1,751 matches
-
morfeme: -l, de masculin: tată-l și -a, de feminin: tat-a. Determinarea prin forma de masculin caracterizează substantivul intrat, ca regent, într-o relație sintactică: „I-am dat tatei”, dar „I-am dat tatălui tău.” Determinarea prin forma de feminin este specifică întrebuințării substantivului ca singularia tantum din perspectiva subiectului vorbitor: tata = tatăl meu. În limbajul popular, morfemul de determinare rămâne în mod frecvent invariabil în funcție de caz, la substantivele mamă, tată, bunică etc., întrucât acestea exprimă cazurile genitiv și dativ
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și forme cu dezinența de plural -i: rândunici, turturici etc. Substantivele neutre variabile realizează pluralul prin trei dezinențe generale: -uri (tron-uri), -e (scaun-e) și, mai rar, -i (semivocalic): (consili-i). Dezinența -uri exprimă în mod specific pluralul substantivelor neutre. La feminin aceeași dezinență intervine în situații speciale, când, semantic, substantivele se apropie de clasa substantivelor neutre: vremuri, treburi. Distribuția celor trei morfeme de plural ale neutrului depinde, în mod relativ, de structura fonetică sau morfematică a temei lexicale a substantivelor. Dezinența
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
umane: animalule, măgarule, dobitocule etc.; • substantivele omule, domnule, bunicule, moșule, unchiule etc. • substantive etnonime: albanezule, danezule, italianule, turcule etc. Face excepție substantivul român care prezintă ambele forme: române/românule; • substantive formate prin derivare, care evită prin dezinența -ule omonimia cu femininul plural: muncitorule, semănătorule, învățătorule, dresorule, artistule; când omonimia nu s-ar fi produs, substantivele pot primi și dezinența -e: rotare/rotarule, directore/directorule, profesore/profesorule etc. Alegerea între cele două dezinențe este condiționată sintactic și stilistic. Forma cu -e este
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
student, studentu-l pl.: niște, -i: niște studenți, studenți-i genitiv-dativ: sg.: un-ui, -lui: unui student, studentu-lui pl.: un-or, -lor: unor studenți, studenți-lor Observații: La substantivele proprii denumind ființe, articolul hotărât este, la genitiv-dativ, proclitic: lui Andrei, lui Mihai. La feminin, singular, articolul accentuează distincția dintre cele două serii de forme cazuale, diferențiate în primul rând prin dezinență: 1. nominativ-acuzativ: o, -a: o studentă, student-a 2. genitiv-dativ: un-ei, -i: unei student-e, studente-i Observații: Când substantivele terminate în ă sau
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
variabilitate și cuprinde majoritatea adjectivelor românești. Adjectivele prezintă la singular, masculin dezinențele -Ø (alb) și -u vocalic (negru) sau semivocalic (greu). Observații: Face excepție de la această clasă, adjectivul june (întrebuințat mai frecvent substantival), care prezintă o omonimie accidentală - masculin singular - feminin plural, ceea ce determină dezvoltarea a numai trei teme distincte 3: Tema 1: N.Ac.G.D., masculin, singular - G.D., feminin, singular - N.Ac.G.D. feminin, plural: (un) june student, (unei, niște, unor) june studente Tema 2: N.Ac., feminin, singular: jună
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de la această clasă, adjectivul june (întrebuințat mai frecvent substantival), care prezintă o omonimie accidentală - masculin singular - feminin plural, ceea ce determină dezvoltarea a numai trei teme distincte 3: Tema 1: N.Ac.G.D., masculin, singular - G.D., feminin, singular - N.Ac.G.D. feminin, plural: (un) june student, (unei, niște, unor) june studente Tema 2: N.Ac., feminin, singular: jună (studentă) Tema 3: N.Ac.G.D., masculin, plural: juni (studenți) Tipul II de flexiunetc "Tipul II de flexiune" Se înscriu aici adjective cu trei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
N.Ac.G.D., masculin plural: folositori, trecători, instantanei tema 3: N.Ac.G.D., feminin, singular și plural: (o) carte, (unei, niște, unor) cărți folositoare (o) reacție, (unei, niște, unor) reacții instantanee. Adjectivele din acest tip de flexiune sunt invariabile la feminin în funcție de numărul substantivului determinat. Invariabilitatea în funcție de număr a dus și la invariabilitatea în funcție de caz și la aceste adjective feminine. Intră aici adjective formate prin sufixul -tor (amețitor, călător) și adjective terminate în diftongul -e® cu -® semivocalic, dezinență de singular (instantaneu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
IV de flexiunetc "Tipul IV de flexiune" Se cuprind în această clasă adjective cu două teme distincte: tema 1: N.Ac.G.D., masculin, singular, N.Ac. feminin, singular: dulce, mare, subțire măr dulce, mare/pară dulce, mare. tema 2: G.D. feminin singular, N.Ac. G.D., masculin și feminin plural: dulci, mari, subțiri (unei) pere dulci, mari (niște, unor) pere dulci, mari Adjectivele din acest tip de flexiune fac parte din categoria adjectivelor cu o singură terminație din clasificarea tradițională și se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se realizează concomitent în gen, număr și caz, opoziția de gen la adjectiv implică numai doi termeni: masculin și feminin; când substantivele neutre sunt la singular, adjectivele iau forme de masculin, iar când sunt la plural, adjectivele iau forme de feminin. Opoziția masculin-feminin se realizează prin dezinențe care exprimă concomitent și opoziția de număr și caz, într-o relativă legătură cu tipul de flexiune al adjectivelor: • -Ø/-ă; adjective din tipul I și II de flexiune: alb/albă; frumos/frumoasă; adânc
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
III (derivate cu sufixul -tor), IV și VII de flexiune: amețitor/amețitoare; gălbui/gălbuie; bălai/bălaie • -u/-e; adjective din tipurile II și III de flexiune: pustiu/pustie; instantaneu/instantanee Observații: Adjectivul roșu, din tipul II de flexiune, prezintă la feminin forma neregulată roșie, iar adjectivul nou, forma nouă. • -i(ultrascurt)/-e; adjective din tipurile V și VII de flexiune, cu rădăcina terminată în consoană palatală sau africată: vechi, veche, stângaci/stângace • -u/-Ø; adjectivul greu/grea Observații: Poate fi considerat
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în -i semivocalic: rotofei, gălbui sau ultrascurt: vechi, stângaci, care prezintă aceeași dezinență -i (semivocalic sau ultrascurt) la singular și la plural: un băiat rotofei/niște băieți rotofei un copil stângaci/niște copii stângaci un prieten vechi/niște prieteni vechi. Feminin; adjectivele se caracterizează, în mare măsură, prin aceleași corelații dezinențiale din flexiunea substantivului: • -ă/-e: albă/albe, neagră/negre. Observații: Din cauza structurii fonetice a adjectivului, mai multe adjective cu dezinența de singular -ă nu au la plural dezinența specifică -e
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
albaștri Alternanțe vocalice: ea/e: neagră/negre, rea/rele, grea/grele, studențească/studențești ă/e: proaspătă/proaspete, vânătă/vinete, tânără/tinere î/i: vânătă/vinete, tânără/tinere. OPOZIȚIA DE CAZTC "OPOZI}IA DE CAZ" Ca și flexiunea substantivului, numai la feminin singular se realizează opoziția dezinențială de caz. Dezinențele pentru genitiv-dativ, singular sunt omonime cu dezinențele de N.Ac.G.D., plural: • -ă/-e: (o) floare albă, albastră/(unei, niște, unor) flori albe, albastre • -ă/-i: (o) șosea largă, (o) apă adâncă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-le: (o) viață grea/(unei) vieți grele Observații: În omonimie cu pluralul, adjectivele formate cu sufixul diminutival -ică prezintă la genitiv-dativ singular dezinența -le; (o) fată frumușică/(unei) fete frumușele - (niște) fete frumușele. Sunt invariabile în funcție de caz adjectivele invariabile, la feminin, în funcție de număr: (o) fată stângace/(unei) fete stângace/(niște) fete stângace. Alternanțele care intervin în realizarea opoziției de număr caracterizează și opoziția de caz. La vocativ, adjectivele prezintă, ca și substantivul, forme omonime cu nominativul și forme cu dezinențe specifice
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
număr ea/ele corespunde, de exemplu, opoziției stea/stele, în sensul că același „obiect” este considerat în ipostaza singularității sau în cea a multiplicității. Corespondența este, însă, și la aceste persoane, parțială, întrucât caracterizează în mod absolut numai formele de feminin. La pronumele de persoana I, conținutul de plural dezvoltă trei variante: • termen corelativ al singularului, ca în flexiunea nominală, expresie a locutorului considerat ca pluralitate, deosebit de interlocutor și de „obiectul”-subiect al mesajului lingvistic; este ceea ce a fost numit pluralul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
35); b. termen-sinteză al înglobării în sfera receptorului și a „obiectului” de persoana a III-a, dacă aparține domeniului uman: „Veți pleca acolo imediat voi doi, tu și fratele tău; el te așteaptă în fața școlii.” La persoana a III-a, feminin, opoziția singular-plural se dezvoltă ca și în flexiunea substantivului sau în flexiunea pronumelor nepersonale: ea/ele, dânsa/dânsele, (într-)ânsa/(într-)ânsele. La persoana a III-a masculin, însă, pluralul poate corespunde unui singular masculin: el (studentul)/ei (studenții), dânsul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
într-)ânsa/(într-)ânsele. La persoana a III-a masculin, însă, pluralul poate corespunde unui singular masculin: el (studentul)/ei (studenții), dânsul/dânșii, (într-)ânsul/(într-)ânșii, dar poate fi și expresie-sinteză a unui singular masculin coordonat cu un singular feminin: el, dânsul (studentul) și ea, dânsa (studenta) ® ei, dânșii. Observații: Pronumele noi dezvoltă o serie de valori stilistice prin care își depășește conținutul semantic obiectiv, de expresie a locutorului considerat ca pluralitate. În stilul științific, se întrebuințează ca plural al
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
îns + a plural: (masculin): -i + i: dânș + i + i, înș + i + i (feminin): -e + le: dâns + e + le, îns + e + le La pronumele masculin intervine și o alternanță consonantică s/ș, în structura rădăcinii generând alomorfele dâns-, dânș-. Observații: La feminin, nominativ și acuzativ singular, întocmai ca la substantivele terminate în vocala ă, dezinența -ă a fost asimilată de morfemul determinării -a; este vorba, în termenii lui A. Martinet, de amalgamarea celor două morfeme -ă și -a în unul singur: -a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
papagal.” (M. Eminescu, I, p. 236), „Virtutea pentru dânșii ea nu există.” (Ibidem, p. 56) Substantivele de genul neutru sunt anticipate sau reluate, la singular, prin pronume masculine, iar la plural, prin pronume de genul feminin; în consecință, forma de feminin plural poate reprezenta: a. un substantiv feminin la plural, deci, termenul de plural al pronumelui feminin singular: „În lumea asta sunt femei/ Cu ochi ce izvorăsc scântei.../ Dar, oricât ele sunt de sus,/ Ca tine nu-s, ca tine nu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
genitiv; asupra, contra, împotriva mea, ta, noastră/ân jurul, în spatele meu, tău, nostru; prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) care se termină într-un „articol” masculin impun pronumelui forma de masculin: în jurul meu, iar cele terminate într-un „articol” feminin impun forma de feminin: în fața mea. Categoria gramaticală a cazuluitc "Categoria gramatical\ a cazului" S-a impus în gramatica românească ideea că pronumele personal de persoana I și a II-a nu are formă de genitiv. „În locul acestor forme se întrebuințează pronumele sau adjectivul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
meu, tău etc. aparțin, de fapt, la două subclase de pronume diferite: pronume posesive și pronume personale. În flexiunea pronumelui românesc, considerat în ansamblul clasei, se manifestă deci omonimia pronume personal în genitiv - pronume posesiv, în diferite cazuri (cu excepția genitiv-dativului feminin: mele): în jurul meu - prietenul meu; în fața mea - fața mea. Anularea omonimiei se realizează la nivel sintactic: sunt pronume posesive termenii înscriși în relație directă cu substantive: cartea mea; termenii sunt pronume personale când relația cu regentul (nominal sau verbal) se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
complement direct, anularea omonimiei cu nominativul este realizată prin intermediul prepozițiilor cerute de funcțiile sintactice pe care le exprimă: la/cu/despre/pentru al meu. În limbajul popular intervin uneori și forme de genitiv-dativ, realizate dezinențial, mai rar și numai la feminin: alei mele10, sau prin articolul definit - morfem cazual, numai la masculin și se pare că numai pentru persoana I: lui al meu11. La plural, se realizează două forme cazuale reprezentând omonimiile nominativ-acuzativ: ai mei, ale mele, ai noștri etc. și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ca și în flexiunea în funcție de gen și număr, pronumele demonstrative compuse împletesc flexiunea internă cu flexiunea prin dezinențe libere. Singular Masculin: N.Ac.: -Ø: aceasta, acela, același; -ă-...-Ø: cestălalt celălalt G.D.: -ui-: acestuia, aceluia, aceluiași -ui-...-Ø: cestuilalt, celuilalt Feminin N.Ac.: -Ø: aceasta; -e-: aceea, aceeași -ă-...ă: (ceastălaltă); -Ø...ă: cealaltă G.D.: -ei-: acesteia; -lei-: aceleia, aceleiași -ei-...e: cesteilalte, celeilalte Observații: Opoziția este accentuată de alternanța fonetică e/ea, provocată de dezinențele din flexiunea internă: aceasta/acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
când precede substantivul. Principala deosebire este absența particulei -a: acest om/acesta, acel om/acela. Nu prezintă această deosebire pronumele de identitate (același) și de diferențiere (celălalt, cestălalt): același om/același, celălalt om/celălalt. Alte deosebiri caracterizează numai formele de feminin singular: • absența particulei deictice -a lasă loc la nominativ-acuzativ dezinenței -ă: această fată/aceasta. • adjectivul de depărtare are la nominativ-acuzativ structură bisilabică, iar pronumele structură trisilabică: acea fată/aceea. Când urmează substantivul, centru al sintagmei nominale, adjectivul demonstrativ are aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adjectivele compuse) ca și flexiunea pronumelui. Genultc "Genul" Ca și celelalte adjective pronominale, adjectivul demonstrativ își schimbă forma în funcție de două genuri: masculin și feminin; când determină substantive neutre, adjectivul ia, la singular, formă de masculin, iar la plural formă de feminin: acest lac/aceste lacuri. La singular, opoziția masculin-feminin se realizează: • dezinențial: -Ø/-ă: acest/această, cestălalt/ceastălaltă, celălalt/cealaltă. Opoziția dezinențială este secundată de alternanțe fonetice: e/ea, ă/a: acest/această, celălalt/cealaltă • prin flexiune internă: acel/acea, același
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
disting prin dezinențe libere și prin flexiune internă, întemeiată pe aceleași dezinențe și care sunt aceleași din flexiunea internă a pronumelui demonstrativ: Singular Masculin N.Ac.:Ø (-ă): acest, acel, același, cestălalt, celălalt G.D.: -ui: acestui, acelui, aceluiași, cestuilalt, celuilalt Feminin N.Ac. -ă(-Ø), ă(Ø)...ă: această, ceastălaltă, acea, cealaltă, aceeași G.D.: -ei(lei); ei(lei)...e: acestei, acelei, aceleiași; cesteilalte, celeilalte Plural Masculin N.Ac.:-i; i...i: acești, acei, aceiași, ceștilalți, ceilalți G.D.: -or(lor); -or(lor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]