4,787 matches
-
Dunărea răzvrătită rupe dig după dig l Numărul persoanelor evacuate a depășit pragul de 14 600 Localități cu denumiri ce erau familiare radioascultătorilor doar din arhicunoscutul buletin al cotelor apelor Dunării au devenit acum nelipsite din programele de știri ale canalelor media. Fluviul doboară dig după dig, și chiar dacă, joi dimineață, debitul său la intrarea în țară (secțiunea Baziaș) era în scădere
Agenda2006-17-06-general2 () [Corola-journal/Journalistic/284925_a_286254]
-
diferențieze în piață înainte ca U.E. să o ceară. Certificarea unui sistem de management al calității (ISO9001), un CRM performant, servicii financiare acordate clienților, flexibilitate și mobilitate, competențe tehnice deosebite, un sistem de management al mediului (ISO14001) etc. sunt noțiuni familiare oricărui integrator important de sisteme informatice în România. Grupul nostru de firme are din acest punct de vedere „tunurile“ încărcate. Desigur, competiția va crește în continuare, companiile străine vor putea să acceseze clienți români cu ușurință sporită, având forță financiară
Agenda2006-26-06-economic () [Corola-journal/Journalistic/285095_a_286424]
-
comunică/cuminecă cu ajutorul și sub acoperirea sa. Proba vinului este aici proba adevărului, și în ea se includ și nuanțele goliardice, și cele sacramentale. Autorul tipic pentru acest rafinat proces de decantare (fără să vrei ești obligat să folosești termeni familiari vinificării) este, desigur, Sadoveanu. Sadoveanu este un prozator uriaș și inclasabil în opera căruia istoricul literar distinge două categorii de vinuri, mai bine zis două feluri de băutori, împreună cu vinurile lor: vinul cinegetic, vinul cotidian și profan al personajelor civile
Vinul și literatura by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2871_a_4196]
-
ipostaza sa de cititor în pietre). Apoi o analiză riguroasă, de connaiseur, cu monitorizarea meritelor și, fără mușamalizare, a defectelor. Și mai interesantă e concluzia: „Nu ne putem imagina urmarea cărții de față. Andrei Oișteanu pare a fi un spirit familiar lumilor pe care Baltrusaitis, Caillois ori Kurt Seligman le-au reinvestit estetic și spiritual, un bun mânuitor al bibliografiilor labirintice, sintetic și precis, radical în premise, dar echilibrat în concluzii. A doua carte a sa ar putea fi la fel de bine
Doi eseiști, la începuturile lor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4303_a_5628]
-
personalităț ile de seamă ale fiecărei etape: Theodor Herzl și Rudolf Steiner la Berlin, Verhaeren în Belgia, Claudel, Peguy, Rolland, Valéry la Paris. În orașul eternei tinereți, unde „fiecare trăia cum voia, exista loc pentru orice capriciu”, unde „toate mierau familiare cu anticipație”, cel deja plictisit de strictețea socială a Berlinului avea să descopere o elită literară neașteptat de modestă: scriitori care formau „o breaslă, aproape un ordin călugăresc în mijlocul vacarmului contemporan”. „Nu alergau după notorietate și nu le era rușine
Culorile Europei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4327_a_5652]
-
minunată, din cele al căror secret îl știe numai Ondaatje. Acțiunea romanului se petrece pe vaporul pe care copilul călătorise în 1954. Văzută prin ochii lui. Și prin imaginația adultului. O lume reală și fabuloasă, în același timp, exotică și familiară, extraordinară și banală. Cu un parfum de epocă inenarabil.
Vă mai amintiți de „Pacientul englez”? () [Corola-journal/Journalistic/4256_a_5581]
-
și descoperea că lumea se schimbase, mersese mai departe fără ea. Nu avea voie să coboare de pe bidiviul înaripat, i-ar fi fost fatal să atingă pământul sau obiectele existenței anterioare, fusese expulzată sau fugise de bună voie din universul familiar, iar acum era o străină pierdută și demotivată”. Corin Braga reușește un roman plin de chipuri și spectre memorabile, arătând, în siajul metodei unui Culianu, că un cuier științific suportă bine și hainele ficțiunii celei mai libere.
Lumea narcolepticilor by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4263_a_5588]
-
care „vrea la oliță”, pe cînd viața „geme în jur neștiută”, asemenea unei galere cu vîslași care „trag la rame unii împotriva altora”. În momentele de relativă acalmie, devine un peisagist al unei ierni ce-și resoarbe asprimile în notații familiare. Nu e decît un armistițiu suspect prin chiar stilizarea voit „cuminte” de care face uz: zburătoarele negre ce scurmă după fărîmituri, mîinile înroșite de frig, fumurile ce ies din coșurile caselor etc. (Îngerul Bobotezii). Abordînd trecutul cu o părelnică stăpînire
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
poartă, unele mereu în schimbare. Ce e cu Aleea Alexandru, despre care Alexandru e vorba? Dar cu Aleea Modrogan? Ce e cu Mântuleasa, cu Mărcuța, cu Brutus, cu Dionisie Lupu, cu Visarion, nume de străzi sau de cartiere atât de familiare, dar despre care puțini ar putea să spună de ce se numesc cum se numesc. Cine nu știe poate afla, oricum, consultând cartea lui Andrei Pippidi. Se va și amuza citind despre nume de străzi ciudate ca Duioșiei, Entuziasmului, Cretei, Tăbliței
Solidar cu Andrei Pippidi by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4294_a_5619]
-
la oliță”, pe cînd viața „geme în jur neștiută”, asemenea unei galere cu vîslași care „trag la rame unii împotriva altora”. În momentele de relativă acalmie, se manifestă ca un peisagist al unei ierni ce-și resoarbe asprimile în notații familiare. Nu e decît un armistițiu suspect prin chiar imaginea „cuminte” de care se face uz: „Iată-ne din nou în gerul Bobotezii/ se lasă seara odată cu pîlcul acesta de zburătoare înfrigurate/ păsări negre ce scurmă- n zăpadă după cîteva firimituri
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
lăsat în țărână și o iau spre o stradă pe care mi-o amintesc doar vag. În drumul meu culeg de pe marginea ei câteva flori colorate cu parfum de vară. După ce rătăcesc pe mai multe alei, găsesc până la urmă chipurile familiare zâmbindu-mi așa cum le țineam minte. Așez florile pe pământul bătătorit și, după ce șterg cu mâna praful de pe poza alb-negru ce-mi zâmbește a copilărie, mă așez pe bordură și îi întreb printre două lacrimi de ciudă: — Nu mai știu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
atunci ca prin sită, și mai mult bănui după răsuflare, chipul maică-si aplecându-se spre el, un alt chip necunoscut, figură severă și aspră, cu două tăieturi adânci în obraz, probabil medicul, și încă pe cineva, o siluetă cunoscută, familiară, dar neprecizată ca identitate, care rămase după ușă, după ce se închise ușa și ceilalți se profilară clar în lumină. Într-un soi de alint, de siguranță a salvării, știind că răul s-a-ndepărtat și nu-l mai așteaptă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să le inventariem aici. Toți autorii sunt ținuți să ia de la alți autori care i-au precedat. Nici Underhill sau Nae nu fac excepție. Totuși, când Nae Ionescu preia ceva din surse secundare, e vorba de lucruri care îi sunt familiare, adică de lucruri pe care le știe deja din izvoare sau de la cunoscători de prima mână și asupra cărora a meditat îndeajuns. De aceea, la el, astfel de gafe sunt greu de găsit. Underhill se ocupă în continuare să ilustreze
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
nisipul. O, Himera, tremurătoare ți-s buzele când îmi spui: Agonie, Sfârșit. Când îmi spui: Agonie, Sfârșit s-au năruit și muntele și marea și Stânca Primejdiei și călăuzele. (Spre Stânca primejdiei) Renunțarea aproape totală la joacă și persiflare (excluzând familiarul "dragă"), structura geometrică a poemului, decantarea expresiei până la obținerea unei sublimități bacoviene duc la o cerebralizare a sentimentelor, la o și mai puternică "abstractizare" a lor (în sensul că devin idei, tipare emoționale, evitându-se trăirea telurică, primară). Adevărată bijuterie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în derizoriu și în neverosimil, de vreme ce nu mai există decor și nu mai există personaje. Spânzuratul a luat noaptea pe umeri, a îndopat buzunarele cu recile juvaeruri și a tulit-o ca un ogar cu limba scoasă prin ceruri. Limbajul familiar, ștrengăresc, în contra-pondere cu alienarea fără leac, cu gesticulația invizibilă (pentru că nu are cine s-o vadă) a unui om pierdut în pustiu, dau un efect de scenă... metafizică și lasă jefuitorul pradă unui sentiment cosmic, pierdut "prin ceruri". Înecatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
împerecherii lor, cu un acompaniament lung și egal al căderii regulate de apă, lung și egal ca o iubire eternă. Ploaia este pretextul visării, Ea, ba traiește exaltarea cuplului înfiorat de amor, ba își dorește o viață “obicinuită, cu gesture familiare, văzându-se lucrând la masa la care altul citește, “o mică corabie de fericire, simplă, umilă și pacinică”. Logodnicul și întâlnirea cu el sunt scopul ei existențial, el este câteodată ca o idee, imaterial. Scenariul întâlnirii dezvoltă orgolii, mândrie, prejudecăți
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ideile. Rezultă o structură (configurație) ca cea din figura de mai jos: Ciorchinele este o tehnică flexibilală care poate fi utilizată atât individual cât și ca activitate de grup. Când se aplică individual, tema pusă în discuție trebuie să fie familiară elevilor care nu mai pot culege informații. În acest caz utilizarea ciorchinelui poate reprezenta o pauză în brainstorming-ul de grup dând posibilitatea elevilor să gândească în mod independent. Folosită în grup, tehnica ciorchinelui dă posibilitate fiecărui elev să ia
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
conservată la Frăsinet. Terasa Câmpina este cea mai larg dezvoltată, având la Breaza o altitudine relativă de 5m, iar la Câmpina, unde are cea mai mare extensiune, se ridică la 45m deasupra talvegului. Este denumită "terasa așezărilor omenești, cea mai familiară văilor". La Breaza ocupă aproximativ 80% din suprafața vetrei așezării, având o extensiune până la Podu-Corbului, iar la Podu-Vadului este reprezentată printr-un nivel mai jos, ce concordă cu cel de la Cornu și Câmpina. Forma netedă, plană a terasei a determinat
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
caută tot mai insistent pe Teodora pentru că în preajma ei se regăsește sufletește, intelectual și ... sexual. Cu o bucurie aproape copilărească, începe a-i vorbi, a medita cu voce tare în prezența ei, a face demonstrații pe teme ce îi sunt familiare. Treptat, o proiectează în închipuirile sale din sfera culturii, o vede ca pe un personaj, iar povestea lor o asociază involuntar (și nu ostentativ!) unor episoade similare din istorie, din literatură. P.H.L. consemnează și curiozitatea Profesorului de a o întreba
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
măsura micilor lucruri. Calea pe care o urmează Arghezi este inversă celei a lui Eminescu. Acesta pleca de la elementul limitat și-i conferea nemărginire. Arghezi pleacă de la marele orizont pentru a-i restrânge în jurul terestrului. O prezență măruntă, o priveliște familiară reduce dintr-odată vastele perspective. Poetul se simte în cer "acasă" ca "într-o odaie", "într-un bordei". Într-un "crâmpei" el vrea să încapă cerul și nesfârșitul. Într-unul din psalmi, desfășurarea spațiilor străbătute de "brâie de lumină" sfârșește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
versiunea reală a băiețelului din Neverending Story. Sunt îndrăgostit de prima mea carte fără poze, de prima carte care-mi strecoară în nări parfum de vechi și de răsfoiri trecute, în care ghicesc degetele Leei, parfumul ei. Povestea îmi devine familiară inclusiv în pasajele ei încă de neînțeles. E intuibilă, undeva, la un nivel al bâjbâielilor germinativ senzoriale, acolo unde eu, Alex, prind coaja unor alte euri, până la alx, până la Alex Hriavu, până la Coos van Bruggen, dacă vrei... În camera cealaltă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mână, întâlnirile lor din camera lui, sărutul ei, din care nu afla nimic, dar pe care-l exersa din nou, și din nou, și din nou, ca și cum ar fi sperat că într-o zi atingerea acelor buze îi va deveni familiară și că ea, Léa, va căpăta, astfel, trecut. Dar nu. Nu se întâmpla. Frumusețea aceea vorace părea că refuză, îndărătnic, să i se cuibărească într-un sertar al minții, de unde să treacă, apoi, cuminte, sub semnătura romancie rului care era
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
avem timp, bani, nervi, spațiu, condiții... Răsuflam ușurat. Nici un intrus la orizont. Nemărturisit, simțeam bucuria difuză de a redeveni incontestabil. Regatul meu redevenea al meu, iar eu îmi reluam aura de unic specialist în compromisuri tehnice. Revizitam mirosurile de umezeală familiare. Îmi reinventariam avutul. Reevaluam picurul neîntrerupt de apă. Schimbam farfuriile de sub țevi. Pe urmă, totul reintra în normal. Era frumoasă. Așezat pe canapeaua de piele, tipică apar tamentului de o eleganță lejeră al amicului în plină euforie aniversară, Alexandre o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sau rîși redutabili adversari, Lupino trebuia să le facă față. Nu căuta să provoace necazuri nimănui; nu urmărea să înfrunte pe nimeni; și de cîtă diplomație era nevoie pentru a-și atinge scopul! Adulmecă cu insistență. Dinspre stînga venea miros familiar. "Trebuie că sînt lupi pe-aproape", cugetă, cumpănind dacă e de preferat să se îndrepte spre ei sau să-i ocolească. Pe lupi îi va aborda, desigur, chiar mai greu decît pe oricare alt animal; lupii îl vor trata ca
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
bizuia, ca și ei, pe miros, atunci, cel puțin pentru un timp, erau protejați. Studiară cu atenție izurile străine. Miros de lup!, descifrară entuziaști, în același timp. Într-adevăr, amestecat cu sumedenie de alte arome, răzbătea un abia sesizabil miros familiar. Asta le dădu curaj să se apropie mai mult. Da! Își vor găsi complici în preajma Omului. Lupii captivi, cu siguranță, vor fi fericiți să-i vadă și să-i ajute. Erau atît de aproape! Dar, cînd se așteptau mai puțin
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]