861 matches
-
facă treaba, mintea mi se învârtește atât de tare că simt că mai am puțin și leșin. Deodată, toată siguranța mea a dispărut. Oare fac ceea ce trebuie ? O, Doamne. Oare fac ceea ce trebuie ? — Închide, te rog. Machioza îmi dă cu fard pe pleoape. Acum deschide... Deschid ochii și-i văd pe Nathaniel și pe Guy unul lângă celălalt, undeva mai departe. Guy vorbește și Nathaniel îl ascultă, cu chipul încordat. Mă cuprinde brusc o ușoară neliniște. Ce-i spune Guy ? — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
departe. Guy vorbește și Nathaniel îl ascultă, cu chipul încordat. Mă cuprinde brusc o ușoară neliniște. Ce-i spune Guy ? — Mai închide o dată, spune machioza. Închid ochii deși n-am chef și simt că-mi dă cu și mai mult fard. Pentru numele lui Dumnezeu. Mai are mult ? Are vreo importanță cum arăt ? În cele din urmă, ridică pensula. — Deschide. Deschid ochii și-l văd pe Guy în același loc, la câțiva metri de mine. Însă Nathaniel nu se vede nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Dar n-ar fi trebuit să remarci. Se numesc privire naturală. Se duce la oglindă și dă de cîteva ori din gene, Îngrijorată. Îți sar chiar atît de tare În ochi ? — Nu ! zic ca s-o liniștesc și-mi iau fardul de obraz. CÎnd ridic din nou privirea, Lissy se holbează la umărul meu. — Ce-i aia ? — Ce anume ? spun nevinovată și ating inimioara de stras de pe umăr. A, asta. Da, se lipește pur și simplu pe piele. M-am gîndit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
plină de tact. Frumoasă cuvertură, adaugă zîmbind. — E o glumă, spun iute. E la mișto. Doamne, ce jenant. Trebuia s-o fi schimbat. Acum, Jack se uită uluit În sertarul deschis de la masa de toaletă, plin pînă la refuz cu farduri. — CÎte rujuri ai ? — Ăă, cîteva... zic, Închizîndu-l repede. Poate că n-a fost o idee chiar atît de fericită să-l las să intre aici. Acum mi-a luat flaconul cu vitamine Perfectil și se uită atent la ele. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
în primul rând datorită felului ciudat de a se machia și în al doilea rând datorită ideilor sale despre sex. Trebuie spus că această fată, Erika, avea niște ochi verzi foarte mari, pe care îi garnisea cu straturi abundente de fard liliachiu. Își evidenția obrajii printr-o dâră lungă de roșu aplicată cu o pensulă groasă și moale. Nu purta deloc cercei obișnuiți, ci numai câteva clipsuri din bucățele lustruite de lemn, care sunau ca tamtamul îndepărtat al unui trib. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
bine decât ultima dată când ne-am văzut. Într-adevăr, părea de-a dreptul înfloritoare; era ca și cum moartea lui Philip Cantley ar fi acționat asupra ei ca o doză de săruri. Purta un ruj roz strălucitor, pomeții îi luceau datorită fardurilor, și erau la fel de strălucitori și de limpezi ca ai unui câine sănătos. Abia m-am abținut să nu-i pun mâna pe nas să văd dacă e umed. — Chiar mă simt mai bine, recunoscu ea, puțin cam rușinată. Deși e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Amanda tocmai ne-a povestit despre revista la care lucrează ea. Jake a privit-o pe Amanda dubitativ, măsurând-o din cap până-n picioare. Nu cred că e vorba de același lucru. Revista ta se ocupă de celebrități, sex și farduri, nu? — Sună grozav, a intervenit Laura evident nerăbdătoare să compenseze pentru gafa cu Sunday Times. Amanda a gratulat-o cu un zâmbet cu buzele strânse. —E o revistă glossy, dacă la asta te referi, i-a spus ea lui Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
înaltă. Cea mai evidentă trăsătură a ei părea să fie curățenia. Arăta aproape carbonic de curată. Era îmbrăcată într-o pereche de blugi de gravidă și un tricou alb. Fața prelungă și calmă era complet lipsită de orice urmă de fard. Hugo și-a spus că arăta extrem de serioasă. Cu toate că el nu era deloc uimit, apariția femeii cu pricina avusese un efect de-a dreptul impresionant asupra unei alte persoane din cameră. Lângă el, Amanda respira repede și gâfâit. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai curând a sală de operații pe cord decât a spațiu în care să mănânci și să-ți întreții oaspeții. Hugo s-a uitat împrejur cât a putut de mult înainte de a-și întoarce ochii către Laura. Pe lângă stratul de farduri obișnuit, femeia purta papuci din satin roșu cu tocuri înalte, asortate cu neglijeul. —Îți place? Laura și-a pus mâinile în șolduri și și-a împins sânii înainte. Hugo a tăcut, pradă unei dileme. Dacă spunea da, era clar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în același timp, victorios. Soțul și tatăl devotat, dacă nu mă înșel. Îngrozit, Hugo a ridicat ochii și a văzut-o pe Laura, care-i zâmbea. Nu era un zâmbet amabil. Hugo și-a spus că, din cauza straturilor uleioase de farduri și a luminii de lumânare care-i lungea trăsăturile, femeia arăta ca un gargui malefic. Când a recunoscut-o pe Alice, strălucirea Laurei a pălit. —Și eco-prințesa! a exclamat ea. Apoi ochii i-au revenit asupra lui Hugo. —Cine-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fină, de ogar alb, dacă se îngrășa, fața se lustruia, ochii se făceau mai pătrunzători, creșterea îi dădea mișcări feminine, lăsîndu-i mereu aerul copilăresc. Dimpotrivă, Aurica se schimba în chip sinistru, și fiecare prefacere o arunca înspre bătrânețe, cu toate fardurile ei. Părul i se făcea moale, mort, ca de perucă, grăsimea îi reconstituia prematur masca senilă a Aglaei, slăbirea îi scotea în evidență oasele capului. Mușchiulatura nu mai avea tărie, cădea făcând unghiuri și umbre, și obrajii se umpleau de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Pinky, își arăta dinții. Ce dracu putea întrezări asta acolo, când de doftoricit, de la o anumită vârstă, era clar că o doamnă atât de cochetă își doftoricește duzini de proteze, în orice seară? Se uită mai atent. Își schimbase cerceii. Fardul, pudra, rimelul erau dispuse pe alte trasee. Mda. Ei, dacă își schimbase cerceii... Atunci nu putuse rata ca și pe creștet să-și anine o coroniță absurdă, un belciug mai lărguț, 238 DANIEL BĂNULESCU Fermecătoarele surori Stamatescu își petreceau acum
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
buzele. Firișor de pudră nu atinsese până atunci obrazul acela scump al ei! Apare într-o seară, însoțită de-o umbrelă bărbătească, străină, se trântește în mijlocul casei, pe covor, și răstoarnă un maldăr impresionant de cutiuțe, pline cu pudre și farduri. "Nenorocito, îi spun, n-ai fost atentă și ai spart o vitrină!" Mi-a răspuns așa cum n-aș fi crezut niciodată. "Care vitrină, dragă, nu vezi că ești dobitoc?!" Am izbucnit în plâns, am fugit până la baie, unde am vărsat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
degrabă sub semnul acelei „epifanii derizorii a artei și a artistului”, prin excelență ambiguă, asociind rîsul exterior cu plînsul lăuntric, Într-un peisaj el Însuși tulburat: De sus vîntul Înșurubat. Clovnul: floare de făină vie. Îți spun, catalogul Îngerilor lăuntric fard RÎsul se rupe În două ca un gard Se apropie noaptea: despletire albă, troică În nebunie. (Cloroform) Al doilea exemplu, cel din Sfîrșit, e poate și mai edificator permițînd, pe deasupra, o raportare intertextuală la cunoscutul Lamento al lui Ion Vinea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
te uiți într-o oglindă și să vezi un bărbat... Nu lângă tine sau în spatele tău, ci în locul tău... Ce-ai zice de asta ? — E mai grav decât credeam, spuse Papi, privindu-și degetul pe care rămăsese o undă de fard. Cosmina clătină din cap, apoi se întoarse și o luă pe prietena ei pe după umeri. — Cum poți să spui că pe tine nu te iubește nimeni ? Uite, mă ai pe mine... Și reuși, căci Papi nu păru dispusă să continue
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
reanimare, atunci trebuie să-l știu. Mai toți de acolo au trecut pe la anestezist. Cum îl cheamă ? — N-aș vrea să vorbim despre lucrurile astea. Mai bine dă-mi poșeta, să vedem cum te mai simți... — Poșeta mea ? Ghicești în farduri ? Să știi că nu prea folosesc, adică acum m-am aranjat puțin... — Nu vreau fardurile. Vreau să ne uităm în carnetul tău de însemnări. Să dăm la ultimele pagini. Deschise coperțile. — Asta e de azi ? se aplecă Iacob deasupra paginii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îl cheamă ? — N-aș vrea să vorbim despre lucrurile astea. Mai bine dă-mi poșeta, să vedem cum te mai simți... — Poșeta mea ? Ghicești în farduri ? Să știi că nu prea folosesc, adică acum m-am aranjat puțin... — Nu vreau fardurile. Vreau să ne uităm în carnetul tău de însemnări. Să dăm la ultimele pagini. Deschise coperțile. — Asta e de azi ? se aplecă Iacob deasupra paginii, ca să poată desluși pe întuneric. Cosmina încuviință. El se aplecă, frunțile li se atinseră. — Nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se lărgi cu doi coți. Vreți să știți cum arată moartea ? Își apăsă batista peste obraji. Cârpa însângerată lăsă dâre pe pomeții secătuiți și pe maxilarele care îi clănțăneau mărunt, din cauza febrei. Marchiza își duse, fără să vrea, palma spre fardurile de pe obraji, atât de groase, că stăteau să crape. — Uite-așa arată moartea ! șuieră Magdalena printre dinții subțiați. De ce vă e frică, ce altceva v-a mai rămas ? N-ați vrut milostenie ? Uite, vă dau eu moarte pe gratis. Câtă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca altădată, negustorii își strânseseră tarabele și, odată cu ele, plecaseră și ciurdele de gură-cască, perechile nu se mai plimbau de-a lungul și de-a latul, porumbeii căutau, zadarnic, printre lespezi, boabe căzute din prefirările de altădată, clovnii își șterseseră fardurile care le desenau guri arcuite și triste și constatară că, sub farduri, gurile le rămân la fel de triste. Locuitorii se temeau și preferau să rămână închiși în casele lor. Căci prin oraș umbla zvonul despre niște crime îngrozitoare. La spartul zorilor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de gură-cască, perechile nu se mai plimbau de-a lungul și de-a latul, porumbeii căutau, zadarnic, printre lespezi, boabe căzute din prefirările de altădată, clovnii își șterseseră fardurile care le desenau guri arcuite și triste și constatară că, sub farduri, gurile le rămân la fel de triste. Locuitorii se temeau și preferau să rămână închiși în casele lor. Căci prin oraș umbla zvonul despre niște crime îngrozitoare. La spartul zorilor erau găsiți oameni zăcând în cele mai neașteptate locuri. Nu numai în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
celor pe care îi vedea. Saltimbancii se răriseră, oamenii nu mai aveau răbdare pentru giumbușlucurile lor și nu se mai minunau de flăcările colorate pe care le scoteau pe gură. Oricum, erau, cu tumbele lor, mai greu de desenat, chiar dacă fardurile groase nu reușeau să le ascundă nici lor vârsta morții. Mai ușor de desenat se dovediră ceilalți, care se iviseră de curând și care minunau trecătorii prin faptul că reușeau să stea nemișcați ore în șir. Aveau doar o înclinare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și a ceva putred și descompus. - Și zi, nu vine Ioanide, regretă Angela Valsamaky, cu glasul ei gros, silindu-se a nu mișca prea mult buzele violent vopsite cu rouge și a nu-și crăpa fina tencuială de pudră și fard de pe fața ei senilă. Păcat! Ce om original! - Hei... zise Panait Suflețel sărind de pe scaun în mijloculodăii și trecîndu-și pieptenele degetelor prin părul alb, contrastând cu fața tânără, Ioanide e epicureu, Ioanide umblă acum după femei. El e Ahile în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
scurte de blană. Ceea ce nu putea fi obliterat era obrazul brăzdat de cutremurul anilor. Orice tentativă de a-l modifica, planifica era inutilă și atunci madam Farfara adoptă curajos artificiul sincer. Se masca de-a binelea sub un strat de fard, ce-i dădea o față ireală, agreabilă în viziuni scurte, periculoasă totuși sub o reverberație crudă, sau în atmosferă înăbușitoare. Toate aceste operații de restaurație arheologică cereau timp și madam Farfara era într-o continuă preparație estetică. Pentru ea era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mici petreceri. Sultana făcea și alte combinații, depășind sfera ei strictă de activitate. Cea mai inofensivă fu aceea de a procura pentru magazinele de covoare stofe fine de damă, mătăsuri, lamé, brocart pentru mobile și pentru rochii, vopsele de păr, farduri scumpe, parfumuri rare, tot ce prin izbucnirea unui război putea să devină rar și să fie revândut scump amatorilor cu bani. Din sectorul acesta, Sultana realiză mai târziu, în epoca celofibrei, cele mai solide câștiguri. În domeniul operelor de artă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe pat își procurase o saltea subțire de creton înflorat, dîndu-i aspect de divan. Încă aerul mai era impregnat de parfum de ambră. Masa era încărcată de cărți franțuzești așezate în ordine, una peste alta, alături de ustensilele de toaletă, pudră, farduri, un pieptene alb, știrb de un dinte. Când intră în odaie, Ioanide rămase surprins de un număr de rochii întinse pe pat, pe fotel, pe margini de scaun. Elvira le scosese probabil din dulap, ca să nu fie mâncate de molii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]