875 matches
-
de control social ori pentru a manipula masele"22. Asupra multiplicității sensurilor ideologiei oferite de acest "set" de definiții poate fi operată însă o reducție, astfel încât, finalmente, este evidențiată o înțelegere duală a conceptului, în funcție de doi factori: rolul social și falsitatea 23. O astfel de înțelegere demonstrează că, după "turnura semantică" ce a intervenit odată cu Marx, conceptul pare să nu se fi putut elibera de opoziția sa cu realitatea și de atribuția de a satisface anumite interese, chiar dacă aceste interese depășesc
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
științifică"; g) ideologia ca fiind ceva care joacă sau performează roluri, susține, justifică sau servește interesul cuiva"28. Clasificarea acestei multiplicități a sensurilor poate fi redusă, la rândul său, la cele două elemente considerate a fi esențiale pentru caracterizarea ideologiei (falsitatea și rolul social), astfel încât avem de-a face, din nou, cu un concept bidimensional 29. Revenind, ca urmare a operării acestor reducții, la moștenirea semantică a conceptului de ideologie și prezervând astfel sensurile ce pot fi regăsite în tradiția marxistă
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
este duplicat, pus "în oglindă" sau reprodus în domeniul simbolic al culturii"31. Adăugând acest element celor două deja expuse, studiul asupra ideologiei propriu teoriei sociale și politice poate circumscrie un concept tridimensional, caracterizat prin deținerea unui rol social, prin falsitate și prin izomorfism. Deși putem regăsi, printre sensurile conferite conceptului de ideologie redate anterior, atât semnificații cu trimitere epistemologică (ideologia este ceva fals în raport cu realitatea), cât și semnificații cu trimitere politică (ideologia deține, în același timp, un rol care servește
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
adevărate" despre dominația masculină sau activiștii de mediu despre poluare"50. Caracteristica non-alethică a ideologiei intenționează să sublinieze că aceasta nu este în mod specific "adevărată" sau "falsă", sau că, în sine, conceptul nu este direct definit de "adevăr" sau "falsitate". O astfel de considerație recentă pare însă că înlătură prea ușor problemele de natură epistemologică legate de renumele ideologiei în cadrul științelor sociale și politice, instituind un relativism facil. Mai mult, înlocuirea criteriilor alethice cu cele de ordin moral nu reușește
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
un instrument cognitiv care să se dezvolte apoi într-o sociologie a cunoașterii, au vizat, în principal, două aspecte: a) dificultatea de a evita paradoxul și, prin aceasta, dificultatea de a elibera conceptul de ideologie de semnificația negativă, aceea a "falsității" sale și b) imposibilitatea verificării empirice a acestei teorii, a cărei pretenție fundamentală este așa cum am văzut aceea de a înlocui epistemologia prin recuperarea unora dintre cele mai importante categorii ale sale, precum sunt cele de "adevăr" și "raționalitate". Ca
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
prin aceasta, a unei reprezentări a realității care să excludă anumite aspecte proprii anumitor puncte de vedere, dar care să le includă pe altele, ideologia transformată în sociologie a cunoașterii nu reușește să înlăture, pe de-a întregul, riscul insinuării "falsității". Încercând substituirea epistemologiei, dar prin salvarea categoriilor acesteia ca urmare a prăbușirii vechii ordini unificate a lumii, Mannheim eșuează în încercarea de a construi o "nouă ordine" prin apel la o ideologie totală care devine sociologie a cunoașterii. Prin urmare
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
fi vizionară și "inaccesibilă" se găsește puterea ei"260. Această "calitate" transformată în "putere" nu a închis însă calea criticilor adresate utopiei. Istoricii gândirii utopice remarcă faptul că abordările critice au survenit din două direcții principale: una care urmărește demonstrarea falsității premiselor de raționalitate asumate de construcțiile utopice, și alta care vizează anihilarea "elanului constructivist" al gândirii utopice, căreia îi opun de asemenea prin formule consacrate de literatura utopică anti-utopiile sau distopiile. Primul tip de critică vine dinspre teoria și filosofia
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
o importantă semnificație socio-culturală. Ideologia este astfel îmbrăcată, practic, în mantia unei reprezentări sociale a cărei largă împărtășire garantează efectul integrării unei comunități dincolo de considerațiile care, pe filiera concepției negative sau a celei obiectiviste, se pot face cu privire la "adevărul" sau "falsitatea" sa335. Plasat în acest cadru generos care depășește în mod cert definirea îngustă a ideologiei, ca "doctrină bazată pe argumentare științifică și impregnată de o credibilitate excesivă ori nefundamentată"336 conceptul își poate etala caracterul cuprinzător, unul care se referă
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de la problemele ce articulează sfera de interes a filosofiei științei, întrucât acest concept nu trebuie văzut ca ceva care limtează condiția cunoașterii științifice, așa cum s-a întâmplat în tradiție pozitivistă. Este respinsă, în această manieră, "(...) orice definiție a ideologiei ca falsitate, ca non-știință sau ca "știință săracă" conceptul de ideologie nu trebuie formulat comparându-l sau punându-l în contrast cu rezultatele științei"375. Cea de a doua teză enunțată de Giddens privește necesitatea reformulării conceptului de ideologie în relație cu teoriile puterii
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
o sursă de distorsiune. Ideologia a fost astfel îmbrăcată în mantia unei reprezentări sociale a cărei largă împărtășire garantează efectul integrării unei comunități dincolo de considerațiile care, pe filiera concepției negative sau a celei obiectiviste, se pot face cu privire la "adevărul" sau "falsitatea" sa. Plasat în acest cadru generos care depășește în mod cert definirea îngustă a ideologiei conceptul își poate etala caracterul cuprinzător, unul care se referă, prin urmare, la fenomene sociale mai largi decât cele pe care i le impută termeni
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
descriere adevărată, atunci este ridicată o pretenție falsă. În acest caz, punctul (c) devine o parte a punctului (d). Înțelesurile sau sensurile prezentate la punctele (d) și (e) sunt fundamentale și ireductibile una la alta. Punctul (d) înseamnă ideologia ca falsitate (...) Punctul (e) înseamnă ideologia ca un set de roluri socio-culturale" (Idem). 24 Cf. David E. Apter (ed.), Ideology and Discontent, Free Press, New York, 1964, pp. 18, 20, 35, 50, 121, 123, 295, 296, 297. 25 Theodore Geiger, On Social Order
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
cum este cea din Declarația de Independență ca fiind nimic mai mult decît frazeologie goală. Dacă se presupune că o astfel de afirmație stabilește un adevăr despre ființele umane, insistă ei, ea este în mod evident falsă. La acuzația de falsitate, criticii adaugă uneori ipocrizia. Drept exemplu, ei arată că autorii Declarației au ignorat faptul supărător că în noile state pe care le declarau acum independente, o majoritate preponderentă de oameni nu aveau posibilitatea de a se bucura de drepturile inalienabile
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
slavă, limba poporului de acolo: „Voi amândoi sunteți din Salonic, iar toți cei din Salonic vorbesc curat limba slavă”. Pentru grecizarea spațiului bulgăresc din sudul Balcanilor și a spațiului macedonean Philippide găsește sprijin în știința istorică tradițională care afirmă, în falsitatea care o caracterizează, că slavii, care ar fi venit în Balcani în secolele VI-VII, i-ar fi asimilat pe grecii din cele două zone. Dar dislocarea albanezilor din vatra lor istorică unde au fost primii supuși romanizării, afirmarea despre
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în manieră neogramatică a necesitat o terminologie adecvată: patria primitivă, latina dunăreană, româna comună, străromâna etc. Formarea limbii române este urmată de răspândirea dialectală a românei comune, cu dacoromâna ca cel mai important dialect, venit și el din sudul Dunării. Falsitatea schemei imaginate de gândirea tradițională culminează cu transformarea în diasporă românească a tot ce se află dincolo de granițele dacoromânei. Academia a proiectat Istoria limbii române în trei volume: 1. Limba latină, 2. Limba română dintre secolul al V-lea și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și nu prin prefăcătorie sau în alt mod, căci fiecare va vedea întotdeauna ceea ce este [în realitate], și că nu este decât prefăcătorie, așa cum a făcut cineva care, cu prea puțin respect, și nu după regulile artei, a dispus prin falsitate crucificarea în plin teatru a marelui nostru Mântuitor 4". Prin această serie de analize asupra efectelor tragediei, asupra caracteristicilor eroului tragic, asupra unităților de timp și de loc, asupra necesității respectării verosimilului în teatru, Jean de la Taille apare ca precursorul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
momente diferite 43 sau în care perspectiva nu ar fi respectată. "Unul din planurile tabloului nu ar fi mai puțin fals, presupunându-se că ar reprezenta două timpuri sau două locuri diferite, și nu ar face mai puțin cunoscută ochiului falsitatea lucrului reprezentat, decât dacă proporțiile corpurilor particulare ar fi fost prost înțelese acolo, sau dacă luminile și umbrele ar fi fost aruncate fără socoteală, dacă nu s-ar fi avut deloc în vedere lucrurile care ar fi trebuit așezate aproape de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
naturalistă". Deși prezentată ca antiteză a tragediei, pentru că opune datoriei pasiunea, povestirii acțiunea, Antichității Evul Mediu, ea nu este decât ultima tresărire a acestui gen care moare. "Copil revoltat al tragediei", ea îi perpetuează neverosimilul. Formula clasică este de o falsitate ridicolă, nu mai trebuie să o demonstrăm. Dar formula romantică este tot atât de falsă; ea a substituit pur și simplu o retorică unei retorici, a creat un jargon și procedee și mai intolerabile. Mai completați la asta că cele două formule
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
frizează extravaganța, cât și prin grandilocvența discursului lor. Pretinsul adevăr al romanticilor este o continuă și monstruoasă exagerare a realului, scrie Zola în Naturalismul în teatru, o fantezie care dă în exces. Cu siguranță, dacă tragedia este de o altă falsitate, asta nu înseamnă că ea este falsă mai mult. Între personajele în peplu care se plimbă cu confidenții lor și discută fără încetare despre pasiunile lor, și personajele în haina lor scurtă cu aere de războinici și care se agită
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
bați din aripi în cer, și să mai visezi în timp ce te scufunzi în pământ: nimic nu este mai antiștiințific, nimic nu duce mai mult la toate erorile, sub pretextul că te îndrepți către adevăr." (Autorii noștri dramatici) Zola critică și falsitatea dramei istorice lipsită în totalitate de realism El deploră faptul că istoria, față de care autorii dramatici își iau multă libertate, nu se desfășoară aici decât în chip de fundal. "Drama istorică actuală, scrie el în Naturalismul în teatru, fiind bazată
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
urcat pe un scaun de tocat cârnați, citește actul solemn al întemeierii Republicii"54. Teoria contrastului dintre pretenții și realitate care scoate în evidență ridicolul explică declanșarea comicului caragialian nu doar din dramaturgia, ci și din proza sa, în care falsitatea și corolarele ei demagogie, incultură, vanitate, obtuzitate, etc. sunt ținte permanente ale râsului său câteodată caustic, cel mai adesea ironic. Se verifică astfel și viziunea lui Tudor Vianu, pentru care comicul este o impostură demascată și făcută, o dată cu aceasta neprimejdioasă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sursă generatoare a absurdului, în edificiul logicii, în aserțiunea logică și în universul discursivității în general"117. Recursul frecvent de raționamente se face în sens parodic, cu scopul subminării prestigiului logicii ca mijloc de a accede la un adevăr absolut. Falsitatea silogismelor, relativismul deducțiilor logice, limita gândirii umane mascate printr-o rețea de teorii pe cât de inutile și de ineficiente, pe atât de complicate, sunt ilustrate parodic prin raționamentul de tip Sherlock Holmes al servitoarei: "pot să vă dezvălui o taină
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
observa cu tristețe: "În Iași n-avem nici un negustor român, nici unul... Și cu toate astea, toți faliții sunt jidani. Explicați-vă acest fenomen, acest mister, dacă mă pot exprima astfel"119. Succesiunea unor replici acuzatoare și justificative parodiază subtil, prin falsitatea argumentelor invocate, certurile sofiștilor caracterizate prin mânuirea acelorași elemente pentru a susține teorii contradictorii: D-na Smith: Așa sunteți voi bărbații! Toată ziua trebuie să stați cu țigara-n gură sau să vă pudrați și să vă înroșiți buzele de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ori pentru a descrie istoria timpurie a oamenilor; 2: ceva ce mulți oameni cred, dar care nu există, ori este fals".14 Dacă în primul sens mitul este de asemenea asociat legendei, în al doilea el este "declasat" ca eroare, falsitate, pură fantezie elucubrantă. De asemenea, definiția din Nouveau Petit Larousse perpetuează confuzia mitului cu legenda literară ori mitomania psihotică: mitul este o "povestire populară sau literară punând în scenă ființe supraumane și acțiuni imaginare, în care sunt transpuse evenimente istorice
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Deși Homer nu face clar diferența între mythos și epos, ambele cu sensul de discurs, mythos este prezentat ca fiind mai amplu, mai autoritar, mai plin de forță.28 Mai departe, Hesiod este primul care ridică problema adevărului sau a falsității în povestire, deși nu se referă explicit la mit, iar Pindar este cel care face diferența între o poveste care poate fi falsă (mythos) și cea bazată pe rațiune, verificabilă prin apelul la logică ori la fapte.29 Această delimitare
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
agresivității atât intraspecifice (dinlăuntrul comunității umane), cât și interspecifice (în conflictele dintre specia umană și alte specii ale naturii)" ibidem, p. 22. 131 Ibid., p. 7. Mircea Eliade deduce că noțiunea de mit în sens de fabulație opusă realității, de falsitate, viziune care triumfă în Iluminism și mai ales în scientismul secolului al XIX-lea, își are originea în duelurile doctrinare ale creștinismului cu lumea păgână, clișeele antimitice având aceeași structură ca argumentele care consideră că orice nu are justificare directă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]