800 matches
-
flori ce acopereau cu viața-nfoiată întinderea insulei... dealurile străluceau ca sub o pânzărie diamantină, apa molcomă a lacului ce-ncunjura dumbrava era poleită și. tremurând bolnavă, își răzima * din când în când undele -sclipitoare de țărmii adormiți. Și-n mijlocul acestei feerii * a nopții lasată asupra unui rai încunjurat de mare trecea Oceana, ca o-nchipuire de zăpadă, cu părul ei lung de aur ce-i ajungea la călcâie... Ea mergea încet... Toate visele... toată încîntarea, toată beția unei aromate nopți de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
era caldă, îmbătată de mirosul snopurilor de flori; dealurile străluceau sub o pânză de neguri, apa molcomă a lacului ce-nconjura dumbrava era poleită și, tremurând, își arunca din când în când undele sclipitoare spre țărmii adormiți. In mijlocul acestei feerii lăsate asupra unui rai trecea Cezara ca o-nchipuire de zăpadă, cu părul ei lung de aur ce-i ajungea la călcâie... Ea mergea încet... Toate visele, toată încîntarea unei aromate nopți de vară îi cuprinsese sufletul... ar fi plîns
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
caldă, îmbătată de mirosul snopurilor de flori; dealurile străluceau sub o pânză de neguri, apa molcomă, a lacului ce-nconjura dumbrava era poleită și, tremurând, își arunca din când în când undele sclipitoare spre țărmii adormiți. Și-n mijlocul acestei feerii a nopții lăsate asupra unui rai înconjurat de mare, trecea Cezara ca o-nchipuire de zăpadă, cu părul ei lung de aur ce-i ajungea la călcâie... Ea mergea încet... Toate visele, toată încîntarea unei aromate nopți de vară îi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
rotunzi, mai albi, mai mici, ce păreau sculptați {EminescuOpVII 194} într-o marmură de argint de mâna unui sculptor orb, căci, văzând, n-ar fi putut decât să sfarme de gelozie opera sa. Ea juca pe-un înger, într-o feerie fără de înțeles cu dei ex machina, care plăcea și era frumoasă numai pentru că persoanele ce jucau în ei plăceau și erau frumoase. Își pusese aripele albe; își gătise complect toaleta și, pe când orchestra începu uvertura cu rugăciunea din Norma, Poesis
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
asemenea [unui] luminos vis ceresc în valuri[le] verzi și întunecate ale mărei înghețate. Stâncile se-mbracă cu raze de diamant și zafir, valurile par a trăi, neaua cea îndelungată a câmpiilor de gheață ia colori fantastice, și prin acea feerie lungă, frumoasă, teribilă zboară lunecând o singură * ființă vie, palidă ca o umbră, visătoare ca [o] noapte, cântând doine de primăvară... eu! Stelele mari și aurite încunună frunțile munților de gheață, a căror poale se pierd în valuri etern rebele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Știu... nu mă atinge... - Dar chiar de te-ar atinge... Ea se joacă numai cu inimele omenești... Vai de tine de i-ar veni în minte să se joace și cu a ta... - Dar mi se urăște, de Lys. Toat-această feerie, clipind ca un moment pe dinaintea ochilor, ca o viziune scurtă, te-mbată... dar prelungită devine monotonă ca un balet încremenit sau o poveste adormită pe loc... - Cheamă pe demon... - Cezara! strigă Angelo tare. Cezara tresări ca lovită de un sunet
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
meu!... Când, într-o noapte, tot de vară, trec pe-o stradă pustie... și... aud deodată dintr-o fereastră glasul de porumb al Mariei... Dacă * am rămas uimit... mi-am răzimat fața de zidul acelei case... gândeam că-nnebunesc... Toată feeria nopții de pe lac, toată durerea copilăriei se nfățișară deodată înainte-mi... Eram beat... eram nebun... eram mărmurit * de acest glas. - Și-ai făcut cunoștință cu ea... - Dac - am făcut?... Se-nțelege... Era alta, altcum, dar avea același glas îngînat de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
păstrează puternice note de vitalism futurist, expresia acestei relații e mereu frenetică, paroxistică. Imaginea pe care Voronca o oferă acum despre „epocă” este a unui spectacol neîntrerupt, Într-o desfășurare vertiginoasă, pe măsura dinamicii mașiniste. Peisajul citadin e o perpetuă feerie, o imensă scenă tumultoasă În care omul (poetul) noului ev devine un soi de dănțuitor nietzschean, debordînd de forță vitală, ce și-a schimbat doar ambianța naturală cu una artificial-urbană, unde stihialul face loc dezlănțuirilor nu mai puțin violente de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Zarea se frînge, Toamna a dansat, a dansat. Ceasul e deplin, Și glasul pămîntului a răspuns cu pîine și vin. Dinspre abator, noaptea se apropie cu sînge. Nu e, de altfel, singura referință posibilă la expresionism. Adeseori, sub entuziasmul Întîmpinării feeriei citadine, străbate o tensiune surdă, un aer de „nebunie”, o anume stridență, pe care „țipătul fals” al „soneriei Europei” o sugerează pregnant, ca și „huruitul roților În beznă / și nebunia ca un noroi pînă la gleznă”, ori alte versuri precum
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
urgență, al unei alerte interioare: și noi ne fugărim mereu la aceeași distanță cînd oare se vor Întretăia orbitele noastre așteaptă ciocnirea ca o sonerie CIOCNIREA Un lirism ambiguu, specific Întregii creații a poetului, amestec de uimire și exaltare În fața feeriei metropolei cu surprizele ei mereu reînnoite, și de inadaptarea izolatului aspirînd la universala comuniune sufletească, colorează de altfel toate secvențele acestui „film” al „orașului tentacular”. Dinspre agitația și neliniștile lui, textul alunecă pe nesimțite către spații În care, În chiar
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
solidarității umane. Dar autorul Zodiac-ului rămîne, În fond, același poet fantezist, descoperind cu o febrilă emoție spectacolul sărbătoresc al lumii, tulburat temporar de amenințări secrete, Într-o atmosferă poate mai puțin agitată totuși, de reverie Într-un univers de feerie onirică, scenă pentru delicate fantasme, conturate În linii fluente, ca un soi de „balet” regizat cu știutul rafinament manierist al iubitorului de suave artificii. „Mișcarea neprevăzută a pupilei” - cum sună un fragment de vers - continuă să descopere „forma virtuală” a
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
versuri ar putea fi considerate chiar ca o reluare - atît la nivel tematic, cît și la cel al tehnicii scriiturii - a acelei suite de imnuri erotice, al cărei centru iradiant era chipul femeii iubite. Versul e, desigur, mai rafinat acum, feeria imagistică mai spectaculoasă, lanțul asociativ-fantezist pare de-a dreptul infinit, vărsîndu-se dintr-un adevărat corn al abundenței. „Delir cosmic”, „abuzivă feerie În haos”, „frenezie rimbaldiană a imaginii”, „lirism de feerie cosmică, de halucinatoare persistență a plasticii”, „joc neostenit al artificiilor
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
acelei suite de imnuri erotice, al cărei centru iradiant era chipul femeii iubite. Versul e, desigur, mai rafinat acum, feeria imagistică mai spectaculoasă, lanțul asociativ-fantezist pare de-a dreptul infinit, vărsîndu-se dintr-un adevărat corn al abundenței. „Delir cosmic”, „abuzivă feerie În haos”, „frenezie rimbaldiană a imaginii”, „lirism de feerie cosmică, de halucinatoare persistență a plasticii”, „joc neostenit al artificiilor”, „Înalte tonuri de odă” - erau calificativele date, bunăoară, de Pompiliu Constantinescu În recenzia sa, - și ele numesc cu justețe trăsăturile fundamentale
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
era chipul femeii iubite. Versul e, desigur, mai rafinat acum, feeria imagistică mai spectaculoasă, lanțul asociativ-fantezist pare de-a dreptul infinit, vărsîndu-se dintr-un adevărat corn al abundenței. „Delir cosmic”, „abuzivă feerie În haos”, „frenezie rimbaldiană a imaginii”, „lirism de feerie cosmică, de halucinatoare persistență a plasticii”, „joc neostenit al artificiilor”, „Înalte tonuri de odă” - erau calificativele date, bunăoară, de Pompiliu Constantinescu În recenzia sa, - și ele numesc cu justețe trăsăturile fundamentale ale acestei poezii. „Incantația” e pentru Voronca sinonimul stării
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
o tot mai acută conștiință a marginalizării sale, atenuată doar de speranța redempțiunii prin poezie, Într-un elan de „unanimă Înfrățire” cu „mulțimea” ea Însăși victimă a injustiției. Motivul liric al călătoriei ca descoperire a unui univers elementar sau al feeriei citadine, cu desfășurările lor caleidoscopic-spectaculare, face loc rătăcirii Însinguratului Într-o lume ostilă, În care relațiile altădată tonifiante pînă la exaltare devin din ce În ce mai labile. Lui Ulise, celui deschis aventurilor revelatoare, i se substituie omul care și-a pierdut umbra, românizatul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
parte din aceste poeme este, știm, Invitație la bal, și el rezumă oarecum În emblemă datele unei astfel de relații. Totul cheamă aici privirea la „balul” universal, totul invită la descoperirea unei lumi ce se deschide plural ochiului fascinat de feeria metropolei moderne ori a naturii trecute și ea prin tiparele modernității: „prin pupile sonerii fulgeră / Ce cale ferată arterele tale cu sînge și gări, / Un pas ca o cicatrice În argilă chemări / De la brîu cîmpul cu prepelițe În tolbă” (Invitație
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și al „sportsmanului”, cu exaltarea „performanței” acrobatice etc. putea fi Însă un exemplu la Îndemînă (În perfectă concordanță, de altfel, cu disponibilitățile de entuziasm ale tînărului ce abia descoperise o nouă formulă poetică), ci atracția pentru lumea spectacolului, Îndeosebi a „feeriei elementare” oferite de circ, cu clovni și saltimbancii săi, ori de sărbătoarea de bîlci, era mai generală În mediile moderniste ale Începutului de secol european, pe urmele romanticilor, apoi ale unor Baudelaire, Rimbaud etc. Cum arată Jean Starobinski, „lumea circului
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
tu ești salvarea mea, ești miliția mea, ești pompierii mei tu ești odorul meu, deodorantul meu, parfumul meu cu pompiță tu ești submarinul meu nuclear, ești casa scânteii dizolvată în nori. Indiscutabil, Mircea Cărtărescu rămâne un maestru în regizarea spectacolului feeriei anodine; poeziile sale pornesc de la notarea unor fapte cum nu se poate mai banale („ascult beatles. mănînc ciocolată chinezească. citesc o antologie de poezie canadiană” sau „apoi mergeam dacă-ți amintești să facem clătite și pe geamul bucătăriei moara dâmbovița
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
va lăsa convins de stilul fermecător al lui Callois, ,,fantasticul rămâne, fără drept de apel, un joc de-a neverosimilul, de a straniul, de-a insolitul, de-a coșmarescul, dar în mod esențial un joc’’. Constatarea că fantasticul este ulterior feeriei, îl face pe Roger Callois să creadă că între cele două genuri a avut loc o relație de înlocuire, continuată prin înlocuirea fantasticului cu povestirea S.F.. Fantasticul generează un tip de emoție care exprimă o stare de confuzie, o tulburare
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
chiar de compătimit, fiindcă satanismul femeii, de natură congenitală, îl înspăimântă și-l înfrânge. Fantasticul vizionar este rar la Caragiale, lipsește din cele mai multe basme, iar viziunea din Calul Dracului are o intensitate neterifiantă a luminii, care dă cavalcadei vrăjitorești calmul feeriei. Putem remarca faptul că nuvelele fantastice ale lui I. L. Caragiale au meritul de a deschide drumul prozei fantastice a secolului XX pentru Mircea Eliade și Vasile Voiculescu. 2.2. Operele fantastice În legătură cu constituirea viziunii fantastice la I. L. Caragiale se poate
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
au ridicat amândoi... Baba s-a pus piuă, și strigă lui Prichindel: - Haide, hopa! - Țin’-te bine, babo !’’ Admiratorul lui Shakespeare și-a construit în acest mod propriul vis al unei nopți de vară într o plastică mișcare ce aparține feeriei, și nu fantasticului spaimei: Îi zbura pe deasupra capului lui Prichindel părul ei despletit; iar în lumina lunii, fâlfâia în fel de fel de ape zăbravnicul vioriu țesut și-n fire de argint, cu care era învăluită’’. Cu toate acestea blestemul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
epuizate curând și înlocuite de un glas exasperat și devenit poruncitor, fiul meu a ridicat ochii o clipă spre vitrine și apoi a pus din nou nasul în pământ. Duelul lui cu mine era mai important decât toate jucăriile și feeriile lumii. Cu un instinct sigur, îmi simțise nerăbdarea și în fiecare gest al meu putea citi graba recuperării. Acum aflase că intrând pe terenul iubirii mele vinovate mă putea hărțui în voie și că își poate lua revanșa pentru absența
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mânică, încît o mulțime de operete din repertoriul vechi al teatrului bucureștean i datoresc lui origina lor. Cu toate că operetele acele sunt foarte plăcute, astăzi nu se mai aude aproape nimic de ele. Amintim numai, pentru cine le va fi văzut, feeri [i]le: "Fata aerului", "Lumea pe dos", vodevilul "Cine vrea, poate" și altele multe din șirul cărora e asemenea, "Iudita și Olofern ". {EminescuOpIX 337} Despre beneficiență vom repeta ceea ce în coloanele acestei foi am constatat de mai multe ori. D-ra
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pentru trecutul lui de aci" și pentru iubita "care-i fermecase viața și i-o prefăcuse în poezie". Dar vraja se rupe în zgomotul unui zornăit de pinteni ce se aude în noapte dinspre scara casei în care locuia Veronica: Feeria nopții dispăru; stelele se stinseră; la orizont începuseră să se arate zori spălăcite. Frânt, zdrobit, poetul ieși de după teiul lui și porni pe unde venise; prin dreptul Râpei Galbene, cătă spre Repedea; nici urmă de pod; sub picioare, hâdă, se
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
naturalismul" din creația eminesciană de maturitate reflectă atât un soi de "cinism al vitalității robuste" (în Antropomorfism, de pildă), cât și un sentiment mai complex, de anxietate și de incertitudine, generat de risipirea iluziilor și de "destrămarea lumii armonioase" a "feeriei domestice"220. În Luceafărul și în toată creația eminesciană de maturitate, de altfel, anxietatea și incertitudinea sunt legate mereu, afirmă interpretul, de "complexul naturalism-estetism" (specific Decadenței) și de "motivul triunghiului amoros". Or, cum motivul acesta, am tot spus, este caracteristic
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]