2,317 matches
-
albumul acela de familie În rînduiala lui cronologică, de la prima sa Întîlnire cu Marieta).PRIVATE O zărise Într-o seară tîrzie a anului o mie nouă sute nouăsprezece, de cum debarcase de pe Franken, În Hamburg. Era o seară cenușie de noiembrie, iar felinarele străzii clipeau În ceață. A doua zi urma să intre În legătură cu Apparatul (printr-o parolă prestabilită), iar pînă atunci trebuia să treacă neobservat, să nu se remarce prin vreun gest, vreo vorbă, prin ținută Între sutele și miile de marinari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
umerii dezgoliți, pînă la rotunjimea sînilor, descoperiți pe jumătate. O altă Doamnă, din vitrina alăturată, ținea În mîini o carte, aidoma unei mironosițe citind Biblia. De sub pletelei-i care-i Învăluia chipul se Întrezăreau lentilele ochelarilor În care se reflecta lumina felinarului. Dacă privitorul s-ar fi apropiat ceva mai mult, ar fi descoperit titlul imprimat cu litere aldine: Contele de Monte Cristo). Era Într-o rochie de culoare Închisă, cu guler alb de dantelă, ea, o curvă de garnizoană arătînd ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
aducîndu-i În casă, cu o nerușinare jignitoare, imensa iluzie a vieții. A doua zi de dimineață, revenindu-și În fire, cu căința În suflet, se apuca să hrănească sticleții din balcon, le vorbea, le fluiera, ținînd colivia deasupra capului, precum felinarul În bezna suferințelor umane. Sau, aruncîndu-și brusc pijamaua, se-mbrăca la repezeală, Își punea pălăria și pleca la Poșta Centrală să-și cumpere mărci. Ca apoi, după-masă, sorbindu-și cafeaua În fotoliu, cu un nepoțel lîngă el, să le rînduiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lucruri care nu se pot vedea decît pe Întuneric, a insinuat tata fluturînd un zîmbet enigmatic pe care probabil Îl Împrumutase din vreun volum de Alexandre Dumas. Străzile Încă lîncezeau În cețurile și răcoarea nopții cînd am ieșit În poartă. Felinarele de pe Ramblas desenau un bulevard de aburi, clipind În timp ce orașul se dezmorțea și se desprindea din deghizarea lui de acuarelă. Ajungînd la strada Arco del Teatro, ne-am avîntat spre Raval pe sub arcada ce promitea o boltă de ceață albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
din colțișoarele mele preferate din toată Barcelona. Acolo se cunoscuseră părinții mei În ’32, iar eu atribuiam parțial biletul meu de dus În viață farmecului acelei vechi cafenele. Balauri din piatră străjuiau fațada țintuită Într-o răspîntie de umbre, iar felinarele ei de gaz Înghețau timpul și amintirile. Înăuntru, oamenii se contopeau cu ecourile altor epoci. Contabili, visători și ucenici de geniu stăteau la masă cu mirajele unor Pablo Picasso, Isaac Albéniz, Federico García Lorca ori Salvador Dalí. Acolo, orice coate-goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am așezat În vechiul fotoliu al tatei. Suflarea străzii fîlfîia perdelele. Nu-mi era somn și nici n-aveam chef să Încerc să adorm. M-am ăndreptat spre balcon și am ieșit, pînă cînd am văzut lucirea vaporoasă revărsată de felinarele de la Puerta del Ángel. O figură se contura Într-un crîmpei de umbră Întins peste caldarîm, inertă. Slaba clipire de chihlimbar a jarului unei țigări i se reflecta În ochi. Era Îmbrăcată În culori Întunecate, cu o mînă adîncită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
se reflecta În ochi. Era Îmbrăcată În culori Întunecate, cu o mînă adîncită În buzunarul jachetei, cealaltă Însoțind trabucul care Îi țesea o pînză de păianjen din fum albastru Împrejurul profilului. Mă urmărea În tăcere, cu chipul ascuns În contralumina felinarelor. Rămase acolo preț de aproape un minut, fumînd cu nepăsare, cu privirea fixată Într-a mea. Apoi, cînd se auziră clopotele catedralei bătînd miezul nopții, figura schiță o ușoară Încuviințare din cap, un salut Înapoia căruia am intuit un zîmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cîte-o plimbare prin piață ori pînă la catedrală. Clarei Îi plăcea mult să se așeze și să asculte murmurul lumii În claustru și să ghicească ecoul pașilor pe străduțele din piatră. Mă ruga să-i descriu fațadele, oamenii, mașinile, prăvăliile, felinarele și vitrinele pe lîngă care treceam. Adesea mă lua de braț, iar eu o călăuzeam prin Barcelona noastră aparte, una pe care numai ea și cu mine o puteam vedea. Mereu ajungeam la o lăptărie din strada Petritxol și Împărțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
apropiere, mugind ca un balaur ce trecea prin strîmtoarea portului, și am simțit cum pămîntul Îmi tremură sub picioare. Pulsul fragil al luminii electrice care contura fațade și ferestre se risipi cîteva secunde mai tîrziu. Pe trotuarele pline de bălți, felinarele clipeau, stingîndu-se ca niște lumînări În vînt. Pe străzi nu se zărea nici țipenie, iar bezna creată de pana de curent se răspîndi cu un suflu fetid care urca din gurile de scurgere ce se vărsau În sistemul de canalizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ar fi complet irefutabile, dovezile de circumstanță, chiar dacă îndepărtate, n-ar fi oare de ajuns, precum faptul de neînțeles că dumneavoastră n-ați orbit acum patru ani, când toată lumea din oraș mergea călcând în gropi și dând cu nasul în felinarele de pe stradă, și înainte să-mi răspundeți că una n-are nici o legătură cu cealaltă, vă spun eu că cine fură azi un ou, mâine va fura un bou, cel puțin aceasta este, deși exprimată în alți termeni, părerea ministrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nici o grabă, albatros, încă nici nu știm dacă voi ieși viu din acțiunea asta, Ei, asta e sigur, papagal-de-mare, am toată încrederea în dumneavoastră, știam eu bine ce fac când v-am desemnat pentru această misiune, Da, albatros. Se aprindeau felinarele pe străzi, crepusculul aluneca deja pe rampa cerului, în curând avea să se lase seara. Comisarul sună la sonerie, nu are de ce să ne surprindă, de cele mai multe ori polițiștii sună la ușă, nu întotdeauna sparg ușile. Apăru soția medicului, Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pietonilor, îl saluta pe portar cu un semn din cap când îl vedea băgat în cușca lui, spunea o vorbă dacă îl găsea afară, mai mult nu era nevoie, într-un fel se afla acolo de împrumut, el, nu portarul. Felinarele de pe străzi erau încă aprinse, magazinele aveau să mai zăbovească mai mult de două ore până să deschidă. Căută și găsi un chioșc de ziare, din cele mai mari, din acelea care primeau toate ziarele și rămase acolo în așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
aprinse, magazinele aveau să mai zăbovească mai mult de două ore până să deschidă. Căută și găsi un chioșc de ziare, din cele mai mari, din acelea care primeau toate ziarele și rămase acolo în așteptare. Din fericire nu ploua. Felinarele se stinseră, lăsând orașul cufundat, pentru câteva momente, într-o ultimă și scurtă obscuritate, imediat risipită când ochii se obișnuiră cu schimbarea, iar lumina albăstruie a primelor ore ale dimineții coborî pe străzi. Sosi camionul distribuției, descărcă pachetele și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
altădată, comisarului nu-i mai rămânea de făcut decât să cumpere ziarele și, tocmai gândindu-se la asta, s-a culcat ieri devreme, nu ca să se odihnească cât avea nevoie și să ajungă la timp la întâlnire la postul șase-nord. Felinarele de pe stradă sunt aprinse, vânzătorul de la chioșc tocmai a ridicat obloanele, începe să așeze revistele săptămânii și când termină treaba asta, ca un semnal, felinarele se sting și apare camionul distribuției. Comisarul se apropie când vânzătorul încă aranjează ziarele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
se odihnească cât avea nevoie și să ajungă la timp la întâlnire la postul șase-nord. Felinarele de pe stradă sunt aprinse, vânzătorul de la chioșc tocmai a ridicat obloanele, începe să așeze revistele săptămânii și când termină treaba asta, ca un semnal, felinarele se sting și apare camionul distribuției. Comisarul se apropie când vânzătorul încă aranjează ziarele în ordinea pe care deja o cunoaștem, dar, de data asta, din unul dintre cele mai puțin vândute se pot vedea aproape tot atâtea exemplare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pătrundeau pe fereastră. Filosoful Îi observase reacția. Pe chipul său se zugrăvi o expresie de satisfacție. - Știam că are să te intereseze, zise el aplecându-se spre dulăpior și făcându-i semn să facă același lucru. Pe raft era un ciudat felinar de alamă, ceva mai Înalt de un cot, de formă octogonală. O ferestruică se deschidea pe una din laturi, ocrotită de un cristal gros. Filosoful atinse cu un deget suprafața metalică, ca și când ar fi vrut să Îi parcurgă conturul. - E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se deschidea pe una din laturi, ocrotită de un cristal gros. Filosoful atinse cu un deget suprafața metalică, ca și când ar fi vrut să Îi parcurgă conturul. - E ultima operă a maestrului meu, Elia da Cortona, zise el cu afecțiune. - Un felinar? Arrigo Încuviință. - Dar de un tip extraordinar. Fratele Elia a spus că lumina lui va putea trece peste mare, ajungând și până la necredincioșii din Palestina. Pe o parte a ciudatului obiect era un gemuleț Închis cu un mâner. Dante desprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o plită mică, ecranată În partea dinapoi de o parabolă care pesemne că avea funcția de a concentra lumina spre ferestruică. Se Întoarse către Arrigo cu o expresie dezamăgită În privire. - Nu mi se pare prea diferit de oricare alt felinar, observă el. Lăsând, poate, la o parte dimensiunea. Dar pe galere am văzut și mai mari. - Nu În felul cum arată se află minunăția. Ci În sursa luminozității sale. Aceasta. Scotoci din nou prin dulăpior, de unde scoase un clondir astupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dinaintea ochilor săi. Dante Îl văzu scuturând din cap, În tăcere. - Nimic nu l-a reținut, murmură el. Nu e nevoie de o a doua probă. Omnia in uno. Dintr-o dată se dezmetici, ca și când viziunea s-ar fi risipit. Așeză felinarul ușor la loc În dulăpior, Închizându-l. - Spune-mi ce părere ai despre vinul acesta, priorule. Nu crezi că e adevăratul nectar al zeilor? După-amiază, la Priorat Dante se pomeni că Îl aștepta un trimis cu livreaua cardinalului de Acquasparta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
simți bine? auzi exclamând dincolo de ușă. Cu un efort, Își Înăbuși plânsul. - Nu-i nimic, replică brusc. Doar un vis urât, adăugă el sperând ca acela care În deranjase să plece. Însă văzu ușa Închizându-se. Un călugăr cu un felinar În mână apăruse În prag. Scrută Înăuntru bănuitor, mutându-și privirea de mai multe ori de la el la cadavru. - Dar... priorule, ce faci aici? Și messer Arrigo... - E mort, frate. Sed non a Deo advocatus. El a fost cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de încovoiat, de lent și de năucit, iar Destinat nici măcar nu-i răspunse atunci când acesta îl întrebă dacă se simțea bine. Dar probabil că se întoarse în aceeași seară în vestibul, în penumbra doar puțin destrămată de lumina albăstruie a felinarelor din stradă, pentru a se convinge de ceea ce văzuse, pentru a privi urmele subțiri de noroi pe tabla în alb și negru a pardoselii, și a se uita apoi în ochii îndepărtatei lui soții, care surâdea și ea, dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ore cu o Încercare nedeslușită de a imortaliza emoția violentă a acelor clipe: Străzile de februarie, măturate noaptea de vânt, răsuflă pline de bălți pe jumătate intermitente, purtând pe trotuare irosite, În lumina ochilor, zăpadă umedă, Împroșcată cu luciu sub felinare, ca uleiul de aur al unui mecanism divin Într-o oră a dezghețului și a stelelor. Stranii băltoace, pline de ochii multor oameni, Încărcate de viața adusă pe aripile liniștii... O, eram tânăr, fiindcă mă puteam Întoarce iar la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mult iubit partid muncitoresc ca să nimicești ceva cu bâta, poți s‑o faci și pe cale directă și, mai ales, pentru tine însuți. Așa va începe cândva să se adune o oarecare avere, care apoi se va înmulți. Se aprind primele felinare, curentul electric pătrunde în ele. Curentul a fost făcut de Hans însuși. Nu de bunul Dumnezeu. Doar ți‑a plăcut întotdeauna munca pe care o faci, îl dojenește mama. Există lucruri mai frumoase, iar eu chiar știu care‑s alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
așa de important. Din moment ce au spus‑o alții mai deștepți decât mama lui Hans, înseamnă că‑i adevărat. Soarele nu râde în timpul ăsta, fiindcă tocmai s‑a retras definitiv. Din Kochgasse n‑au mai rămas decât cercurile luminoase pe care felinarele le decupează din întunericul caselor. Asta nu înseamnă însă că ceea ce nu se vede nu există. În măsura în care n‑a trecut și nu e, deci, uitat și îngropat, mai este încă prezent. Este încă prezent, și multe destine, de altfel nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ta, seri muzicale în care îl asculți pe Fischer‑Dieskau. Un pat care trebuie ocrotit, febră care‑ți trece, vizite la galeriile de artă, un „satisfăcător” la extemporal la latină, care se cere sărbătorit. Vizită la bunica. Ploaie, cer întunecat, felinare de stradă, bancheta din spate a mașinii, sandvișuri cu salam, încrețituri în colțul ochilor de‑atâta râs, poze, un batic de mătase, integrale, o traducere din Cicero, să deliberezi dacă merită să‑i faci pe alții nefericiți de dragul adevărului sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]