1,434 matches
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > SOCIETATE, DE ADRIAN SIMIONESCU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 272 din 29 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului “Cerbul num ă-ntrece”, zise falnic Șchiopul Cu multă emfază și prea plin de sine, “Sunt croit puternic și înalt cât plopul, Toată admirația mi se cuvine”. “Mie-mi place-atunci când ciocârlia cântă”, Intră mai departe în vorbire Surdul, ” Și nici-o cântare nu-mi pare mai
SOCIETATE, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Societate_de_adrian_simionescu.html [Corola-blog/BlogPost/355821_a_357150]
-
de granit Pe aici nu se moare, pe aici nu se trece Suntem apă și ram, piatră și rodnic pământ. Port semn de săgeată pe ramul crescut, Mi-e frate bun gorunul și șoimul în zbor. Renasc primăvară cu verdele falnic și crud Suntem fără moarte, copacii nu mor. Un chip de dac nobil, încrestat cu blândețe O rugăciune crescută din florile de mai. Un clopote sună, străbunii ne dau binețe Sunt ram milenar de stejar, un cântec de nai. Din
GLOSSĂ de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 by http://confluente.ro/tamara_gorincioi_1490872956.html [Corola-blog/BlogPost/370549_a_371878]
-
astre, mîndru, diafan. Să-mi zîmbești cu a ta gură cu dinți mici de porțelan. Peste purpura încinsă, tu să pari o diadema Iar în păr de aur moale, să porți a iubirii stema Vei fi splendida comoara, vei fi falnic giuvaier Tu, stăpîna mea și-a morții, si a stelelor din cer ... Adrian Grigoraș 1987 Referință Bibliografica: Crăiasa De Cristal / Adrian Grigoraș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 626, Anul ÎI, 17 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Adrian
CRAIASA DE CRISTAL de ADRIAN GRIGORAŞ în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Craiasa_de_cristal_adrian_grigoras_1347903609.html [Corola-blog/BlogPost/343537_a_344866]
-
care l-a avut dintotdeauna pentru mănăstire și pentru credincioșii din zona Olteniei dar nu numai. Tradiția veche locală spune că un cioban ar fi văzut-o pe Maica Domnului, care i-a poruncit să taie din poiană un stejar falnic și să facă din el o biserică mică de lemn. Tăind stejarul, ar fi găsit în tulpina lui acest prețios odor - Icoana Maicii Domnului. Paul de Alep amintește în însemnările sale că un călugăr sihastru a găsit această sfântă icoană
„ANUL OMAGIAL AL SFINTELOR ICOANE, AL ICONARILOR ŞI AL PICTORILOR BISERICEŞTI” DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL... de STELIAN GOMBOŞ by http://confluente.ro/stelian_gombos_1488355414.html [Corola-blog/BlogPost/382857_a_384186]
-
săpuni bine cu pămătuful și începu să-și dea jos barba crescută peste săptămână. Lampa cu petrol nu-i făcea lumină suficientă, așa că ieși în bătătură, își agăță ciobul de oglindă de un cui bătut direct în trunchiul salcâmului crescut falnic în fața casei. De el se sprijinea și plita oarbă, zidită din spărturi de olană, lipite cu pământ galben amestecat cu balegă de cal. Acolo pregătea bunica Floarea mâncarea, de cum se topea ultima zăpadă la începutul primăverii și până cădea alta
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401699415.html [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
cerul cu vârfurile sale. Era un bărbat înalt, cu o față roșcovană, brăzdată de cutele lăsate de vremea în care și-a dus traiul. Și la cei peste șaptezeci și cinci de ani, tot se mai simțea în trupul său vigoarea mocanului falnic. Era mândru că-i mocan, om al muntelui, rătăcit de nevoie în câmpia dobrogeană. Se vedea hărnicia țuțuianului prin casa ridicată cu mâinile sale, învățate mai mult să strângă între degetele sale osoase ugerul oii, să-l facă să țâșnească
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401699415.html [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
aducerea oilor acasă, mai ales că avea și un băiet cu numele de Dumitru, așa că îl invită și pe preotul Plutașu să-l onoreze cu prezența familiei sale la această aniversare, totodată să-i binecuvânteze și oile. Așeză sub salcâmul falnic din fața casei o masă din blăni de brad, peste care așternu o față de masă țesută la război de bunica Floarea, apoi atașă două canapele făcute din dulapi din lemn de salcâm. Bunica Floarea aduse o pâine cât roata carului, coaptă
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401699415.html [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
în aceleași tipare, fiind un fel de apendice al „Poemelor” Poezia lui Marin Sorescu reia marea sa temă a donquijottismului cosmic, clădindu-se din coloșii și magmele cosmice, dându-le un epicentru uman: „Mi-am adus în atelier un stejar falnic Și l-am spânzurat de un cui Cu coroana în jos. Cerul l-am legat cu un nor În dreptușl ferestrei. Sub el, orizontal- Am așezat câmpia. De la ciocârlii și prepelițe Am păstrat numai câte-o aripă, Celeilalte dându-i
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Marin_sorescu_ironistul_sin_ion_ionescu_bucovu_1384598369.html [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]
-
mai dragi sufletului meu, așezat în același plan cu Herculanele copilăriei mele [...].” (George V. Precup), „locul din grădina Maicii Domnului, unde s-au scris frumoase pagini ale neamului românesc” (Nicolae Radu), „cetate a culturii” (Eliza Roha), „dragostea mea” (Cornel Rusu), „falnic Râmnic cu trupul dornic de vise” (Virgil Șerbu Cisteianu), „orașul tradiției și bunei credințe” (Elena Trifan) „mic voievodat la marginea Oltului” (Al. Florin Țene), „oraș domnesc, loc unic sub soare” (Georgeta-Jeanina Țene), „o treaptă spre cer” (Neagu Udroiu), „oraș domnesc
O CARTE-TEZAUR, DAR SCRIITORICESC PENTRU UN ORAŞ VOIEVODAL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 by http://confluente.ro/elena_trifan_1449067030.html [Corola-blog/BlogPost/383200_a_384529]
-
fustă. Dar bucuria n-a durat prea mult. Cireșul s-a uscat subit și ... mierla de vestită ciocârlie cu greu s-a despărțit. Noi am plâns, cum plâng copiii, când tăticu, după ușa, așeza cu brațul țândări din cireșul nostru falnic și în fiecare seară le bagă în gură sobei transformându-le-n cenușă. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografica: Cireșul, poezie de Ion I. Părăianu / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1047, Anul III, 12 noiembrie 2013. Drepturi
CIREŞUL, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Ciresul_poezie_de_ion_i_pa_al_florin_tene_1384229989.html [Corola-blog/BlogPost/347285_a_348614]
-
Eleonora(LIDIA)Dondesi Brazii de acasa Privește luna curioasă La ochii ce-s spălați în iarbă. Și șforile de argint își lasă Peste izvorul ce își leagă Povestea lunii ce-i crăiasa. În noaptea ce își șterge față De brazii falnici de acasă. Referință Bibliografica: Eleonora(LIDIA)Dondesi,Brazii de acasa / Varvară Magdalena Măneanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1131, Anul IV, 04 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Varvară Magdalena Măneanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ELEONORA(LIDIA)DONDESI,BRAZII DE ACASĂ de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 by http://confluente.ro/Eleonora_lidia_dondesi_brazii_varvara_magdalena_maneanu_1391511299.html [Corola-blog/BlogPost/364133_a_365462]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > HAI IUBITE... Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Hai iubite pe aleea arcuită, pe care ne plimbam astă-vară, împrejmuită de copaci verzi și falnici s-o vezi cum arată acum. Griul asfaltului e udat de ploaie, uscat pe alocuri de vântul care biuciuie frunzele colorate, pentru a zbura încotro vor ele. Unele acoperă aleea noastră, altele inundă iarba sau se rătăcesc pe bănci, printre
HAI IUBITE... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1477078959.html [Corola-blog/BlogPost/384253_a_385582]
-
vor juca cu jucăriile noastre să considere că noi suntem niște bunici uitați de Dumnezeu în ținuturi îndepărtate, - adăuga bătrâna cu blândețe. Într-una din zile bătrânul plecă în pădure să caute material pentru micuțul său atelier.Găsi un copac falnic și-i admiră frumusețea. Se apropie de el și una dintre ramuri cobora până la înălțimea sa. O studie, apoi scoase cuțitul și tăie din ea o crenguță. - Din tine am să fac un bastonaș! - rosti bătrânul. - Să faci un fluieraș
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1402898696.html [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
Aici am căzut într-un ochi de apă care a secat, dar pământul a rămas umed. Din mine a încolțit un lăstărel plăpând care a început să crească.... Au trecut de atunci aproape două sute de ani și iată ce copac falnic a ieșit dintr-o sămânță pe care urma s-o mănânce unul dintre puișorii vrăbiuței. Dacă eram înghițită de pasăre acest loc era gol sau poate cădea o altă sămânță... Și moșul luă crenguța acasă și meșterii din ea un
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1402898696.html [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
duhul... - Cu voia ta aș vrea să știu dacă mai trăiesc! - Dacă-i mai găsești în viață să-i aduci la conacul nostru! Și voinicul încălecă sprinten pe murgul său și se pierdu pe cărarea din pădure care ducea către falnicii munți de la miazăzi. Se strecură pe o vale sălbatică unde doar adierea vântului și urletele fiarelor sălbatice se făceau auzite. Înaintă pe lângă râu până la izvorul său, apoi urcă culmea muntoasă, traversă creasta și coborî la vale. Ajunse într-o poieniță
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1402898696.html [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
de început vor corespunde, atât natură cât și stingerea reunificând epic geneză dintâi prin amintirea muzicii străjuite de templu și viața: La Nature est un temple ou de vivants pilliers Laissent parfoit sortir de confuses paroles... S-a stins viața falnicei Veneții, N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri. Ascensiunea corespondentei subțiază - coborând-o în infinită tristețe - coloana ființei duse a cetății venete, vestită sibilin din înecuri unde pădurile nu-și mai trimit simboluri. Începutul prin cuvinte se încheie prin
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 by http://confluente.ro/Eveniment--Comemorari/george_anca_1497600283.html [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
al mirezmelor încântătoare atât de atrăgător încât omul-secundă,ostenit de drumul lung,se întinde la umbră stejarului și privește în zare admirând crenelurile cerului și undeva în dreapta,o privighetoare își înaltă trilul către norul stingher venit parcă pentru a răcori falnicul stejar cu umbră lui frumos mirositoare.... -Sfârșit- Referință Bibliografica: Stejarul / Iulian Cătana : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2354, Anul VII, 11 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Iulian Cătana : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ŞTEJARUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 by http://confluente.ro/iulian_catana_1497170194.html [Corola-blog/BlogPost/352783_a_354112]
-
Teșila, ca apoi să bată cu piciorul aceste meleaguri fără seamăn de frumoase, cu toate că din bătrâni se spunea să nu pleci marțea la drum. Era un traseu ce te ducea cu gândul la sălbăticiile de altă dată ale acestor munți falnici și plini de păduri de fag și conifere, neatinse încă de lăcomia omului. Istrate urmărea prin fereastra autobuzului ce făcea legătura dintre Câmpina și localitățile de pe valea apei, cum șoseaua șerpuiește, lăsând în urmă colinele, pușcăria Doftana de la Telega, apoi
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_ca_stan_virgil_1389433261.html [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
parcă de basm. Unui pictor talentat nu-i trebuia decât să-și așeze șevaletul și apoi să surprindă din culori, această magie a naturii verzi, pentru a lăsa lumii imagini nemuritoare ale frumuseții virgine din această parte a muntelui. Brazii falnici își scuturau cetina uscată în bătaia molcomă a vântului din după amiaza târzie a începutului de iunie. Ajunse la poalele satului Teșila, amplasat în Carpații de Curbură, pe cursul mijlociu al râului Doftana, în zona pe care localnicii o numesc
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_ca_stan_virgil_1389433261.html [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
de la Sombreffe, care tradus în românește ar însemna fumuriu, închis la culoare etc. Adresa sa corectă era de 5140 Sombreffe (Departament Tongrinnne) Chusse de Charleroi 1 2 Așa că am traversat din nou intersecția despărțindu-mă cu greu de cei doi falnici și înmiresmați cireși japonezi, promițându-le că voi reveni pentru ai admira și încărca plămânii cu asemenea miresme îmbătătoare și m-am îndreptat spre o zonă ce se vedea de la distanță împădurită. Era de fapt un spațiu verde plin de
CALATORIE IN BELGIA AFLATA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1480341297.html [Corola-blog/BlogPost/364144_a_365473]
-
13 mai 2014 Toate Articolele Autorului Cerul plânge și oftează uneori, Când lași ca visurile să moară-n tine. Pentru o clipă, omule, ai putea să zbori, Dacă tu ai ști să învingi răul prin bine. Adăpostește-te la umbra falnicului adevăr Când cu minciuni te pârjolește viața ... Nu uita!În noroi crește cel mai frumos nufăr Culege-l prin ruga sfântă și roua de speranță! Dacă un ultim vis arde în tine mocnit, Amintește-ți că el se întreține prin
CERUL PLÂNGE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 by http://confluente.ro/Elena_lavinia_niculicea_1399985566.html [Corola-blog/BlogPost/344596_a_345925]
-
Ochii mi-s plini de stropii de rouă Și de soare cu drag sunt privit. Îmi spune prin șoaptele sale Vântul ce adie încet printre flori Că cerul aude rugile mele Și că veșnicia vine la noi. În zare stau falnic a rugă Munții cu misterul pe frunți Cu brațe de aer cerul apucă Și fac peste timpuri veșnice punți. Ziua-mi șoptește gingaș la ureche Că seara pășit-a pe strune de dor Așteptarea va sta iar de veghe Și
NETĂCERI ÎN CUNUNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 by http://confluente.ro/marina_glodici_1438944998.html [Corola-blog/BlogPost/368147_a_369476]
-
S R A R A D Ă V E C H E Stradă veche, -mpodobită Cu teii falnici și bătrâni, Cu cișmea sub patru ulmi ... Ai văzut pe-a mea iubită? Stradă veche, de-altădată, Ce ești tristă și pustie! Draga mea, cum o să vie, Dacă ești întunecată ? Stradă veche, pietruită, Și cu bănci de lemn la porți
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 by http://confluente.ro/Strada_veche_marin_voican_ghioroiu_1345713226.html [Corola-blog/BlogPost/355258_a_356587]
-
Picuri roua-ncet își lasă Dimineața-n faptul zilei. Roși erau ochii copilei Și-o privire fioroasă ! ... Că înmărmurit stăteam: Ea venea tiptil la mine, Chicotea: „Ce e cu tine?” Si râzând ... ne împăcam. Stradă veche, de-altădată, Cu tei falnici și bătrâni; Care-mi fură amici buni ... Tristă ești și-ntunecată. Vioara nu mai vibrează, Banca-i demult putrezită, Iar cișmeaua-i părăsită. Numai mintea mea visează La seri lungi de primăvară ... Cu magnolii înflorite, La dulci clipe ... fericite, Și-
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 by http://confluente.ro/Strada_veche_marin_voican_ghioroiu_1345713226.html [Corola-blog/BlogPost/355258_a_356587]
-
Munții noștri aur poartă, Noi cerșim din poarta'n poartă..." Astăzi va scriu dintr-o întâmplare. În orașul acesta (Varșovia), din țara aceasta vecină nouă, am văzut acum câteva zile două tablouri. Unul înfățișează pe Horia, celălalt pe Cloșca. Sunt falnici. Cu pușca peste spate, pistoale la brâu și în privire adunată toată dârzenia strămoșeasca, scrutează zările și sfidează dușmanul. În ei doi sunt toți Moții. Port românesc, cu mana'n șold, caută cu privirea fulgerătoare pe cel care ar voi
SCRISOARE DIN STRĂINĂTATE (1935) de ION CHIŢIMIA în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Chitimia_ion_scrisoare_din_ion_chitimia_1383202725.html [Corola-blog/BlogPost/344553_a_345882]