652 matches
-
vorbit Mircea Vulcănescu sau, de ce nu, românul acelui eon trecut prin sita tipologiilor socio-culturale, psihologice, sociologice, psihanalitice, religioase sau antropologice, ori putem dezvălui acolo figura românului de totdeauna, a cărui diatribă o încerca el însuși într-un text85 publicat în fatidicul an 1940?! Oricum, ca și cum ar fi fost rostit azi în agora, protestul lui Noica era împotriva mediocrității (nu a mediocrității aurite dintr-o odă a lui Quintus Horatius Flaccus), a imposturii intelectuale (cea mai canceroasă formă fiind aceea a imposturii
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
se supune orbește unei legi care, asemeni oricărei creații umane, și ea e imperfectă, sunt necesarmente prezenți și oameni care sparg zidurile fatalității. Bogații sunt incontestabil în categoria celor puternici. Ajunși la vârsta care pentru majoritate (turmă) este, după lege, fatidică, ei au mijloacele de a se retrage elegant, sub pretextul morții înscenate, într-o insulă unde sunt serviți ireproșabil de tineri capturați... Își fac de cap, preocuparea lor fiind prelungirea cât mai mult cu putință a vieții... Desfrâul ca formă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
relație e o arenă rotunjită de obiceiurile inculcate de partener, un teren de luptă ales și pregătit cu precădere doar de unul din combatanți. Recurențele ne omoară - revenirile, insistențele, încercările reluate de-a ne vedea așteptările împlinite; în cercul ăsta fatidic, ce se rigidizează cu fiecare nouă parcurgere, ne complacem să devenim un umil material încredințat strălucirii artistice prin măiestria altora. Cu Ian aveam mereu senzația că mă prind în capcana unei oglinzi, atât de bine știa să se rarefieze din
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
revocare: odată intrat în el, vizitatorul nu mai putea face cale întoarsă, nemaiavând încotro să apuce decât în direcția destinului ales. Apoi, în anii maturității depline, fusese intrigat predilect de efectul soporific al construcției asupra bestiei; meditase îndelung la somnul fatidic indus ei de sinuozitățile monotone ale zidăriei, ce trebuie că îi răpiseră cea mai mare parte din puterea-i terifiantă, iar Labirintul îi păruse atunci indisolubil legat de pierderea vigilenței, ce precede pierzania finală: un mirabil instrument de previzualizat imprevizibilul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
întăriturilor. Pe vremea când Ian abia învățase să meargă de-a lungul digurilor străjuite de plopi, locuia cu-ai săi în Ouderkerk; numai maică-sa, dusă cu treburi pe la o soră din Rotterdam pentru câteva zile, lipsise de-acasă în fatidica noapte de 31 ianuarie. Îl trezise din somn un muget greu, rostogolindu-se peste câmpuri în tonalități grave și înecând spornic în sine sute de alte glasuri cu mult mai înalte, căci disperate, ale suflării din sat. Cavalcada copitelor infernale
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ample și joase, funcționând după modelul digurilor, conduceau vânatul înspre capcana pregătită de vânători; pentru sălbăticiunea aflată în același plan cu el, unghiul cu deschidere largă de dinainte-i se confunda cu linia orizontului. O linie de gonaci închidea triunghiul fatidic îndărătul animalului. Nu e nevoie de multă imaginație pentru a vedea în laturile unghiului brațele larg deschise ale inexorabilului; lipsa perspectivei creează capcana coplanară. Puzzle-ul bine ordonat al "zidului" se completează la întâmplare: desele întreruperi și salturi haotice fac
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
femeii care flirtează ademenitoarea, perversa îi corespunde o reprezentare stereotipă și caricaturală a bărbatului care practică flirtul: este vorba despre "defloratorul profesionist"65 brutal, călăuzit de un instinct animalic de lubricitate și avid de prospătură. Este masculul care pândește clipa fatidică în care femela, prada sa, va ceda dorințelor acestuia. Este "vânătorul nerăbdător să-și încolțească prada"66, aflat mereu la pândă, "încredințat de slăbiciunea femeii și de ostilitatea acțiunilor sale"67. "Bietele puicuțe care se lasă păcălite de această galanterie
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Revoluției pentru mine. În primul rând, dispariția sentimentului de imensă inutilitate, care mă copleșise În toamna cenușie a anului 1989. Apoi, ieșirea neașteptată din malaxorul destinului implacabil (de dascăl rural), trasat, mult timp Înainte, cu o precizie de-a dreptul fatidica. Totodată, a Însemnat plecarea mea la studii În lumea liberă, ceea ce - În varianta de aspirație, pe parcursul adolescenței ceaușiste - ar fi adus mai degrabă cu visul delirant al unui individ retardat psihic decât cu aspirațiile legitime ale unui om normal. Cumplit
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Să regăsesc calvarul În chipul pădurii În flăcări, că noaptea de vară Și păsările să creadă În strigatul reunit Din adâncul Omului de Flori.” Fructul oprit al durerii era Încă proaspăt. Se consumă și regenera la nici două săptămâni de la fatidica oră a zilei de 22.12.1986, cănd Sandu Malin Tăcu, fratele Alinei, pleca să caute ,,șoaptele aiurite ale durerii” În... ,,mușcătură condeiului” și poate, ca să mărturisească lumii de acolo, că el este autorul celei mai frumoase definiții date poeziei
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cineva: ,,Victime ale securității: tânărul poet Al. Malin Tăcu. Pașaportul pentru SUA a venit prea târziu. Trimitere În mormânt”: „Scriam, În urmă cu trei ani, despre moartea suspectă, foarte galopanta, În seara de 21 decembrie 1986 (tot Într-o seară fatidica de decembrie!), a unui foarte tânăr și talentat poet, elev al Liceului ,,Eminescu” din Iași, Alexandru Malin Tăcu. Precizam că tânărul, elev În clasa a XI-a, avea o constituție atletica, practica artele marțiale și nu dăduse niciodată semne că
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
plâns forestier Și ploaia cum aleargă prin păduri Mă voi Întoarce iar la Dumnezeu Să pot ajunge cum să Înțeleg Că sunt puțin pentru a fi mereu Pe jumătate om și vis Întreg?” Poezia lui Alexandru Tăcu poartă niște ,,vărci” fatidice exact de-a lungul coloanei vertebrale, si ce mult și adânc se aude acolo. El, Alexandru Tăcu merge singur prin roua clocotind de vigoarea și otravă destinului său-desculț și rege/este cela ce trăiește Intru vis și tragic. M-am
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Alexandru Tăcu: „Nu-s cronicar teluric, la dinaștii inerte./ Și nici servil puterii”... Păstrându-și „Dreptul de a fi”..., neîncadrat politic și pentru că atunci când a Încercat o anumita apropiere alții i-au arătat spatele, Alexandru Tăcu Zeletin, păstrându-și „vărcile” fatidice, chiar de-a lungul coloanei vertebrale, rămâne În mijlocul poeziei politice, așa cum face și În „Omul interzis” unde realizează casă bună cu pamfletul de esență argheziana, dar nu-și pierde nici lirismul sănătos de care s-a bucurat Încă de pe băncile
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
suspecte: ,,În librăriile Iașului a apărut de curand cartea de poezii ,,Călătorul profund”, semnată Malin Alexandru Tăcu, frumos comentată de condeie critice, Poezii postume. Autorul avea 17 ani, când a murit, În noaptea de 21 spre 22 decembrie - ce noapte, fatidica! - 1986 și era elev În clasa a XI-a la Liceul de filozofie ,,Mihai Eminescu”. S-a vorbit mult, țin minte perfect, În cercuri informate din Iași, despre moartea neașteptată a acestui tânăr, cunoscut În cenacluri literare și publicat În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pe o dispută cu final dinainte știut între viață și moarte, între lumină și întuneric. Într-un decor pluvial și nocturn, cu arbori despletiți de vânt, s-ar spune, părul Eriniilor (I, p. 187), are loc înfruntarea inițială între umbra fatidică a îngerului morții (I, p. 191) cu aripi negre de vultur (I, p. 194) și zeul Apollon, floare înflăcărată, centru radios al lumii (I, p. 192), apariție de o luminozitate infinită (I, p. 194) : făpturile supranaturale se luptă pentru viața
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mai luminoasă ca aerul delphic, dar peste atelajul tras de un leu și un mistreț al pretendentului ei flutura umbra fatalității (I, p. 189). O dată săvârșită însoțirea, iubirea reginei scânteie ca un chivot (I, p. 188). Apăsat de umbra prevestirii fatidice, Admetos rătăcește prin pădurile negre în încercarea de a înlătura sentința și se confruntă cu îngerul morții într-o noapte mult mai neagră decât noaptea (I, p. 190). El își recapătă speranța când își regăsește lira ce strălucește misterios, căci
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
s-așterne întunericul nopții (II, p. 217). Într-o lume guvernată de fatalitate, moartea eroinei e inevitabilă, după cum este și dispariția luminii la sfârșitul zilei. Autorul își construiește compoziția dramatică ca pe o lentă, dar din ce în ce mai copleșitoare acumulare de momente fatidice. Dacă primele două acte ale piesei lui Dan Botta respectă cu destulă fidelitate tragedia lui Euripide, ultimul act și îndeosebi deznodământul se îndepărtează de acest model. Până la un punct, s-ar putea spune că autorul român se îndreaptă spre altă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
avut o sensibilitate aparte, cărora le-a dedicat câteva povestioare în stilul humuleșteanului Nică. Totuși, a fost pe deplin conștient că toate au o limită „Pentru că așa-i viața - cu surprize multe și adesea când nici nu te aștepți...”. Ziua fatidică a fost marcată pe 30 noiembrie 1990, cu patru zile înainte de a împlini vârsta rotundă de 81 de ani. Ion Gugiuman a plecat în eternitate de lângă cei dragi, apropiați, colegi, colaboratori și prieteni. Nu ne-a părăsit însă, ci s
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
și contagioasă, care trebuie combătută. În urma acestor evenimente grave din Rusia, a trădării și atacurilor trupelor rusești care se întorc împotriva românilor, țara noastră se vede în imposibilitatea de a continua efortul său militar. Ion I.C. Brătianu, în aceeași lună fatidică de noiembrie 1917, demisionează de la guvern, sugerînd regelui formarea guvernului generalului Averescu, pentru a duce negocierile cu puterile centrale. Această decizie își avea o anumită justificare politică: nu voia să diminueze drepturile țării, care decurgeau din tratatele semnate. La 3
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
impresionată, i-a felicitat călduros pe toți realizatorii. O vizionare ce nu trebuie ratată. Încă o dată: nu știu de ce nu m-am bucurat de ea mai demult. Aș mai dori să subliniez că înregistrarea debutează cu imagini din New York-ul fatidicului 11 septembrie - cutremurătoare imagini! - cu cele două clădiri World Trade Center rănite de moarte de avioanele Kamikadze, un fum atotcuprinzător și imaginea unui demon ce se desprinde din acel fum, imagine delimitată de operator într-un chenar. Apoi piesa. Profetul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
paradigmă de crai sau împărat al „persilor”. Dacă Traian e „urzitorul, întemeietorul și-i de-a zice tatăl românilor”1, atunci e aproape necesar ca această concepție identitară să se însoțească cu ocultarea structurii interne a cronologiei adversarului, în mod fatidic asiatic. Sporadice, contactele autohtone cu această provincie asiatică, Iranul pre-islamic sau Persia islamică, de la posibile alianțe între Decebal și parți 2 până la demersuri înscrise marginal pe harta europeană a unei precise și îndelungate politici anti-otomane, solidare însă cu Persia musulmană
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
număr, adresează scrisori similare M. Ralea, Demostene Botez, Alex. Codarcea. Toți vor fi primiți "fără stagiu de candidat". Asistăm, prin acțiunile și scrierile sale postbelice, la o surpare a tot ceea ce criticul proferase prin opera și faptele sale pînă la fatidica zi de 23 august. Ce salt greu de justificat de la Cronica mizantropului la Cronica optimistului! Atîtea dovezi de servilism și adulație față de puterea comunistă cu atît de puține dovezi de "recunoștință" din partea acesteia față de critic. S-a ales cu "cinstea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
externă cu adevărat extraordinară pentru un șef de stat al unei țări satelite Moscovei, și apoi felul în care, spre stupoarea bătrânului „sforar” și amic al lui Dej, ce fusese Maurer, Ceaușescu s-a debarasat de el, în aceeași vară fatidică a lui ’71, vara „Tezelor din Iulie”, arată că tânărul agramat și ambițios știa să se folosească de oameni, știa să-i înlăture la timp - la timp?! - și să strângă în mâna sa toate frânele puterii. Pentru nenorocirea țării românești
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sau e, poate, prea aventuroasă această extrapolare a unei mișcări politice, limitată la o națiune și la un unic mod de conducere?... De fapt, care e, în cele din urmă, „misterul lui Ceaușescu”, ce „s-a întâmplat” atunci, în vara fatidică a lui ’71, când „a întors roata”, distanțându-se aproape radical de propriile sale luări de poziție de dinainte, încercând și, vai, reușind, să izoleze România tot mai mult, în sânul Europei și chiar în sânul țărilor comuniste, intrând în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dificil să răspunzi „onest” la o asemenea dilemă, atunci când ea te privește doar pe tine și o altă persoană sau un grup restrâns de indivizi cu care ai ajuns în dezacord, atunci când e vorba, cum s-a întâmplat în vara fatidică a lui ’72, când Breban, un ins ce părea atât de de „excesiv” de bine adaptat „sistemului!” - nu puțini dintre colegi vorbeau de carierismul lui insolent! -, face, „abrupt” un gest de revoltă, „iresponsabil”, crititicându-l pe șeful statului ce se bucura
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
simbolizează o manifestare a sacrului care aprobă sau pedepsește, neașteptatul manifestării sale marcând o ruptură în linia continuumului temporal”. Timpul nefast a fost întrerupt iar eroul și alter-ego-ul totemic se află într-o falie temporală, marcată de cele trei zile fatidice ale luptei. Atributele calului nu trebuie însă privite separat de flăcău, calul și călărețul formează de fapt o singură entitate, al cărei cumul de forțe reprezintă cheia trecerii cu bine a probei. Mai mult decât atât, V. I. Propp consideră
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]