1,251 matches
-
ideologici ai teoriei sincronismului, așa cum se va structura ea pornind de la categoria imitației, formulată de Gabriel Tarde, mentorul filosofic al lui E. Lovinescu. Atribut al tinereții, în sensul de etos privilegiat, nemarcat de rătăciri și de uscăciune afectivă, imitația este fecundă la popoarele tinere, în stare să se sincronizeze rapid cu marile culturi. Aparența lipsei de program maschează deci, în cazul S., o modalitate de exprimare a acestuia „prin învăluire”, până la formulările definitive de mai târziu: „Esteticește vorbind, generațiile se succed
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
de care igiena mintală trebuie să țină seama. Părinții și educatorii trebuie să stimuleze adolescentul în a-și descoperi, alege și urma drumul în viață și profesiunea conform propriilor sale vocații. Entuziasmul este o trăsătură specifică vârstei. El poate fi fecund sau efemer, sub formă de bufee de tipul ciclotimiei. Apar false vocații legate de influența ambianței, părinților, colegilor, a sugestiilor sau a tradiției. Vocația trebuie însă susținută de aptitudini. Pe lângă alegerea și formarea profesională, sunt necesare și activități recreative, distracții
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
rele”. Ț. cultivă lirismul dominat de imagini apocaliptice sau proiectând nostalgia după paradisul inaccesibil, imaginat ca „o necontenită uitare de sine,/ o contopire continuă cu floarea/ de măr, cu izvorul, cu fuga/ mieilor în luncă, cu zumzetul/ dulce al țărânii fecunde...”( Et in Arcadia fui). Poetul dă asigurări că ar fi vorba despre un jurnal de călătorie „absolut autentic”, „zămislit într-un efort de a rezista repaosului, [...] civilizației crepusculare, experienței umane bântuite de tenebrele angoasei și disperării, viziunilor escatologice, violenței anarhice
ŢURCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
maniera agresivă de abordare a valorilor spirituale românești în anii postbelici, ani de ocupație și de dictatură. Amintirea mentorilor (2002) propune o privire inedită asupra istoriei literaturii române, și anume prin memorialistica literară care evocă familiile de spirite din cenaclurile fecunde și impulsul pe care l-au dat scrisului românesc. Prin ținuta sa sobră, severă, rezervată, neconcesivă și nesentimentală, Mihai Ungheanu prezintă toate aparențele unei instanțe inhibitorii și interdictive la orice ridicare de glas în alt registru decât cel socotit curent
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
detronarea și înmormântarea lui Cuza Vodă, 1859, 1866, 1873 (1898). Un episod important din viața lui, evocat cu mândrie, a fost cel al participării ca voluntar garibaldian la războiul franco-prusian din 1870-1871. În tinerețe V. se afirmă ca un traducător fecund, specializat mai ales în transpunerea libretelor de operă. Tălmăcește mai multe texte împreună cu M.A. Canini, printre care Norma de Felice Romani, Lucia de Lammermoor și Trubadurul de Salvatore Cammarano ori libretul lui F.M. Piave după Macbeth de Shakespeare. Cu
VALENTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290414_a_291743]
-
de penitență în străinătate, unde o însoțea pe regină, e silită să accepte, odată ajunsă la Veneția, soluția exilului. Se stabilește la Paris, unde până la sfârșitul vieții va desfășura o intensă activitate literară și diplomatică în favoarea României. Este o perioada fecundă, când îi apar cele mai multe cărți de versuri, romane și piese de teatru, antologia de folclor Nuits d’Orient (1907) și libretul operei Le Cobzar, de fapt o prelungire a culegerii de poeme Le Rhapsode de la Dimbovitza, care, pe muzică de
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
În ianuarie 1946 a vizitat pentru ultima dată România, fiind primit cu frenezie de prieteni. La scurt timp după înapoierea în Franța, spre consternarea celor ce îi prețuiau scrisul, și-a pus capăt zilelor fără vreo motivație explicită. Poet deosebit de fecund, prozator cu inepuizabile resurse lirice, V. a fost, înainte de toate, un publicist activ, cel mai înfocat combatant în periodicele de avangardă. Lansând fremătătoare manifeste, el semnează în „75 HP”, „Punct”, „Integral”, „unu” și microeseuri literare, unele incluse ulterior în A
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
trei copii, între care Alexandru, viitor diplomat și scriitor. E decorat în 1891 cu Coroana României în grad de Cavaler, promovat prim-secretar de ambasadă, ales în 1898 membru corespondent al Academiei Române. Perioada șederii peste hotare reprezintă și cea mai fecundă activitate a sa pe tărâmul literaturii. În afară de „Scrisori din Italia”, în „Convorbiri literare” îi apar versuri, nuvele, studii, articole, traduceri din Giacomo Leopardi, romanele Lume nouă și lume veche (1891), Viața la țară (1894-1895), Tănase Scatiu (1895-1896), În război (1897-1898
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
anticipația delirantă”. În cadrul acestei anticipații delirante, J. Sutter, include trei forme „pre-delirante”: delirul de vis, în cursul căruia realitatea nu mai este percepută cu claritate, delirul trăit sau „bufeele delirante”, considerate ca „experiențe delirante primitive” de către K. Jaspers sau „momente fecunde” de H. Ey, delirul construit, este o formă de cunoaștere falsă, aparent logică și care are valoare de convingere fermă pentru bolnav. În ceea ce privește structura delirului se discută două aspecte: ideile și temele delirante; stările și experiențele delirante. Să le urmărim
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
volume ale cercetării de anvergură Romantismul românesc, „un studiu al arhetipurilor”, cum precizează subtitlul, în care spațiul literaturii române moderne este văzut ca o „lume romantică”, cu „eroi” naționali și modele autohtone și universale într-o paradigmă generatoare de orientări fecunde până în contemporaneitate. SCRIERI: Mitologie romantică, București, 1973; Aventura lui George Gordon Byron, București, 1977; Trei poeți preeminescieni, București, 1978; Eminescu. Poezia elementelor, București, 1979; Romantismul românesc. Un studiu al arhetipurilor, I-III, București, 1982-1987, Umbra copacului, Tel Aviv, 1994; Destinul
TACCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290033_a_291362]
-
abandonarea nerațională a tuturor frământărilor postmoderniste. Cu atât mai mult cu cât ele au avut darul de a da la iveală, dincolo de cecitatea economizantă a gândirii moderne, perspectiva antropologică sans rivages a formării personalității umane. Or, aceasta însemnă un anamnesis fecund, dar neexploatat rațional de către postmoderniști. Teoreticienii și designerii de curricula postmoderne s-au apropiat extrem de mult de tradițiile străvechi ale formării plenare, de-a lungul întregii vieți, reprezentate de paideia platonică și de enkyklios paideia elenistică. Ce altceva vizează curricula
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
stil călinescian, la gruparea poeților pe afinități și caracteristici. Mai întâi fixează un fundal al poeziei după 1950 (după Nicolae Labiș, considerat o punte de trecere de la o „modalitate” la alta), exact definit: „În fond, în aceeași perioadă, exista «absența» fecundă a unor mari poeți, precum Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, Al. Philippide ș.a. Tinerii care debutează după 1960 vor evolua în bună parte sub influența catalitică a acestor naturi, vor redescoperi sursele reale ale lirismului sub prestigiul conștiinței lor
POANTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288857_a_290186]
-
le apropia (păstrând proporțiile) de memoriile lui Saint-Simon. A fost „impus” Victor Eftimiu de cenaclul Sburătorul? Eftimiu devenise un nume de circulație înainte de apariția cenaclului condus de E. Lovinescu. Acesta a fost, e drept, un critic de primă oră al fecundului dramaturg. P. scrie un capitol frumos despre G. Ibrăileanu, relevând aspectele esențiale ale operei. Nu face însă același lucru cu E. Lovinescu. Semnalează cu satisfacție „injustițiile”, erorile criticului (între ele, aceea etern citată despre Camil Baltazar) și îi minimalizează monografia
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
Cărți cu ieșire la mare”, O, 1981, 12; Dan Mutașcu, Trăire și interpretare, SPM, 1982, 611; Mircea Braga, „Arta ca trăire și interpretare”, ST, 1983, 1; Gavril Mate, Pledoarie pentru o estetică științifică, TR, 1983, 26; Adrian Marino, Promisiunea ideilor fecunde, TR, 1986, 30; Adrian Marino, Ideocritica, TR, 1987, 35; Adrian Marino, Psihologia exilului, JL, 1990, 32; Adrian Marino, Literatura documentului uman, JL, 1990, 38-39; Adrian Popescu, Fascinația spiritului roman, ST, 1995, 7-8; Dicț. scriit. rom., III, 842-845. V.T.
POPESCU-26. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288947_a_290276]
-
au consemnat aparițiile unor volume i-au adus câteva laude superficiale. Doar primul său comentator a sesizat „sporul de energie artistică” pe care P. îl obține „prin atitudinea neobișnuită” în modul de a privi lucrurile, printr-o „inspirație neobișnuit de fecundă” (Dem. I. Theodorescu). O dramă istorică în versuri, Vulturul (scrisă împreună cu Scarlat Froda și publicată în periodice), care elogiază figura și faptele lui Mihai Viteazul, a fost jucată în 1917 la Teatrul Național din Iași, cu C. Nottara în rolul
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
întâi ca redactor la „L’Indépendance roumaine”, apoi la „Viitorul”. Scoate la București „Revista critică” (1918-1919), la care va fi și director. Jurnalistica lui P., cu vederi originale, noi - a scris cronici teatrale, literare, artistice, dar și articole politice - și fecunda activitate de autor dramatic, jucat și pe scenele particulare, fac să fie numit în 1927 inspector general al teatrelor. După un an era inspector în Ministerul Artelor. Este ales secretar general al Societății Autorilor Dramatici (1931) și membru în Asociația
PRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289030_a_290359]
-
personajul formidabil care e P., în felul lui un personaj unic în literatura română și chiar în viața noastră publică. Un Don Quijote însoțit nu de Sancho Panza, ci de un Don Juan locvace și insațiabil, pornit să dezlege pasiunile nobile și fecunde și să îndrepte lumea mistificată, obosită, despiritualizată și stearpă. Pentru a defini exact personalitatea lui mai trebuie invocat un personaj: Saint-Just, simbolul dreptății, spiritul necruțător, omul cauzelor cinstite. Teoretic vorbind, aceste persoanje nu au cum trăi împreună. Don Quijote fuge după
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
Parlamentul României, ca senator al primului, apoi al celui de-al doilea partid, fiind desemnat și între parlamentarii care reprezintă România în Consiliul Europei. Pe tărâmul scrisului, P. excelează, înainte de orice, prin productivitate. Dintre poeții români, e, poate, cel mai fecund din toate timpurile, având editate zeci de volume, unele de o masivitate neobișnuită. Modernist cu măsură, în primele trei cărți - Ultrasentimente (1965), Mieii primi (1967), Fântâna somnambulă (1968) -, poetul adoptă ulterior mijloace expresive clasice, multe de factură preeminesciană. Străbătând culegerile
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
Aprecierile valorice vizează atât „direcția” poeziei din această perioadă, cât și figurile ei tutelare. Mai ales în comparație cu optimismul critic unanim de la sfârșitul anilor ’60, surprinde avertismentul conform căruia, deși producția momentului e net superioară deceniului precedent, aceasta rămâne tributară unor „fecunde stimulente” ale liricii interbelice, creându-și „un supralimbaj sau extralimbaj poetic” ce începe să-și arate uzura. Constatarea, reluată și în Atitudini critice (1983), unde se vorbește despre „un mimetism fără modele” sau despre un „epigonism anonim”, e perfect legitimă
NIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
Poeticul autentic se realizează abia atunci când, în conformitate (intenționat sau nu) cu îndemnul goethean Bilde, Künstler, rede nicht construiește icoane în Ceremonie în albastru . Când, de exemplu, fixează pictural o cavalcadă („Arcuri de templu păgân,/ Gâturi prelungi implorând reverie -/ cavalcada fecundă, țară de fân/ spulberată de oameni”), când imaginează o coborâre în „cripta de vinuri” („Timizi/ de-atâta aur sacru, de-atâta grea aromă,/ vom coborî în cripta de vinuri luminați -/ cezari, străini de oaste și de Roma,/ doar glasului acestor
NEGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288416_a_289745]
-
socială și economico-politică a societății chineze este văzută prin lentila contractului social dominant. Cu alte cuvinte, nu se presupune că ar exista perioade caracterizate exclusiv doar de elementele unui singur tip de contract social, dar se caută, prin mijloacele analitice fecunde, o predominanță a unuia sau a altuia din cele două tipuri de contract social. Astfel, cu toate că perioada de după 1949 reprezintă un contract de tip socialist, egalitarist, o schițare mai atentă a datelor empirice dezvăluie coexistența unei multitudini de elemente și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ci ca operă - mereu perfectibilă - a efortului uman de autocunoaștere. Că lucrurile stau astfel o dovedește Însuși freamătul conceptual și metodologic al disciplinei, prezent inclusiv În volumul de față prin dezbaterea dintre practica antropologică abroad vs. at home, prin proliferarea fecundă a unor noi publicații și direcții de cercetare, prin emulația produsă printre noile generații de studenți etc. Acesta este, credem, semnul vitalității unei discipline, nu al unei doctrine, și el exprimat limpede prin cuvintele editorului lucrării, Peter Skalník: ,,Va veni
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sau pentru a bloca formarea unei prize de conștiință, rezultând dintr-un succes comun. Perversul psihosocial „nu suportă”, În sensul forte al termenului, scrie Sirota, ca alături de sine să existe persoane care conservă legături sociale, dezvoltă cooperări, muncesc și produc fecund. Pentru a anihila aceste proiecte, el „creează tensiuni și seamănă zâzanie” (p. 50). El este mânat de o „dorință fantasmatică” de a ocupa un loc central și nimic nu-l poate opri să atingă acest obiectiv, mergând până la distrugerea unei
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În acest sens, sociologul francez introduce două categorii originale: generația spirituală - seriile sau școlile ca grupări voluntare În mod esențial voluntare, prin opoziție cu instituțiile oficiale și care asigură progresul cunoașterii umane - și generația istorică, ce caracterizează perioadele de creație, fecunde În oameni mari, eroi sau profeți ai unei generații (aceste perioade sunt opuse anilor sterili și, Într-un anumit sens, sacrificați, și care corespund perioadelor de tranziție, confuze, intermediare Între două generații istorice (apud Attias-Donfut, 1995, capitolul 2). În fiecare
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
precum Antologie aromânească (1922), Folclor român comparat (1929), Aromânii. Grai, folclor, etnografie (1932), Poezia lirică populară (1948). Constată „deosebirea folclorică, atât cantitativă cât și calitativă, dintre dacoromâni și aromâni, în sensul că, spre deosebire de cel aromân, folclorul dacoromân e pe cât de fecund și strălucit ca fond și imaginație, pe atât de impresionant și plăcut în manifestarea literară și artistică”. Dacă Pericle Papahagi a examinat lingvistic raporturile dintre popoarele sud-estului european, P. a publicat câteva temeinice lucrări în care, pe de o parte
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]