805 matches
-
franzela femeii: - Intru puțin la Meli Melo, până vă rezolvați. Au băgat noutăți proaspete, după cum presimt. O zbughi printre mașinile ce începuseră să se urnească. Reuși să traversezespre prăvălioara din stația troleibuzelor ce veneau dinspre Hipodrom. O urmăreau amândoi concentrați, fascinați, ca și cum atunci îi vedeau întâiași dată fundulețul zbâțâindu-se sub fusta vișinie. - Unde te duceai? o întrebă, cu ochii încă țintuiți pe silueta fetișcanei care se pierdea pe ușa prăvăliei. Femeia încercă să zâmbească, mijindu-și ochii bulbucați. - Unde... Parcă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
scris și la gazetă de el. A avut o relevație în tren și s-a cam deplasat cu simțirea. Zice c-a văzut unul din ăia, cum e psihoza acuma. De-ai lu Chiru, știți cum... Aulius zâmbi absent. Urmărea fascinat mișcările celui de la toalete. - Tata, oftă Chiosea, l-a cunoscut bine pe Chiru ăsta. I-a fost și un fel de om de legătură la un momentdat, când s-a încurcat politica. Vroia să fugă din țară Chiru ăsta. Tocmise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
timp și o nouă cadență a mișcărilor. Carnea mi s-a încrâncenat. Am simțit gâtul încordându-se, brațele ridicându-se și urmând niște traiectorii cunoscute parcă dinainte. Eram ca un robot, sau ca un om în interiorul unei mașini, care contemplă fascinat mișcarea. Buzele ni s-au strivit într-un sărut fierbinte, în care gemetele noastre păreau vălătucii de fum iscați de un incendiu. Am aruncat-o pe pat, alături, și m-am ridicat în genunchi. Ochii ei rămăseseră pironiți asupra pantalonilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
arate lui Hazel cum să facă, iar Hazel dădea din cap, cu un efort de concentrare care o făcea să pară că-și pune întreg corpul în poziție de drepți. Din când în când repeta și ea replica. Le urmăream, fascinată, deși nu puteam să aud ce-și spuneau. Fisher și cu mine am făcut cafea și am tot mâncat din pachetul de Hob-Nobs. Mă întrebă distrat cum mergea decorul, iar eu i-am răspuns pe măsură, dar neutru; după politețurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
carne de vită de la supermarketul lor. Lucruri de felul ăsta. — Supermarket? Întrebă Brunetti cu o reală surprindere. — Da, supermarket. Și pistă de bowling - folosi cuvântul englezesc - și cinematograf și chiar și-un Burger King - rosti numele fără urmă de accent. Fascinat, Brunetti repetă cuvintele „Burger King“ pe același ton pe care un copil ar spune „ponei“ dacă i s-ar promite unul. Auzindu-l, Ambrogiani râse. — E remarcabil, așa-i? E-o mică lume aici, una ce n-are nici o legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Jake o asculta cu atenție pe Jessamy care declama o listă de cantități anuale, privindu-l cu ochi adoratori. Alături de ea, analistul de sol expunea teorii legate de eroziune, în timp ce Joss se scobea în dinți și se uita la el fascinat. Alice și-a dus mâna la gură ca să-și reprime hohotul de râs care simțea că stă să izbucnească. Toți păreau așa de serioși. De partea cealaltă a mesei, tipul cu încălzirea globală începuse să se înfierbânte. Poziția, declara el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și gândul o purta în copilărie, când din cerdac se uita seară de seară, pe cer, până când mamaia venea și o lua în casă... - Hai fata mamii, hai la culcare... Ai să te mai uiți și mâine!” Privea, atunci stelele, fascinată ca la niște ființe misterioase, dar nimeni nu-i spunea nimic despre ele. Și, acum iată se oferă cineva să-i spuie... Ea iubea depărtările, orizontul larg, pentru că respira mai în voie... Iubea stelele ca pe oameni, pentru că atunci când moare
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fetei, ucide monstrul trimis de Hefaistos, zeul mărilor. ”- Și, Perseu nu-i tot o stea ?!” Întreabă ea. ”- Da, ca și Cassiopeea și Andromeda...!” ”- Deci..ființe pământești preschimbate în constelații!” observă ea. ”- Da !... În lumina legendelor!” adaugă el. Vasilica îl urmărea fascinată... cum se lumina în vorbele lui simple, obscuritatea cerului... cum deveneau atât de clare acele constelații îndepărtate de mii de ani lumină, până la marginea universului, care, ei i se păreau de nepătruns în nemărginirea lor. Vedea acum, cu limpezime, spectacolul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
e scurtă. Să ți-o spun. Cică, un pământean vestit vânător, în timp ce vâna în pădure, a fost omorât de Diana 5, și așezat apoi, pe cer între constelații... Constelația Orion cea mai frumoasă constelație.” ”- Ce frumos... ce frumos !” murmură ea fascinată. ”- Stelele... stelele, purtătoarele noastre de peceți !” murmură Iorgu și el cuprins de extaz. ”- Crezi în destin... în soartă ?... îl întreabă ea direct. Ce e destinul, ce e soarta ?!” și se lipi mai mult de el. După o clipă de ezitare
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
tot. în unele magazine uriașe rămîne cîte două, trei zile. Privește obiectele, le mai șterge de praf, se bucură de ele. în fiecare zi poate să-și pună un costum nou, nu mai spală niciodată nicio cămașă. străbate străzile comerciale fascinat de ce se ascunde în depozitele din magazine, în subsolurile lor. Fiecare prăvălie are o dependință secretă, fiecare anticariat are o ușă secretă care dă într-o pivniță ticsită cu obiecte rare, ciudate, niciodată expuse... Uneori se închide zile întregi în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
un rând de ciucuri roșii babani, de mătase, dublați în colțurile pulpanelor cu doi zurgălăi. Mergea ziua cu ei Bruță prin tramvaie, se uita lumea după el, de parcă și-ar fi sunat pintenii. Se cruceau călătorii. Îi mai și pasau, fascinați, câte un ban. D-aia i se și spunea lui Bruță "Împăratul" sau "Fulgerul Negru". Când îl însoțea, deșiratului i se zicea, prin consecință, "Fulgerul Alb". Luîndu-se după tovarășul în raglan putrezit, Bruță își eliberă zurgălăii din cele două ace
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Sau dădea o mână de ajutor la strâns și la cărat instrumentele. Nu-și ieșea el prea repede din starea de transă. Lumea era măgulită să-l întrebe, să-l atingă cumva cu gheizerul respirației, să-i adreseze câteva cuvinte. Fascinată și, de abia dezmeticindu-se, dădea buzna să discute ceva cu Pink Floyd. El dădea lămuriri despre ce mai lucra, care erau scenografii incomparabilelor lui concerte, cum arătase piesa cutare într-o anumită variantă. Pe toate le știa, era absurd
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
deranjat microbii biblioteca? De ce te-ai mutat cu patul afară? - Las-o! E-o balama a noptierii plesnită din fabrică... Păi, știți voi ce stă la baza tuturor tipilor ce ies, cu patul, sub cerul liber, pe stradă? - Nu, recunoștea fascinat ciclul primar. Nu știm. (Și-și străpungeau, cu unghiile, fosele nazale, parte a zeflemea, parte din imitație.) Habar n-avem. Ce stă la bază? Doru, care rumegase toată dimineața răspunsul, întîi își desăvârșea toaleta de motan, mai scuipa în palmă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Mic - a romanului lui Mihail Bulgakov, lucrurile au fost mai simple. Dintru bun început, deși eram abia ieșit din adolescență, am avut câteva obiecții (relativ minore, de pildă jenanta scenă topless pe care trebuia s-o joace Valeria Seciu). Deși fascinat, nu mi-am pus problema rescrierii temei în decor autohton. Întâmplarea face ca lucrurile să fi ieșit exact pe dos - avem, cu Cei șapte regi ai orașului București, o replică la Bulgakov și ea îi aparține, culmea, unuia dintre scriitorii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
încărcată de tensiuni și în același timp, călduroasă, a anului 1946: "Pe de o parte, eram antrenat în curentul maselor de tendințe sociale dominante. Pe de altă parte, învățam să organizez o mișcare, să particip la maturizarea unei minorități"1. Fascinat de "numărul mare", la o scrutare tîrzie a anilor de exaltare și nădejdi, își descoperă "nevoia pe care am simțit-o de a explora psihologia maselor ... Mi-am dat seama că ea lipsește științelor sociale și am fost cel dintîi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
libertatea. Din clipa-n care descoperim în mase emblema civilizației noastre, ele încetează de-a mai fi produsul descompunerii vechiului regim. Nu mai sînt avatarurile claselor sociale sau părți lăturalnice ale vieții sociale, pretexte ale descrierilor celorlalte, făcute de martori fascinați sau înspăimîntați. Ele devin un aspect omniprezent al societății. Ne furnizează o cheie care se aplică atît politicii, cît și culturii moderne, dar și o explicație a maladiilor ce sfîșie civilizația actuală. Prin această lovitură de stat intelectuală, psihologia gloatelor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mai mult sau mai puțin concentrate și reprimate, remodelate și gata să înainteze. Masele sînt duse de propriul lor torent, cutremurate de panică sau de entuziasm, sub bagheta magică a unui conducător care s-a așezat în fruntea lor. Observatorul fascinat ar putea striga, alături de Shakespeare: "Iată flagelul vremurilor noastre, nebunii conducîndu-i pe orbi". Uluitoare precizie, nu-i așa? Să ne amintim de Hitler, de Pol Pot și tutti quanti, acești smintiți care-au manipulat masele orbite de teamă și speranță
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Arc, păstorița din Domrémy, desculții anului II care țîșnesc spontan și se impun în mod imperativ. Conducătorul va trebui să se adreseze străbunului din fiece om, să inventeze un limbaj pe înțelesul lui ca să ridice mulțimile și să le antreneze fascinate, incapabile să reflecteze, către scopul dinainte fixat. Dacă vrea să-și păstreze controlul psihic asupra lor, trebuie să-și lărgească permanent registrul discursului, temeiurile lui inconștiente, vizînd mereu noi credințe, noi sectoare ale imaginarului colectiv, atingînd chiar limitele extreme ale
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
armatele s-au împrăștiat în cele patru vînturi"204. În vorbele lui Le Bon recunoaștem ecoul admirabilei descrieri a acestei întoarceri pe care ne-a lăsat-o Chateaubriand: populația stupefiată, poliția eclipsată iar în jurul giganticei sale umbre un gol imens. "Fascinați, dușmanii îl căutau și nu-l vedeau; se ascundea în propria-I glorie, așa cum leul din Sahara se ascunde în razele soarelui pentru a scăpa de privirile vînătorilor orbiți de lumină. Învăluite în flăcări arzătoare, fantomele de la Arcole, Maregno, Austerlitz
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
interferează pînă la confuzie („Și tu, oare tot eu să fi fost? / Tot eu? / Și tu? Și voi? / Și primăvara? Și iarna? / Și lumina ca o pădure cenușie?”), Într-un univers el Însuși transparent, oferindu-se pînă În străfunduri ochiului fascinat de miracole: Deveneam invizibili? Florile se-nălțau pe tulpinile lor firave, Turme de curcubeie fumurii treceau prin zarea halucinată, Prin munții depărtați ca o marmură roșiatică Se vedeau vinele de metal, izvoarele minerale ale aurorii. Tăceri eterne. Păduri eterne. CÎntece
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
o minte stricată precum cea a unui oarecare Beranardino Telesio din Cosenza. De ce vor ei să ma tundă ca pe o oaie și să mă facă să pasc în tot locul? În mânăstire iau naștere două facțiuni opuse: una e fascinată de tânărul dominican din Stilo, cealaltă îl urăște, îl spionează, îl dușmănește, încearcă să-l elimine. El își vede de treabă, ca de obicei, studiind cu multă tragere de inimă, și făcând lungi plimbări, în timpul cărora își notează tot felul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cultural sau teologic lucrarea lui. Când indignarea dădea pe-afară, așternea argumente în apărarea sa cu o stringentă și logică fluență a frazelor și cu argumente atât de perfecte în rigoarea lor logică, încât oricine le-ar fi primit rămânea fascinat și mișcat, chiar dacă avea anume prejudecăți în ceea ce-l privește. Cel mai adesea îi scria lui Filip al III-lea al Spaniei și monseniorului Querengo, perorându-și cauza, informându-i asupra stării sale de sănătate și a condițiilor de detenție
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
astfel, către straturile freatice, legând-o de celelalte rădăcini. Rada se desprinse cu părere de rău, se aplecă și luă piatra, privind-o în bătaia lunii. La început galbenă, translucidă, încetul cu încetul piatra se împânzi de vinișoare roșii. Privi fascinată cum, după mult timp, lumea se întrețesea cu sânge. Așeză piatra jos, lângă trunchi. Vinișoarele de sânge dispărură, razele lunii își recăpătară paloarea argintie, obișnuită, a privirilor fugare. Luă sticla, lichidul era întunecat, razele lunii nu aveau destulă putere să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de antropologia economică par astăzi foarte îndepărtate, dacă nu complet uitate, îngropate și ocultate de o parte din antropologi. Ele luau naștere într-o conjunctură generală în care modurile de cunoaștere și de interpretare nu se dizolvau într-o captare fascinată a "realului concret": pe scurt, societatea era în mare parte concepută ca și când ar fi putut fi transformată intenționat, și chiar bulversată prin acte individuale semnificative și mișcări sociale de emancipare. Această capacitate noetică de depășire a situațiilor contingente deschidea orizonturi
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
o zi la Institut, ne povestește cum acasă tocmai terminase de mâncat o cratiță mare de varză cu carne, direct din cratiță și mușcând dintr-o franzelă, totul sub ochii unui vecin care l-a privit pe tot parcursul mesei, fascinat, dintr-un coridor comun, printr-o lucarnă care dădea în bucătărie. Altă dată, într-o dimineață brumoasă de toamnă, a venit la Institut cu o sticlă de must din care ne-a oferit câte un păhărel, îmbiindu-și mai ales
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]