812 matches
-
cum mărturiseste în film alt traumatizat al vietii, cel care acceptă este o călătorie în virtualitatea artei și morții în care, adunând suferința și visând frumosul, artistul este dat afară din cetate, nu fiincă tulbură ci fiindcă este altfel, este fantomaticul ce deschide conflicte în fiecare dintre noi, este acela care spune că viața nu trebuie doar vizitată, precum am fi în căutarea ei, viața este ea însăși în noi prin prin frumos și iluzoriu... restul este materia vieții, ea însă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
consecințele complicității cu răul, simbioza vănător-vânat, în care "abia după dispariția vânătorului, vânatul îi resimte absența, ba chiar își redescoperă și afinitatea cu el". Acest tip de fixație la codul jumătăților de măsură, resimțite în cele din urmă drept dureri fantomatice, califică evoluția lui Ov. S. Crohmălniceanu, așa cum apare ea atât în "Amintiri deghizate", cât și în corespondența cu S. Damian. Numindu-l staroste al condeierilor și al frondei bunului gust, recunoscând meritele unor volume despre expresionism sau "Cinci prozatori în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
pribeag semnifică poetul izolat, răzleț, dezrădăcinat, fără speranță, nestatornic, iar epitetul pieziș asigură tonalitatea gravă. Divinitatea este invocată să se reveleze sub forma cântecului -, trimitere panteistă ("pasăre ciripitoare"). Nereușind să perceapă existența divinității, poetul se simte "umbră de fum", figură fantomatică. În acest psalm se conturează două planuri, în opoziție: uman și vegetal. În planul uman se află eul liric, inadaptat, singuratic, mistic și teluric, nemulțumit, neliniștit. În plan vegetal, sub influența sacrului, trăiesc oamenii obișnuiți, lipsiți de idealuri. Între eternitate
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
vreme de toamnă,/ Mă urmărește-un gând/ Ce mă îndeamnă/ Dispari cât mai curând". În orașul de provincie, cu ploi reci, sentimentul dominant e de incomunicare, monotonia și urâtul funebru devin amenințătoare, atmosfera cețoasă înăbușă totul, în față apar priveliști fantomatice și poetul pare strivit sub apăsarea unei lumi egoiste, mercantile. În unele poeme răbufnesc ploile dătătoare de nervi, în altele căldurile toride descompun cadavrele. Noaptea este neagră și udă, cu felinare afumate și triste, cu crâșme insalubre, cu ziduri inundate
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
florii albastre, motivul codrului, motivul lacului, motivul zburătorului, care sugerează încrederea în iubire, chiar dacă întâlnirea are loc într-un viitor ideal. Cea de-a doua secțiune '76-79 este dominată de singurătate și dezamăgire, tonalități tragice, chemarea iubitei dintr-un trecut fantomatic (Și dacă, Pe lângă plopii fără soț, S-a dus amorul, Despărțire, Sonete). Din această perioadă reținem motivul păsării singure (De câte ori, iubito), consemnările violente ale prăbușirii idealurilor (Scrisorile), motivul cosmogonic, motiv care evocă începutul vieții macrocosmosului (Scrisoarea I), alături de motivul apocalipsei
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mea. Ba poate chiar mai prezente, mai reale, pentru că reușesc să mi le reprezint, pentru că reprezentarea mea nu privește un individ, ci specia însăși, individul ideal. Altfel spus, e o idee. Așa mă consolez eu: chiar dacă animalele i se sustrag, fantomatic, vederii mele, îmi rămâne măcar ideea de animal. La fel se întâmplă și cu cuvântul, al cărui merit este încă și mai mare, pentru că el nu are, de obicei, niciun punct comun, nicio asemănare cu ceea ce desemnează (nicio legătură sensibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Italia, PCI ia, în orice caz, parte în mod decisiv la modernizarea societății și la apărarea instituțiilor democratice.Dezvăluirile anchetelor asupra lojei P2 din 1983 și rețeaua Gladio din 1990 demonstrează că pericolele denunțate la vremea respectivă nu erau decît fantomatice. Democratizarea din sudul Europei Speranțele comuniștilor din Franța și din Italia, născute la mijlocul anilor '70, sînt întărite prin legalizarea partidelor comuniste în ultimile trei dictaturi ale Europei de Vest, în cadrul rapidului lor proces de democratizare. În Portugalia, revoluția garoafelor din
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Nicolae Manolescu, de Kafka, Breton și Schulz, în proza cărora nimic nu mai este cu certitudine real: ,,Universul nu mai este explorat psihologic, ci poetic și vizionar. Blecher nu jură pe realitate, ci pe irealitate, care poate fi onirică, suprarealistă, fantomatică sau mitică"45. Naturalismul expresionist al Întâmplărilor în irealitatea imediată nu se mai regăsește în romanele care urmează, fizionomiile descrise aici determinându-l pe Manolescu să-l apropie pe Blecher de Urmuz. Criticul consideră Vizuina luminată o carte neglijată de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
asupra morții, lipsa afectului și cunoașterea lumii prin senzații atât de specifice prozei bengesciene, metamorfozările kafkiene ale personajului, imposibilitatea kierkegaardiană a eu-lui de a fi altceva decât ceea ce i-a fost dat să fie și nu în ultimul rând viziunile fantomatice ale eului narator asemănătoare celor descrise de textele lui Poe, cu origini adânci în teoria lui Jaspers, sunt numai câteva dintre conținuturile care în termenii lui Maingueneau devin ,,oglinzi de legitimare" ale textului blecherian. Este foarte adevărat însă că, aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cazul lui Poe și boala pe care Blecher nu trebuie să o provoace să apară, fiind instalată confortabil în existența autorului, reprezintă ceea ce tot Baudelaire definea, analizând povestirile lui Poe ,,un mijloc mnemonic", o ,,metoda de lucru" pentru crearea ,,viziunilor fantomatice". Astfel, rezultatul obținut de cei doi autori scenarii fantastice/ onirice care transcend realitatea dată, este același. Sursa acestei noi realități interiorul unor suflete chinuite este, de asemena, identică. Diferă natura suferinței de nedescris a celor doi creatori de lumi și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
făpturi: "Născutu-te-a pur Neantul fii mereu acela!". Căci neantul e leagănul și mormântul poetului, e partea de veșnicie care îi este dată, spațiul matrice în care își află rostul noile interogații aruncate Creatorului. O frază a lui Sartre despre figurile fantomatice din opera unui artist suprarealist ("O figură de Giacometti este însuși Giacometti producând micul său neant local") este valabilă și în cazul pânzelor textuale ale lui Aruștei. Orice figură a artistului ieșean îl reprezintă și îi reproduce, într-o manieră
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
însă noul statut în cel al "realității", situație care o determină să se gîndească, pentru o clipă, la Imaculata Concepție!). Misterioasa "crisalidă de aer" continuă să asigure, periodic, "joncțiu nea" dintre amintitele lumi, în ea materializîndu-se figurile unui interval vizualizat, fantomatic, în celălalt. Mai multe personaje migrează, inconștient, din real în ficțional, prin "portalul" rămas deschis, închegînd narațiunea și impreg nînd-o cu sens. Un exemplu este tatăl lui Tengo, care revine, enigmatic, în suprarealitatea lui "1Q84", cu toate că, în realitatea lui "1984
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
recent obiectivele de creștere economică la 2-2,5% și cele ale ratei șomajului, considerate neinflaționiste, la nivelul de 8-9%. Menținerea unei rate reduse de creștere și a uneia de șomaj ridicate sînt considerate dogmele europene aservite luptei contra unei inflații fantomatice. Ceea ce pare să nu se înțeleagă încă la nivelul autorităților monetare europene este faptul că mondializarea a modificat în mod radical mecanismele inflației, prin înăsprirea concurenței și infuzia noilor tehnologii, ceea ce obligă la depășirea vechilor scheme ale ortodoxiei monetare, care
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
de intruziunea canină: "Atunci!... o grozăvenie!... auzii o bătaie în ușă: una, două, trei... [...] Era cânele Balan care, scărpinându-se la ureche, lovea cu cotul piciorului în ușă". După cum se poate lesne bănui, revelația are puterea să efaseze asaltul hoardelor fantomatice, care dispar la fel de repede precum aburul zorilor se topește în lumina soarelui. La capătul somnului binemeritat care încununează aventura, rămâne memorabilă replica vizitiului. Acesta, după ce ia act de tribulațiile nocturne ale distinsului său pasager, conchide pe un ton care amestecă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
o diversiune: Ceva extrem de grav trebuia să se petreacă acolo, căci acum se auzi cornul de alarmă al slujitorilor". În tot acest timp, amantul "se înălță pe treptele verandei, înfășurat în blana cenușie, de culoarea nopții însăși". Silueta are contururi fantomatice în mintea înclinată spre bizarerii a femeii (ea însăși descrisă, prin contrast, în tonuri albe, dar la fel de spectrale), care-l îndeamnă, înspăimântată, să plece. Nepăsător, Dinu o îmbrățișează, iar zeul tuturor neliniștilor, "frigul, care-o mângâia cu degete reci prin
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
-mi față. Încă o dată m-am repezit, și încă o dată mi-a scăpat". Cursa continuă, într-o sarabandă a ispitelor mobile: "Ochii scânteiau pretutindeni, iar mâinile întinse nu-i puteau captura nicăieri". Chiar și scurta victorie este iluzorie, precum formele fantomatice care dansează: "O dată am prins mâna și mâna s-a topit în strânsoare, fără nici o smucitură, ca ochii să-mi râdă în față, cu orbitoarea lor lumină, rece și nepământeană". Timpul se pulverizează în particule irelevante și imposibil de cuantificat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
specifică vieții metropolei prin identificarea exterioară a mărcilor care conferă celorlalți o identitate fluidă, con struită ca diferență. Trăsăturile identificate ca fiind individuale se dovedesc a fi de fapt trăsături tipologice, ele stau sub legitatea colportajului și creează un univers fantomatic (o aparență „infernală“, după cum o numește Benjamin pe urmele lui Baudelaire), din care lipsește identificarea conceptuală a obiectelor și persoanelor. Percepția exteriorității radicale a orașului și a mulțimii sale, a stranietății cu chip incert reprezintă, pentru flaneur, modalitatea constituirii lumii
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
timp, o pune în perspectivă, lăsându-se stăpânit de aceasta. Relația cu mecanismul economic al orașului este esențial vizuală și, în acest fel, fantasmatică. La fel ca mulțimea, marfa este supusă unei deconstrucții care îi dă, în final, un chip fantomatic. Privirea flaneurului este cea care sesizează lucrurile ca imagine dialectică și le scoate din relațiile solidificate ale cotidianului tehnic. Funcția deconstructivă a flaneurului se determină însă mai clar prin momentul teologic al experienței sale. 3.1.3. Momentul teologic În
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
literatură. La început, înrudirile textelor survin cu precădere la nivelul imaginilor. Ruinele Bucureștilor sunt atotprezente („și dumneata ești o ruină, o ruină venerabilă nu însă din cele bine păstrate““, îi spune Pirgu lui Pașadia) și lumina lunii le descrie contururi fantomatice: „Beteala lunii pline se revărsa peste vechi orașele adormite; pâlpâiau pe mlaștini văpăi sglobii. Puhoiul de lumini poleia noroiul metropolelor uriașe aprinzând deasupră-le ceața ca un pojar““. Decadența de vine ea însăși personaj în roman, odată ce stă, parcă, în țesă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
terifiant al măștilor, carnavalizate în pictura lui Ensor. Munch procedează într-o serie de picturi afine Strigătului la o preschimbare a chipului în mască ca expresie a angoasei, printr-o fluidizare, printr-o dizolvare care conferă acestor chipuri un aspect fantomatic, o consistență ectoplasmatică, în același timp cu un efect meduzant, fapt ce presupune nu doar litificarea, ci și fixația obsesivă, focalizarea oarbă a privirii golite de afect și cogniție. Munch este un caz interesant și prin aceea că el se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
câștigă în mister, dobândește un efect auratic, difuz, propriu simbolismului. Asemeni unui bolnav, Iisus este întins la baza crucii, unde se află în picioare, asemeni unei apariții, Maria Magdalena, ori poate sfântul Ioan, pentru că este greu de decelat în ce privește făptura fantomatică care pare să vegheze scena. În mijlocul cerului întunecat se deschide un ochi de lumină, insuficient pentru a lumina scena, amplificând parcă mai mult caracterul ei cețos. În Noua revistă română 240, apar reproduse două fragmente de triptic cu subiect religios
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
îl caracterizează Amelia Pavel "un chip al lui Cristos la fel de greoi, încărcat cu aluzii, dar pictat cu multă virtuozitate, într-o tehnică pointilistă"248. Tehnica pointilistă nu vizează un efect impresionist, ci unul simbolist, chipul lui Cristos dobândește o luminescență fantomatică, desprinzându-se palid de pe fundalul întunecat cu forța unei viziuni, viziunea Apariției lui Moreau. În 1912 expune tot un tablou cu subiect religios, Apostol, la expoziția Tinerimii artistice. Theodorescu-Sion reia figura cristică într-un tablou intitulat aparent neutru O răspântie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
află Castelul de la Elsinore, reperul "social" al unei identități care s-a dizolvat între timp. Florile care cresc la picioarele Ofeliei și îi conferă un plus de transparență și lilialitate, accentuând însă și o dematerializare a sa, potențată de albul fantomatic al rochiei. Albul este întrebuințat și de Whistler în același sens al epurării figurilor sale de corporalitate, a spectralizării lor. Florile par să se imprime în țesătura rochiei care devine ușor translucidă. Ofelia este asemenea unei umbre topindu-se în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se întunecă asemeni unui vid absorbant sau se pregătește de furtună. Cadrul natural servește la configurarea unei stări, nu este pur și simplu un decor neutru sau pitoresc. Albul maramei conferă ceva grandios și straniu acestei femei, ca un giulgiu fantomatic, neverosimil, un dramatism preluat cromatic și de tensiunea dintre contraste, dintre lumină și întuneric. Cine este, de unde vine, către cine privește? Trama simbolică se poate organiza gauguinian. Femeia parcă privește într-un gol nebulos, pare desprinsă din peisaj sau inserată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu mestecenii care stilizează verticalitatea accentuând deambulația hieratică a personajelor feminine. În locul grupului insolitat de confidente, avem aici o coregrafie simbolistă a alaiurilor sacerdotale oficiind solemn misterii, doar că Loghi accentuează feminitatea volatilă a personajelor sale îmbrăcate într-un alb fantomatic de care le distinge culoarea intens roșcată a părului. Pictorul realizează și o deschidere inițiatică spre balcanismul estetic încărcat de aburul mitologic al melting-pot-ului oriental, abur prizat pentru efectul de opiaceu de către simboliștii români. Influența grecească își spune cuvântul pe parcursul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]