretă, printr-o „falie neagră” (albăstrie, alburie), ba se insinuează, ba năvălește incredibilul. O ușoară mișcare de baghetă și se declanșează „surpriza”. Într-un „balans” produs printr-o tehnică, ușor manieristă, a ambiguizării, firescul, în insolitele „scene, scenuțe” ce se înfiripă, se răstoarnă, neliniștitor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
și numai prin această unitate el poate învinge timpul și gustul generațiilor. Originalitatea, justețea profundă a viziunii sale și unitatea operei sale îi asigură acest statut de excepție, și cine le „fracturează” pe acestea, propunându-ne doar „părți”, „felii” sau „falii”, „segmente de existență sau de operă”, face un act de denigrare, voit sau ne-voit. Am vorbit mai sus despre unele din caracteristicile firii sale, în comportamentele sale „de început”, înainte, în timpul debutului și în primii ani ai consacrării, perioadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
admirativ la această parte a romanului, era uimit „de unde cunosc eu atât de bine țăranul”, dar admirația lui era condiționată de extirparea acelei părți din carte care anunța, de fapt, arta mea poetică viitoare. Însăși structura poliedrică a cărții, acele falii care se îmbinau într-o formă discordant-armonică, propunând în aceeași carte registre tematice și uneori chiar stilistice diferite, erau o „descoperire proprie”, era felul și forma în care eu eram capabil să construiesc un roman. Și cele două capodopere ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mine intactă, așa cum fusese odinioară, în vremea când mai aveam încredere în ea. Ca să mă poată amăgi, trebuise să se mintă pe sine - lucrurile mergeau mână în mână, una-n alta. Pierderea acestei prietenii a rămas până azi ca o falie în viața mea. A trebuit să găsesc un „animal al inimii“ și un „rege“ și din cauza acestei femei. Pentru că ambele noțiuni sunt cu două tăișuri, bântuie prin mărăcinișul iubirii și trădării. Când scriam, a trebuit să întreb propozițiile apărute pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
numai lucrurile de „după“, ci chiar și pe cele dinainte, care în mod normal n-ar avea nimic de-a face cu ruptura din viața ta, dacă ea nu s-ar fi produs între timp. Totul fiind magnetizat de această falie și nimic nemaiputând fi despărțit de ea nici în cap, nici în întreaga ta viață. Ceea ce a existat înaintea rupturii ți se înfățișează după ca și cum ar fi fost încă de pe atunci - în mod ascuns și, de aceea, neînțeles la timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
unei polarități mai vechi. O cezură trebuie marcată între Europa Centrală (Polonia, Ungaria și Cehia) și Europa de Sud-Est (Bulgaria și România). În cazul Europei Centrale, trei tipuri de clivaje pot fi distinse: unele sunt replica exactă a liniilor de falie occidentale; altele au un aspect atipic, dar se înscriu în tiparul vechilor conflicte; ultimele prezintă o formă cu totul inedită și sunt o moștenire imediată a comunismului. Primul tip de clivaj se explică prin faptul că țările avute în vedere
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
pornire pe care caută să o îmbogățească adăugând clivajele specifice la vechile democrații populare. În toate cazurile, sunt trasate demarcații nete între diferitele ansambluri geografice. Metoda topografică presupune o distincție între țările susceptibile să reproducă pe termen mediu liniile de falie occidentale și țările a căror evoluție este condamnată la confuzie pentru încă mult timp. Metoda arheologică împarte țările în două categorii, după cum clivajul pe care îl naște comunismul se poate sau nu adăuga clivajelor anterioare. Metoda genetică invită la o
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]