714 matches
-
sta întins pe spate, atent la plânsul micuților din cală și la scârțâiul lemnului uscat, i se păru că deslușește în spatele ușii o respirație. Era deci urmărit. Se ridică ușor în capul oaselor, își coborî picioarele și agil ca o felină făcu rapid cei trei pași spre ușă. O deschise brusc. Coridorul, luminat doar de o lampă cu seu, era pustiu. Și totuși! Privi mai atent și băgă de seamă că ușa încăperii alăturate era puțin deschisă și că printre crăpături
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
era cel mai talentat ascultător. Concursul se da între fratele lui, Constantin, spătarul Mihai și taica. Plictisitorul discurs al marelui logofăt fusese o încercare de netrecut pentru prințul Constantin, căscatul lui tot mai des scoțându-l din cursă. Atitudinea de felină bătrână a lui Mihai Cantacuzino, pândind răbdarea celuilalt concurent, adică a lui vodă, îl situa în urma acestuia, pentru că doar domnitorul, cu o amabilitate desăvârșită, mimând o atenție concentrată, asculta, asculta, ca tocmai în momentul în care logofătul își propunea să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dezertor ucrainean, fost cercetaș în Armata Roșie. Trei metri. Doi, unu. Ghemuit la pământ, privește pendularea înceată și plictisită a santinelei, pe porțiunea îngustă a postului de pază. Așteaptă momentul propice, care nu întârzie să apară. Cu un salt de felină țâșnește de după stânci și aterizează silențios drept în spatele soldatului. Astupă cu palma gura santinelei și cu o mișcare rapidă, circulară, îi secționează laringele. Sângele țâșnește violent, ca dintr-o fântână arteziană. Nu se aude nici un strigăt, sau măcar suspin. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ca gheața. Zgomotul împușcăturilor îi învăluie din toate părțile. Se opresc pentru menținerea contactului cu unitățile din dreapta lor. Pe flancul stâng atacă vânătorii de munte. Urcă dealul pieptiș, în fugă. Trag, se feresc, fac saltul înainte. Se mișca ca niște feline, cu pași ușori, munții și pădurea sunt elementul lor. Hai băieți, e rândul nostru! Vocea căpitanului se aude undeva în dreapta. Aleargă cu toții în urma lui spre dușmanul camuflat cu dibăcie pe după stânci. Soldații mai mult se cațără decât urcă. Picioarele alunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
narcise, mărgăritare și câteva intenții de viță-de-vie. În mijlocul verii, mirosurile erau îmbătătoare și puțin prea grele în dulceața lor. O mare varietate de pisici din vecini completa olfactiv spațiul. La etajul I al spiralei, doctorul Negruțiu își etala colecția de feline care se băteau necontenit, își marcau teritoriile și se uitau ciudat printre ochiurile gardului la grădina de dedesubt. Când aveam cinci ani am încercat să prind de coadă un motan care se freca de gard. S-a întors cu spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de blană. La babe nu se pune. Ziceam deci că boșorogii nu se împacă cu mâțele. În cel mai bun caz le ignoră. (Nu, încă n-am reușit să argumentez cum trebuie, e limpede că sunt multe babe care iubesc felinele, dar am zis că la babe nu se pune, vreau să spun: omul bătrân, bărbat sau femeie, care iese pe stradă și hrănește animalele cu resturi preferă să hrănească un câine decât o pisică. Așa stau lucrurile. Poate nu reușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se Întoarse să o privească, Începu să se joace cu părul ei, mai Întâi o simplă atingere, o mângâie ușor cu degetele pe gât Într-un fel care o aduse Înapoi de pe tărâmurile somnului. Tremura de plăcere, torcea ca o felină. Apoi o sărută. Un sărut nu e doar un sărut. Un sărut poate spune totul. Știa că va fi minunat. Lecția de seducție numărul 6: „Intrăm?“. Se sărutară, se ținură de mână, se sărutară din nou, se contopiră cu luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
restaurantul era acum aproape gol, un singur bărbat stătea la bar - Înalt, musculos, vopsit blond, Îmbrăcat Într-un tricou gri zdrențuit. Mânca niște clătite, cu ochii țintă la ecranul unui televizor unde se transmiteau știrile locale din Los Angeles: — O felină domestică din Studio City este acum În cușcă pentru că terorizează vecinii. Autoritățile au luat măsuri drastice pentru a Împiedica felina să mai atace. Nu i-a fost atașată o brățară de identificare, nu este monitorizată electronic, dar felina Louis se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
zdrențuit. Mânca niște clătite, cu ochii țintă la ecranul unui televizor unde se transmiteau știrile locale din Los Angeles: — O felină domestică din Studio City este acum În cușcă pentru că terorizează vecinii. Autoritățile au luat măsuri drastice pentru a Împiedica felina să mai atace. Nu i-a fost atașată o brățară de identificare, nu este monitorizată electronic, dar felina Louis se află acum În arest la domiciliu. Mai multe familii din vecinătate au depus plângere la Curtea Supremă Împotriva proprietarului felinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Angeles: — O felină domestică din Studio City este acum În cușcă pentru că terorizează vecinii. Autoritățile au luat măsuri drastice pentru a Împiedica felina să mai atace. Nu i-a fost atașată o brățară de identificare, nu este monitorizată electronic, dar felina Louis se află acum În arest la domiciliu. Mai multe familii din vecinătate au depus plângere la Curtea Supremă Împotriva proprietarului felinei. Kitty zâmbi, ieși din restaurant și se Îndreptă spre plaja pustie. Golful era calm la răsărit. Dinspre ocean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
felina să mai atace. Nu i-a fost atașată o brățară de identificare, nu este monitorizată electronic, dar felina Louis se află acum În arest la domiciliu. Mai multe familii din vecinătate au depus plângere la Curtea Supremă Împotriva proprietarului felinei. Kitty zâmbi, ieși din restaurant și se Îndreptă spre plaja pustie. Golful era calm la răsărit. Dinspre ocean venea o briză proaspătă. Altădată poate i-ar fi fost frig, acum doar Îi Înviora obrajii și Îi răvășea părul. Soarele strălucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Ce strâns ne îmbrățișam, Helga mea și cu mine - cu ce abandon al minții ne contopeam! Nu ne ascultam unul altuia cuvintele. Auzeam doar melodiile din vocile noastre. Ceea ce ascultam nu conținea mai multă inteligență ca mârâitul sau torsul unor feline mari. Dacă am fi ascultat mai mult, dacă ne-am fi gândit la ce auzeam, ce cuplu scârbit am fi fost! Ieșiți de pe teritoriul suveran al imperiului nostru pentru doi, începeam să vorbim la fel ca toți nebunii patrioți din jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
adevăr zări pe Simion, care se plimba cu mâinile la spate și cu capul în pământ, foarte agitat. Crezu de cuviință să treacă dincolo, să se intereseze de sănătatea lui. Simion îl văzu și sări spre el cu agilități de felină. - Ai văzut? zise el, s-a întîmplat o mare minune! Mort amfost și-am înviat. - Într-adevăr, observă Felix, ești foarte bine! În realitate, bătrânul, cu fața suptă și cu părul foarte albit, avea o privire fanatică, de-o fixitate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Trei case mai are de mers acu, după ce-a dat colțu la bulevard, și-a zărit gardu de fier forjat, cu felinarile negre de-o parte și de alta a porții. Sunt treizeci de ani de când nu mai aprinde felina rile și nu se mai îngrijește nimeni de ele. Mai era două, la ușa din față, p-alea le-a scos chiriașii. Le-a băgat lor chiriași când era Ioaniu la zdup, d-ajunsese Ivona și madam Ioaniu și Tudor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Cînd îl simte pe Mihai la spatele ei, stă nemișcată pînă ce palmele bărbatului, lunecate de-a lungul brațelor, îi cuprind între ele umerii. Face o mișcare discretă de retragere și se lipește de trupul lui într-un gest de felină. Ți-ar plăcea să locuiești aici? întreabă fără să întoarcă privirea. Aici, nu știu. Cu tine, da! Liliana își pleacă bărbia în piept și se lasă pradă unui frison, care-i scutură trupul. Brusc, se întoarce, aruncă lui Mihai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
continuă îl tulbură pe Mihai... Sărutul e același de acum paisprezece ani. Doar palmele femeii au în ele altă viață; exprimă o febră a căutării, un semn de osteneală și de abandon în același timp. Întreaga ei ființă, ca o felină uriașă, se arcuiește fără convingere, dar cu o înaltă știință, și nu ca să se elibereze... Lasă-le!... șoptește Tamara iar glasul ei zdrobit, înecat în căldura cețoasă a amiezii toride, se aude ca o rugă. Dar prea tîrziu! Mihai s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
năvălit în creștet. Ursitoarele rele fac cerc în jurul lui... Anii trec vertiginos 5-6 într-o secundă. Doris e o femeie frumoasă, plină de farmec. Adrian e tînăr, student la Medicină. Se întîlnesc în foaierul unui teatru... Ea, cu aerul unei feline sigure pe pradă, îl încurajează... El, avid de dragoste, se lasă prins... Nu, Doris, te-aș strînge de gît! clatină Mihai din cap cu înverșunare, ținînd pleoapele închise strîns, pînă la durere. Eu am mîncat pîinea unor astfel de iubiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și frumoasă, pe care gîndurile lui de bărbat singur și-a dorit-o de-atîtea ori. Însetate de atingere, palmele nu i se pot abține și se lipesc de trupul femeii, alintîndu-l. Doamne!... murmură Doris, dăruindu-se cu un gest de felină alintării. Așa, fără barbă, nu crezi că-ți sînt accesibil? o necăjește Mihai, plecat mult asupra ei. Ba da, ba da! șoptește femeia. Acum ești senin, așa cum mi te-am dorit mereu și te vreau! Dar... nu pentru tine m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ceea ce înseamnă cu eficiența și geniul cu care natura reglează, găsind de fiecare dată forma în care trebuie să o facă, echilibrul la nivelul fiecărei specii, creând astfel posibilitatea supraviețuirii ei. Deosebirea este că lichelele nu "curăță specia" ― așa cum fac felinele când vânează ― de exemplarele bolnave, debile, deficitare etc, deci de mediocri, proști sau impostori; lichelele "curăță" societatea eliminând vârfurile, deci nu exemplarul care trage un picior, aude prost sau și-a pierdut un ochi, ci pe cel care păcătuiește prin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de convingător peste ei. Sîntem toți trei pe muchia dintre lacrima nostalgică și râs, pentru că muzica e insinuantă, iar versurile sânt pe alocuri, uluitoare. (Rețin, la un moment dat, portretul femeii care zdrobește inimile tuturor bărbaților: "șarpe cu trup de felină".) Și totuși, nicăieri, nici cea mai mică urmă de vulgaritate. "Gabriel, îmi spune Virgil după ce terminăm audiția, cum mai pot eu, după un cadou atât de magnific, să îți dăruiesc ce îți pregătisem? Am descoperit în ultima vreme un mare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
catedralei. Pe ea zăceau mașina Underwood pe care și-o cumpărase din avansul lui Cabestany și două teancuri de foi, unul În alb și celălalt scris pe ambele fețe. Julián Împărțea apartamentul cu un imens motan alb pe nume Kurtz. Felina mă privea bănuitoare de la picioarele stăpînului, ascuțindu-și ghearele. Am numărat două scaune, un cuier și mai nimic altceva. Restul erau cărți. Ziduri de cărți acopereau pereții, de la podea pînă În tavan, pe două rînduri. În timp ce eu cercetam locul, Julián
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
44 Începe să vorbească de o armă secretă care-i va permite să răstoarne situația. E nebun, s-a spus. Și dacă n-o fi fost nebun? Mă urmăriți? Avea fruntea acoperită de sudoare și mustățile aproape zburlite, ca o felină. „Oricum”, zise, „eu arunc momeala. Vom vedea dacă se ivește careva”. Din ceea ce știam eu și credeam atunci despre el, mă așteptam ca În ziua aceea Belbo să-l trmită la plimbare cu vreo frază de circumstanță. El, Însă, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
făcut sul, mototolit, ca de obicei. În partea opusă a camerei, ghemuită pe un fotoliu, confortabil de altfel, dormea adânc doamna Lucreția, cu cearceaful tras până sub bărbie. Laura îi zâmbi în trecere și se Marian Malciu îndreptă ca o felină spre patul fetiței. O privi lung, zâmbindu-i cu toată dragostea maternă, după care se aplecă și îi sărută ușor fruntea, mânuțele și piciorușele, pe rând, ca într-un ritual pe care-l respecta cu sfințenie în fiecare dimineață. Ieși
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
metafora colibei băștinașilor dotate cu antenă de satelit spune totul despre abolirea distanțelor și a timpului. Ioan T. Morar a surprins Noua Caledonie într-un moment în care, sub presiunea vremii, se pregătește să sară - și o face cu grație de felină tropicală - din lumea arhaică în cea postmodernă. Probabil că peste zece ani paradisul neocaledonian va fi doar o amintire. Până atunci, să ne bucurăm alături de scriitorul care, departe de lumea dezlănțuită, a avut norocul să trăiască două luni ca-ntr
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
pe covor, cu spatele rezemat de dormeză, o să învârtă cărțile până o să-i dea dezlegările toate. Atunci îi văzu pe Fana și pe Ovidiu urcând scările în spirală. Erau drepți, supli, siguri pe ei, luminoși, avansau către ea ca două feline invincibile. Aveau amândoi pe chip o frumusețe statuară. De la Trofin luaseră siguranța trăsăturilor Ce zici, spuse printre dinți Ovidiu. Doamna de la masa aceea nu pare a fi chiar maman? Ba da, rosti moale Fana și atenția ei se dirijă către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]