2,704 matches
-
erotism - totul nu era decât o ideie din capul lui, nu o pornire venind din trupul lui. Nu avea înzestrarea necesară. Nu era o făptură sensuală. " Sau: „Nu era îndrăgostit de mine, era îndrăgostit de o ideie despre mine, de fantasma unei amante latine construită în mintea lui. " Mai este descris ca „moale", „rece", „fără bărbăție". „Era divorțat de trupul lui. Pentru că trupul era ca o marionetă pe care o miști cu ajutorul sforilor. Tragi de o sfoară și se mișcă mâna
Uite Coetzee, nu e Coetzee by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6505_a_7830]
-
Gheorghe Grigurcu Reiau o observație mai veche pe care am făcut-o asupra poeziei lui Emil Brumaru. Autorul se detașează de sine în virtutea unei insatisfacții secrete ce îmbracă forme de o mare varietate, generează fantasme care ascund și concomitent trădează acest nevralgic punct de pornire, nu ne putem da seama cît de conștientizat. Nu confesiunea ca atare constituie materia aventurii d-sale lirice, ci o strategie complexă a disimulării ce alcătuiește contraponderea unei crize de
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
neașteptate, prin acest ultim capitol al scrisului d-sale, Emil Brumaru se apropie de tinerii poeți de azi care-și fac un blazon din pornografie. Parcurge un drum invers, de la maturitate la junețea obrazului ciuruit de acnee și a crudelor fantasme eroticești mîzgălite cu ciudă pe pereți. E o aliniere deliberată, o tactică a coordonării cu noutatea literară sau încă o față a revoltei împotriva sinelui, ajunsă la explozia "urîtului frumos" din impulsul de a șterge urmele servituții angelice? Probabil avem
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
poate fi povestită în cincizeci de pagini sau în cinci sute, și poate începe de oriunde; trebuie doar ca materialul să fie organizat de cineva care se pricepe. Álvaro trăiește cu obsesia că a fost adoptat la naștere. Luz, cu fantasma că a avut un fiu; în confesiunile ei își asumă, rând pe rând, rolul de mamă singură, văduvă, prostituată. Fiecare detaliu îl contrazice pe cel de dinainte. Care e realitatea și unde începe ficțiunea? Oare minciuna trăită intens în imaginație
Juan José Millás - Două femei la Praga by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/6473_a_7798]
-
garantez că din punctul de vedere al părții stângi ar fi altfel. In ce sens altfel? Nu știu. Dac-aș ști n-aș mai avea nevoie să încerc. E ca și cum partea stângă n-ar fi propriu-zis goală, ci plină de fantasme cărora nu le-a fost dată ocazia să se exprime. Eu vreau să le dau și să-mi dau această șansă, așa că dacă-mi permiți o să-mi pun din nou plasturele, ca să exersez în continuare. Două zile am tot sunat
Juan José Millás - Două femei la Praga by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/6473_a_7798]
-
ea, ucigașul moral. Într-un moment greu, trecuta doamnă i-a făcut tinerei un imens bine. A luat-o acasă, aproape fără s-o cunoască, a avut grijă de ea și, în ce privește lumea interioară (mai cu seamă pe aceea a fantasmelor erotice), a crescut-o. A impregnat-o cu frumoase povești erotice de demult, a transferat instinctelor acute ale fetei ceea ce propriile instincte uitaseră. Greu de spus cine și în ce sens e gazda, fiindcă Ramona se comportă ca un adevărat
Ce urmează? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6478_a_7803]
-
reîntors vremelnic pe front începe și declinul romanului. Cele două femei ajung să acționeze sincron, pe măsură ce vacuumul doamnei Manea se umple de energia Ramonei. Întregul transfer se produce printr-o serie de metafore cumva subliminale inteligent dozate. Tot mai multe fantasme pariziene încep să-și facă loc, asistate de imaginația disponibilă a tinerei. Se insinuează între timp și un alt bărbat, Ian Nori, care pare a fi trăit un frumos episod cu Martha Bibescu. Ana Maria Sandu nu scrie nicidecum o
Ce urmează? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6478_a_7803]
-
Acționând laolaltă și potențându-se reciproc într-un mod malefic, ele au nenorocit secolul al XX-lea. In condițiile date, „perspicacitatea afectivă" la care aspira Solomon este mai necesară decât oricând. Cărțile care au binemeritat o „lectură" pătrunzătoare nu perpetuează „fantasme" bune doar să spele creierele și să favorizeze duioșia-kitsch, ci stimulează imaginația cititorului, îi permit să nu se oprească la aparențe și să înțeleagă și cu mintea și cu sufletul sensurile a ceea ce se întâmplă. Ele aduc in față omul
Un răspuns pentru Regele Solomon by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6488_a_7813]
-
lui Camus, al nazificării Germaniei în cea a lui Haffner). Sau al victoriei bolșevismului în cartea lui Grossman. Personajele lui Philip Roth, Conrad, Dostoievski, Henry James eșuează în strădania de a trece drept altceva decât sunt, de a subjuga realitatea fantasmelor lor. Doar două citate, cu regretul că nu este loc pentru mai multe: „Dar substantivul (camaraderie) nu-i este suficient lui Sebastian Haffner pentru a desemna această acțiune insidioasă care trece prin cele două registre ale defulării și mimetismului și
Un răspuns pentru Regele Solomon by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6488_a_7813]
-
cărții încă din avertisment. Citindu-l atent pe Platon, autorul Poveștilor impertinente și apocrife vorbește acolo despre trei feluri de povești: cele evazioniste, ale miezului zilei, mai înclinate să privilegieze estetismul curat; cele, dimpotrivă, ale miezului de noapte, bântuite de fantasma politicului și de marota planurilor; și, la final, cele ale faptului serii, făcute pentru mângâierea sufletească, pentru atenuarea panicii, pentru consolarea în fața morții. Recursul la Platon, așadar. E și acesta un semn că pe Andrei Cornea nu-l interesează literaturizarea
Pensula lui Ingres by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6494_a_7819]
-
majoritatea colegilor săi blăjeni, exhibă un frumos patos al devoțiunii. Luciditatea colonelului muntean cade adesea într-un cinism delectabil (pentru noi), în timp ce luciditatea lui Moldovan coexistă cumva cu credința fierbinte într-o cauză superioară. Ochiul lui Lăcusteanu este întors către fantasmele sinelui, iar lumea românească este reprezentată din punctul de vedere al unei subiectivități accentuate; de aceea, memorialistica sa este relevantă doar pentru prezența, în jurul lui 1848, și a unei stări de spirit care, la scara istoriei, s-a dovedit perdantă
Un memorialist uitat de la 1848 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6390_a_7715]
-
între simplitatea unuia și extravaganța celuilalt atunci cînd se pune lupa asupra unor povești cu oameni și despre oameni, acolo unde fantasticul se încarnează în cea mai comună frază și transformă totul pe scenă într-un soi de delir, de fantasmă. Greu, foarte greu de jucat așa ceva. Greu, foarte greu de ținut în mînă un univers fragil și vulnerabil cum este acela al personajelor alese în care te poți zări pe tine, privitorul. Mi se pare că în spectacolul „Cîtă speranță
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
bîlci, cu figuri bizare, cu gesturi și haine stridente, așa cum poate să fie strident, uneori, strigătul disperării... De cîte ori n-am rătăcit pe străzi și în mine cu ochii voaioristului la purtător, încercînd să intru cu gîndul și cu fantasmele mele în casele oamenilor, prin ferestre sau prin uși închise. Halucinațiile mele se puteau însoți oricînd sau niciodată cu fantasmele celor de dincolo. Într-un fel, cam asta se întîmplă și la Levin-Afrim. Depinde de fiecare dacă vrea să participe
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
n-am rătăcit pe străzi și în mine cu ochii voaioristului la purtător, încercînd să intru cu gîndul și cu fantasmele mele în casele oamenilor, prin ferestre sau prin uși închise. Halucinațiile mele se puteau însoți oricînd sau niciodată cu fantasmele celor de dincolo. Într-un fel, cam asta se întîmplă și la Levin-Afrim. Depinde de fiecare dacă vrea să participe la acest joc, la acest cabaret sau la această lamentație cîntată pe multe voci care povestesc despre noi oamenii și
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
proaspeți. Repet, dincolo de momentele exagerat de lungi, de repetiții reziduale, de prea mult zgomot și sclipici, această punere în scenă are o emoție sfîșietoare, o sumă de imagini, de desene, de comentarii cu haz de necaz care te prind în fantasme fel de fel, în povești ce nu-ți sînt străine, într-un hohot de rîs sau de plîns, totul susținut de fiecare dintre actori și de toți, împreună. Nu pot să uit dramaticul monolog al Rodicăi Mandache, spus alb, ca
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
și nu dorește să rămână acolo pentru că „are lucruri de făcut"; călătoria va continua pe alte coordonate, nu mai puțin miraculoasă. Mă reîntorc la expoziția lui Tim Burton și la filmele lui începând cu Edward Scissor-hands (1990) și regăsesc acolo fantasmele unei copilării avide de cunoaștere, care deformează natural ambientul recreând limbajul și inventând scenariile propriei lumi fabuloase. Tim Burton îl redescoperă pe acel Tim Burton care, asemeni lui Alice, se află mereu în căutarea unui iepure alb purtând o jiletcă
Imaginarium-ul „doctorului” Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6411_a_7736]
-
navă, mergând să-și întâmpine destinul, să-și ia soarta în propriile mâini. Asta nu înainte de a susține de una singură, răvășită și intratabilă, un concert de adio, un recviem la căpătâiul vieții de până atunci la „Pieta", împresurată de fantasmele morții, ale singurătății, ale beznei, celebrând de fapt viața, lumina, libertatea spre care va avea tăria să facă pasul decisiv. Tiziano Scarpa intră în rolul personajului Cecilia, așa cum Flaubert făcuse în cazul doamnei Bovary, călăuzind-o spre știutul sfârșit inexorabil
Cecilia vs. Vivaldi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6314_a_7639]
-
de umor și de voioșie și un tată sumbru și sever. Al doilea lucru este obiceiul lui Chateaubriand de a se zugrăvi pe sine în multe dintre personajele sale, determinându-i pe biografi să încerce să distingă între adevăr și fantasmă, între personalitatea reală a scriitorului și aceea imaginară din opere. Salafiștii tunisieni și cultura După Egipt, iată-i și în Tunisia pe salafiști protestând într-o manieră violentă contra culturii. Salafiștii sunt acei islamiști radicali care neagă orice progres al
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4759_a_6084]
-
chipul mai tuturor criticilor literari e rezultatul refuzului de a-și fi oxigenat, ani în șir, creierul. De prin 1995, am luat decizia de a scrie doar despre cărți și subiecte care-mi plac. Multe sunt valori sigure, altele doar fantasme pe care mă amuz să le îmbrac în haine sărbătorești. Cred că ipostaza de croitoraș (când viteaz, când ingenios, când păgubos) mi se potrivește mai bine decât aceea de judecător prin fața căruia trec, timorați, arătându-și unghiile corect tăiate și
Contra cronicii literare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4762_a_6087]
-
ucenicul și-a imortalizat, memorabil, maestrul. S-ar zice că acest moralist specializat în „exerciții de admirație” e atras de relația dialogală cu un alter aflat în proximitatea sa afectivă, fie că e vorba de personalități-reper (Declarație de iubire), de fantasma fiului „de departe” (Scrisori către fiul meu) sau de un soi-même comme un autre (Întîlnire cu un necunoscut). Cea mai prețioasă „pradă” a găsit-o însă în persoana unui mare poet și un traducător eminent cu care nu părea să
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
în frunte cu Emil Boc, au revărsat un potop de injurii la adresa opoziției, în general, și a PSD, în special. Discursul lor, al liderilor democrat-liberali, nu a avut nimic democratic, dimpotrivă. A fost unul totalitar, în care au dat glas fantasmelor lor autoritare, au prefigurat o Românie <curățată> de opoziție, pentru că este <distructivă>, o Românie în care unul și același partid se menține la putere cu orice preț, dacă se poate veșnic, oricum foarte mulți ani", spune vicepreședintele PSD într-un
Corina Creţu: PDL şi-a aruncat măştile, discursurile liderilor la Şcoala de Vară au fost totalitare () [Corola-journal/Journalistic/47693_a_49018]
-
greacă. Se cade reapreciat rolul romantismului. Ca să fie scos din scenă, cum pretindea, între alții, Victor Hugo, clasicismul avea nevoie de ceva mai mult decat aducea reforma romantică, adică un conținut istoric al artei și o subiectivitate capabilă să declanșeze fantasme. Abia modernismul baudelairian, întărit de aporturile orientale și africane, determină declinul ireversibil al ideii de clasicitate. Condiția esențială a artei clasice, de la sculptură Antichității grecești și de la literatura latină până la arta și literatura secolului XIX, a fost frumosul, bazat pe
Oh, les Beaux-Art! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4794_a_6119]
-
Fragmentele acestea, amintind cumva de răsfățul oriental (potrivit cărții formatoare a lui Timi), mi-au evocat însă măiestria și eleganța prozei erotice din Elogiu mamei vitrege. Septimius Ilarie este și el, psihologic vorbind, un personaj aproape de poveste, un fel de fantasmă ideală a masculinității: blând, discret, altruist, ospitalier, îngăduitor, bun ascultător, exemplu de ordine și curățenie, bucătar ingenios, maestru al sexului etc. Un fel de Don Juan paradoxal, fiindcă nu caută să cucerească femeile, dar le satisface pe deplin, un epicureu
Rafinament fără explozie by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4797_a_6122]
-
în tânărul viitor scriitor, și faptul că imaginea Norei marchează numeroase personaje feminine din cărțile lui Joyce, de la Oameni din Dublin la Veghea lui Finnegan. Cele din 1909 reprezintă apogeul unei iubiri, în același timp, platonice și concupiscente, bântuită de fantasme de care scriitorul însuși se rușinează după ce le așterne pe hârtie și le expediază din Dublinul, unde trăia încă, la Trieste, unde se afla Nora și unde se va stabili și el mai apoi. Nu lipsesc momentele de euforie mistică
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4699_a_6024]
-
zicem așa, nu poate fi decât Macedonski. Scuturat de poezie, și lăsat, la judecata satirei, doar cu pretențiile. Pe când Unui poetrastru e un atac epigramistic lipsit de orice sare și piper, Da... nebun!, care șarjează Castele în Spania, una din fantasmele cele mai reușite ale aceluiași Macedonski, pare un moft vehement, scris pe limba criticului social, nu pe aceea a poetului: „Mulțime brută și ingrată!/ Cu-a mea cântare nu putui/ În via- ță-mi să te mișc o dată.../ Și-odat’... o să-mi
Poeziile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4713_a_6038]