835 matches
-
de literatură, dorind încă să existe, având încă viitorul intact. Este minunat să-i vezi evoluând, maturizîndu-se sub ochii tăi. înainte de '89 erau în Facultatea de Litere o puzderie de cercuri și cenacluri, e drept, unele foarte puternice iar altele fantomatice. Azi există o revistă și un cenaclu, și nimic altceva. Nici măcar asistenții și lectorii tineri nu arată vreo dorință de a face un lucru adevărat, dincolo de seminarii. Entuziasmul pur, dorința pură de a crea un spațiu în care alții, mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pentru propria noastră ființă. Nu mai știm ce sîntem dacă nu știm ce valorizăm, pînă-ntr-atît încît ajungem să credem că asta sîntem: o sumă de gusturi, lecturi, opinii și preferințe, că nu există, în definitiv, nici un cuib, că el apare, fantomatic, ca o hologramă, la intersecția luminilor aruncate de reperele noastre. Ajungem, de asemenea, să credem că reperele noastre sânt Reperele, sânt adică, "adevărate" și valabile pentru fiecare ființă. Cât de mult ne înșelăm crezând orbește, în ciuda a orice, în sistemul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
multe Europe, diseminate în timp și în spațiu, o confederație multidimensională de Europe. Cu care dintre ele sânt solidar? Pe care le urăsc? Unele 207 sânt reale ca un pumn de țărână din care cresc fire de iarbă, altele virtuale, fantomatice, bîntuindu-ne imaginarul. Chiar a existat lumea antică, în care Europa nu era mai mult decât o nimfă răpită de Zeus pe spinarea eternului taur cretan (poate cel mai durabil simbol al vechiului continent)? A existat strania lume a lui Arthur
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
înghițite, cântărețul și-a turnat terebentină pe gât, dar n-a reușit să moară. N-a făcut decât să-și ardă coardele vocale, terminând cu cântatul pentru totdeauna. A dispărut cu totul și din Bucureștiul real, și din celălalt București, fantomatic și cețos, din memoria oamenilor. Unchiul meu dinspre mamă, care este actor, l-a întîlnit prin 1959 la Brăila, pe când făcea un turneu cu trupa lui de la Ploiești. A găsit acolo, pe post de mașinist (trăgea în fiecare seară cortina
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
doar, așa, un fel de noapte care nu mai părea să treacă vreodată, aș fi rămas acolo o veșnicie, dacă Filip nu mi-ar fi zâmbit, nu m-ar fi chemat la el, ca să ieșim, apoi, tăcuți dintre blocurile alea fantomatice. A doua zi, tovarășa Cană Jeana m-a urecheat destul de rău fiindcă nu-mi făcusem tema. Puțin îmi păsa mie. Auzisem că venea vacanța cu trenul din Franța. Ceea ce nu aflasem încă era că în vacanța aia trebuia să traversez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nici câștigător, se înscriu în cursa absențelor și obiectele. Ceea ce nu înseamnă că ar deveni inofensive, ci tocmai dimpotrivă, ele sunt astfel și mai amenințătoare: Duhul casei își va desface aripile și se va ridica la cer. Scara, coridorul, odăile fantomatice, lucrurile care vegheau și mă priveau țintă ori de câte ori, neliniștit, le dădeam târcoale, vor zbura și ele. Încă de pe acum au început a nu mai fi, roase de neant, și mâine poate, din această existență și din această prezență n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
o pajiște cu Înfățișare grotească...!! Acompaniat de sunetele melodiei binecunoscute ce ajungeau până la el parcă venind din adâncul de necuprins al lacului, ori din imensitatea de necupris a spațiului cosmic, avu ideia să se apropie, așezându-se pe un scaun fantomatic, În aplauzele altor specii de reptile cu capete diforme care valsau În jurul său În acordurile unei alte melodii plăcute și totuși iritante...! Apoi, programul de virtuozitate fiind terminat, reptilele făcură o pauză privindu-l cu ochii lor puternic dilatați, Îngrozitor de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
impresionante, privindu-l ucigător! Demonstrația de virtuozitate a balaurului nu mai avea nici un fel de importanță din moment ce nefericitul era la dispoziția bunului plac al acestui fioros animal, care la un moment dat cu gura lui deshisă și amplificată la scară fantomatică, scoase un răgnet năpustindu-se asupra lui! De teamă să nu asiste la propia sa moarte, sfârtecat În bucățele, Tony Pavone Închise ochii. Îi ținuse așa, strânși, cine poate ști? Sute, mii, milenii de ani dar ce mai conta? Oare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
copii, crezând, chiar acum, În momentul de față va fi sfârșitul lumii, căzând În genunchi plângând, făcând semnul crucii, cerând Divina iertare, În timp ce unele isterice femei făceau motănii ridicând ochii către Înaltul Cerului provocând tensiunea momentului să i-a proporții fantomatice...! „În mod sigur, vom muri cu toții...! Fu de părere o babă care moartea refuzase să-i scurteze zilele „În genunchi oameni buni, În genunchi...! Să ne rugăm pentru iertarea păcatelor...!” „Într’o comună În apropiere de București, la Hagiești dacă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
repede fluturând În mână unele hârtii pe care le așeză Într’un anume fel În văzul tinerilor milițieni, rostind cu o voce violentă, deosebit de gravă. “Domnule inginer, În numele Poporului ești arestat...!” Ultimul cuvânt răsună strident În Încăpere, multiplicat la scară fantomatică Înțelegând greu despre ce-i vorba. În momentul imediat următor se apropie temnicerul cu cătușele gata pregătite iar comisia formată din tinerii ofițeri, bulbucară ochii trezindu-i din amorțeala În care hibernau! Tony Pavone fu Învolburat Înr’o ușoară amețeală
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acestuia ce rodeau oasele dela masa stăpânului...! Nu mai trecu mult timp după miezul nopții și, arestul temporar se umpluse până la refuz, În timp ce lumina singurului electric bec ce lumina difuz Încăperea, făcea ca În penumbră capetele arestaților să fie diforme, fantomatice. Arestul de o noapte se dovedi neâcăpător pentru ce-i peste trei sute de noi locatari ai Închisorii ce fuseseră aduși În timpul nopții, colectați din toate aresturile milițiilor capitalei, făcând atmosfera să fie imposibilă mai ales unii, ce cu crampe stomacale
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aștepte timp de trei săptămâni vizita medicală ca apoi să fie dirijați la muncă fiecare după profesia lui. Tony Pavone era suficient de timorat având o senzație de pierdere a echilibrului fizic deoarece, umbra lui proiectată incredibil de lungă și fantomatică se presupunea dirijat către alte și mai teribile canoane, dar În ciuda acestui paradox, nu-și putu reține un zâmbet amarnic referitor la imaginea sumbră, apsolut grotescă Încât, mai mult ca sigur nici În „Iad” nu putea fi mai rău. Convoiul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nebună de a fi lângă ea... de a-i cere iertare, de a o mângâia. Răsfrântă, lumina lunii se revărsa în cameră. Se apropie de fereastră. O ceață ușoară ca o boare se prelingea peste case, apoi, înălțându-se deasupra fantomatic, printre copacii desrunziți, părea un cimitir plutitor... Cât a rămas așa, cu privirea țintă afară, n-a știtut. Simțea cum însigurarea se strâse în jurul lui ca un brâu. -... Te naști singur, mori singur... avea dreptate, Vasilica!... își zise el, ștergându
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în mijlocul apei negre, dând aceeași senzație violentă, dar greu de definit, pe care ai avea-o dacă te-ai privi în oglindă și n-ai vedea pe nimeni. Conacul, cu cupola sa întunecată, cu zidurile fosforescente, cu ferestrele mute lucind fantomatic, părea mai ireal ca oricând. Curenții nopții învîrtejeau vizibil fumul alcătuirii sale. Era atât pustiu, atâta geometrie, așa atroce singurătate, că mi-am pierdut pentru câteva clipe/cu un vuiet în urechi, cunoștința. Minuscul, față în față cu marele conac
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
lui Valmont, însă cei doi nu sunt decât proiecții ale protagoniștilor și ale rolurilor pe care aceștia și le vor asuma pe rând. În sfârșit, a cincea apariție este aceea a unui bătrân senil lecturând o carte imaginară, figură la fel de fantomatică ce va anihila cu un glonte, în finalul scenei, partea bărbătească a cuplului amintit mai sus, fără ca acest fapt să tulbure interesul carnal pe care tânăra îl arată pentru toți cei prezenți la masă. „A ghost sonata of sexual frustration
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
sistemul limfatic, o structură a rinichiului, totul scânteind orbitor și dizolvîndu-se imediat după închegare. Un pavilion al urechii, un mușchi orbicular, o măsea cu patru rădăcini ascuțite, o față schimonosită urlând ca în ziua de apoi. Pluteam în acel lichid fantomatic, prin culoarul alunecos, până am ieșit la larg și, în sala plină de gelatină, în centru, am zărit marele soare crepuscular, sucindu-se lent, ca un gălbenuș sângeriu de ou. M-am azvârlit cu capul înainte și i-am străbătut
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de stele pe umărul drept; la spectacolul următor o regăseai pe pântece, dar cu cerneală verde. Papagalul cu diamant în frunte, care cu aripile întinse îi împodobise astăzi omoplații, mâine îl vedeai suind spre gât și bărbie, iar poimâine plutea, fantomatic, deasupra capului lui Signor Firelli, pentru ca apoi să se destrame ca un abur ușor. Bunica mea a fost o finlandeză tânără, angajată la circ ca bucătăreasă. Curând însă, ea își descoperi, dormind noapte de noapte în paiele cailor de manej
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
străzi slab luminate de câte un bec chior, până am ieșit la șosea, pe unde mai trecea huruind câte un camion, câte un tramvai. Am așteptat mult în stație și apoi am călătorit legănîndu-ne, lângă o taxatoare ațipită, prin orașul fantomatic. Din cauza luminii portocalii din vagon, pe geam nu vedeam decât fețele noastre pământii și scaunele de șipci galbene, lustruite. Ajunși acasă, ne-am dus la culcare. M-am zvârcolit toată, noaptea într-o semitrezie amorțită, cu fragmente de vise fără
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
genunchi ca să-l pun cu teamă paralizantă în pământ, îmi pare că trece o veșnicie; mișcarea pare să nu aibă sfârșit. Dar, după ce pasul a fost făcut, după ce mișcarea s-a sfârșit, această mișcare îmi apare în amintire atât de fantomatic, de parcă n-au existat nici ea și nici efortul care a însoțit-o. Știu acum: în această durată infinită a săvârșirii și în dispariția fantomatică a săvârșitului, în această mare dualitate îmi voi petrece toată noaptea. Lungă, fără de sfârșit îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fost făcut, după ce mișcarea s-a sfârșit, această mișcare îmi apare în amintire atât de fantomatic, de parcă n-au existat nici ea și nici efortul care a însoțit-o. Știu acum: în această durată infinită a săvârșirii și în dispariția fantomatică a săvârșitului, în această mare dualitate îmi voi petrece toată noaptea. Lungă, fără de sfârșit îmi pare îmbrăcarea, introducerea mâinilor tremurânde în mânecile mantalei după ce, cu un glas spart de entuziasm, îi propun lui Mik să meargă cu mine acasă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
încet, nu cu precauție (ar scârțâi și mai tare), ci dintr-o singură mișcare; în ușa verde deschisă zboară capul mamei adormite sub lămpița de noapte și acest cap începe apoi să se legene. Fără capăt, chinuitor și, în final, fantomatic, ireal pare totul: cotrobăitul în lenjeria cu miros de caramelă, găsirea broșei, întorsul pe scară care, din nou, e făcută din gheață lunecoasă și pe care iarăși mă urmărește un câine, trecerea prin fața lui Matei care, parcă înadins, privește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cea din urmă lumină a zilei, silueta subțire a lui Gacel Sayah se profilă pentru o clipă pe creastă, făcând ca unul dintre ei să strige, arătând exact locul: — E acolo! E acolo! La stânga! Armele răsunară la unison, dar silueta fantomatică se ascunsese în spatele unei stânci, încât ai fi putut gândi că, de fapt, nu voise decât să fie văzut pentru câteva clipe doar, ca să atragă atenția dușmanilor săi. Și așa și era, fiindcă după câteva secunde mica dună ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
complet, și în lungul faldurilor să se zbată lumina firavă a lumânărilor. Fața să-mi fie umbrită și să nu fiu recunoscut îndată.(...) Caraghios!” Eroul are și o mai mare voluptate imaginându-și propria înmormântare în detaliu. Călugării au chipuri fantomatice, coborâți parcă din pânzele lui Tintoretti, iar spre cimitir au loc tot felul de incidente grotești care au rolul de a sugera insensibilitatea oamenilor în fața morții. Întâlnirea convoiului funebru cu o căruță cu purcei și cu un automobil în care
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
putea oferi o cunoaștere a universului său interior. „Ioana este o carte mai matură deși formula care convine temperamentului febril și anxios al autorului, rămâne neschimbată.(...) Acum se poate distinge chiar o intenție de construcție și personajele sunt mai puțin fantomatice. Narațiunea este mai echilibrată, alternând momentele de tensiune sufletească cu altele de seninătate, necesare pentru destindere. Cu un astfel de moment și începe romanul când Sandu (obsesie a numelui) merge la Cavarna, ca să petreacă vara cu Ioana. (...) Ca în Ultima
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
o instanță absurdă în sensul comun al cuvântului. Mer gând pe aceeași cale, legea însăși apare irațională: ascunsă în spatele a nenumărate porți și păzită cu putere, fără vreun semn că ar exista totuși, pare să exprime indiferența unei imense mașinării, fantomatice, din spatele acestei lumi. Însă tind să cred că aici este vorba despre altceva. Iar absur dul pe care povestirea îl lasă minunat să se vadă are totuși un alt sunet. Ține de o altă experiență decât cea nemijlocit lumească, fie
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]