1,278 matches
-
izvorul nesecat al unui veșnic reînceput 54. Începutul este miezul, căci tot ce se originează în locul nedeterminat al unei apariții redefinește centrul de iradiere, răscrucea luminoasă în care imaginea se profilează "pe miezul frumuseții și-n inima luminii"55. Poetica fenomenologică a imaginii urmează itineranța spre ființa profundă, atingând mai întâi potențele generale ale chipului nostru dumnezeiesc, emblema scufundată a "omului interior" (homo absconditus), și apoi "centrul său inefabil și incognoscibil", nucleul ontic și adevărata inimă de taină (cor absconditum)56
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în atingere, lovindu-și razele, cea care răsare din interior, vine din suflet și ridică imaginea la vedere, și cea eclipsată a exteriorului, lumina lumii în care nu se mai vede nimic. Lumină agonică pe scena agonală a unui joc fenomenologic: "Era o bătălie fără răniți, fără cadavre,/ prelungită până târziu, până când umbra lungă/ a lucrurilor/ devenea mult mai adevărată decât lucrurile". Un război al luminilor, o încleștare suavă reluată cu fiecare înserare de toamnă, în care lumina nevăzută pune în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
genuine, date care suferă o semnificativă mutație de orizont, o redimensionare datorită căreia noua lume nu numai se arată a fi altfel cu putință, dar se rostește în sensul noii perspective, în lumina transparenței. Reducerea realului la substrat este procedeul fenomenologic ce vizează formele organice, pentru a afla dedesubt "o stofă materială anorganică, omogenă și informă"15. Imaginația asociativă transcende datul real, situându-l într-un plan de maximă libertate, acolo unde forma e de-formată până la epura strălucitoare a informului
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Așadar, ce spune, ce găsește semnul care ne pătrunde vederea? Faptul că ceea ce se arată în rostirea originară este imaginea reală pe care o oferă experiența artei, adevărul realului transpus în imagine, ridicat la esența sa figurabilă. A avea experiența fenomenologică a acestei vederi estetice înseamnă a avea acces la lumina ascunsă a unei imagini, "expresia concretă a acestui raport fiind în mod necesar o imagine"; nu imaginea realului epuizat în manifestare, ci aceea rezultată în urma "tratamentului" poetic operat asupra datelor
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
locuiască prevestește, se așază în locuire ca să apară și să lumineze. Loc de pelerinaj care, acum, rămâne în vedere, îi adună pe toți în lumina înțelegerii. Cezar Baltag. Lumea ca transparență sau realitatea lui a-fi-ca Transferul în prefăcut Dacă a-vedea-ca (fenomenologic) îl presupune pe a-fi-ca (ontologic), înseamnă că inclusiv problema referinței se pune în alți termeni decât în cei ai discursului comun. Putem vorbi, în cazul transferului metaforic, de o referință reală, adică de o trimitere fără echivoc la datele imediate
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de un conținut ontologic ce s-ar putea prezenta în forma unei apariții. Martorul nu atestă decât existența unei privațiuni, carența de prezență a prezentului. Înregistrează eclipsa, prezentul neființei 5. Aici nu orizontul ontologic ni se deschide, ci un inaparent fenomenologic. Căci totul este prezent, dar fără ființa prezenței, imprezentabil. În prezența martorului se arată ceva ce nu poate fi arătat, transparența prin care mărturia devine vizibilă, stârnește arătarea: "Deci, din cripte adânci, renasc, de fiecare dată, arătări/ uluite, martorule că
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
semințelor divine, din pre-ființarea nesfârșitei aduceri la viață? Semințele rostirii trebuie semănate pe câmpul arid al celor ce încă nu sunt; nu în pământul sterp al morții, al lucrurilor pe veci amuțite, ci în cel hărăzit germinației, în chiar posibilitatea fenomenologică a apariției. Dacă semănătorul (poetul?) vine de undeva, aceasta în virtutea veșnicei preveniri, a survenirii sale în lumea pe care o aduce la noua viață a rostirii. El este dintotdeauna acolo, lumină a lumii, pe care - în adânc - lumea o așteaptă
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
textului ne-ar conduce, dar nici cu un eu poetic închipuit în prezența sa scenică, în spectacolul unei prestații artistice. Abrupt spus: poemul nu se oferă pentru a fi degustat ca obiect estetic, ci pentru a fi re(de)scris fenomenologic; nefiind dublura imaginară a unui subiect plin, care vede și vorbește "frumos", eul se golește de orice intenție de a vedea și a spune, de a fi văzut și spus. El nu se dă vederii ca vizibil pe care l-
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cu putere în pământ". Ceea ce se vrea un exercițiu compensatoriu de liniștire sau un simplu joc care să dejoace deriva limbajului se dovedește o aventură existențială organică ce pune în scenă o veritabilă anatomie a suferinței, dar și o cale fenomenologică a devoalării. Cale pe care chipul se cufundă, coboară în sine, în imaginea de sine; intrarea în acest nou peisaj este o continuă trecere a pragurilor, traseu inițiatic ce presupune - drept reducție - o dematerializare treptată. Dacă alcătuirile materiale sunt străpunse
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rev. "Sæculum", anul I, martie-aprilie 1943, p. 10. 2 Referitor la concepte precum intuiție eidetică, înțelegere albă, corp poetic sau trup poetal, pe care le vom folosi în acest volum, trimitem la cartea noastră Înțelegerea albă. Cinci studii de hermeneutică fenomenologică, Editura Paralela 45, Pitești, 2012, pp. 166-231. Am prezentat in extenso punctele de vedere expuse sintetic în aceste pagini introductive, inclusiv bibliografia aferentă, în Poetica imaginii. O fenomenologie a inaparentului, Editura Paideia, București, 2015. 3 În legătură cu termenul diafan, îl folosim
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
spune sensul creației (divine sau poetice). Arătându-se ca lumină care nu se pune pe sine în vedere, ea arată și spune ceva: pune în lumină. Trimitem la interpretarea acestui poem în cartea noastră Înțelegerea albă. Cinci studii de hermeneutică fenomenologică, Editura Paralela 45, Pitești, 2012, pp. 184-187. 16 Mi-aștept amurgul, în vol. Poemele luminii. 17 Autoportret, în vol. Nebănuitele trepte. 18 Risipei se dedă florarul, ciclul Corăbii cu cenușă; Nu sunt singur, ciclul Vârsta de fier, în vol. Poezii
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
neașteptat, deja deschide orizontul unui semnificabil, spune ceva înțelegerii noastre despre florile nevăzute care îl emană. Aici, într-adevăr, a intui înseamnă a nu vedea, a ști înainte de a gândi", spuneam în cartea noastră Înțelegerea albă. Cinci studii de hermeneutică fenomenologică, ed. cit., p. 199. 10 Plotin, Enn. VI, 7, 32, în Enneade VI, Editura Iri, București, 2007, p. 337. "De aceea, când este menționată frumusețea, tu trebuie să eviți o anumită configurație și să nu ți-o reprezinți înaintea ochilor
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Temelia Adevărului, Editura Polirom, Iași, 1999, pp. 172-173. 57 Inscripție pe o frunză de viță, vol. Veghe, în op. cit., p. 143. 58 Doamne (1951), vol. Clepsidra, în op. cit., p. 216. 59 În cartea noastră Înțelegerea albă. Cinci studii de hermeneutică fenomenologică, ed. cit., pp. 179-180, am interpretat poemul Clopotul (1955), din vol. Clepsidra, drept o astfel de ivire a sensului ca trup poetal al auto-revelării Vieții, ca logos al inimii rostitor în lucrarea Cuvântului a cărui transcendență urcă lăuntric. 60 Mai
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
orice) va fi: "numai absența semnifică/ sau poate plecarea însăși este pentru tine Ființă/ mai plină decât piatra"; "golul ulciorului mai neprețuit decât lutul/ care-l înconjoară" (Absența, în Cezar Baltag, op. cit., pp. 66, 67). 25 Lucrare ce articulează raportul fenomenologic între dispariție și apariție în intervalul unui poate și, implicit, în cel marcat de saltul în transcendența Altuia: "Să mor și să trăiesc/ între da și nu oricât aș fi preferat/ lumina lui poate" (Logică binară, în op. cit., p. 34
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ed. cit., p. 171). 94 Vol. De-a viul, Editura Cartea Românească, București, 2010, p. 75. 95 Vol. Erg, Editura Charmides, Bistrița, 2012, p. 23. 96 Vol. cobalt, Casa de Editură Max Blecher, Bistrița, 2013, p. 14. ------------------------------------------------------------------------- DORIN ȘTEFĂNESCU Poetică fenomenologică 2 1
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de generație ai lui Eliade asta este o poveste cu final încă prelungit 27). Nu o abordare sistematică a conceptului de generație și a variilor sale manifestări erau analizele lui Eliade, ci mai degrabă avem de-a face cu secvențe fenomenologice care plecau de la înțelegerea tacită a unei rețele conceptuale prealabile, între nodurile căreia se afla, e adevărat, și noțiunea de generație. Iar dacă proiectul eliadesc, marcat de efuziuni nestăvilite și de promisiuni excesive, a fost contestat în epocă de critici
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
o ontologie, după care a început să o întruchipeze într-un formalism logic original, parțial povestit nouă în niște substanțiale scrisori dictate lui Hermes, personaj cu semnificativă încărcătură mitologică, mesagerul, între altele, zeilor. Sentimentul românesc al mediocrității Omul mediocru: schiță fenomenologică Căutînd un nord al reflecției autentice și, în egală măsură, al valorii, după ce voia să afle în ce direcție se îndrepta, în anii '30 ai secolului trecut, cugetul contemporan, Noica observa că timpul său formula, indubitabil, o constatare, și anume
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Quintus Horatius Flaccus), a imposturii intelectuale (cea mai canceroasă formă fiind aceea a imposturii lingvistice), a spiritului gregar care diluează pînă la dizolvare valorile intelectului și ne aruncă în in(contra)cultură. După cum încerca să formuleze prin trăsăturile acestei schițe fenomenologice, e drept firav și minimal, unele dintre ipotezele care l-ar fi îndreptățit să susțină un anume sentiment românesc al mediocrității. Un canon al mediocrității? Reflecțiile lui Noica erau dezvoltate deopotrivă și în orizontul unei hermeneutici a vieții spiritualului, iar
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Simion cînd comenta Starea de destin, o antologie de critică, Sorescu pornea în exegezele sale de la fapte, pentru a se întoarce apoi, după o raită prin zone învecinate, tot la fapte. Către faptele însele: acesta ar fi, poate, principiul critic fenomenologic, cu rol de pretext, al eseisticii soresciene. Între livresc și sacru. După Nunta de diamant și Coroana română, Principesa Margareta a României a pus pe piața culturală un volum cu totul parte: Carte regală de bucate (Ed. Curtea Veche, București
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
pentru, nici contra a ceva ce ridică pretenții la o valabilitate obiectivă" -, consideră că "e cu totul altceva, și aceasta este, se pare, mișcarea interioară a gândirii sale, atunci când atitudinea empirică îndreptată către o comprehensiune empirică se schimbă cu atitudinea fenomenologică orientată către esență". Atacând atât naturalismul, cât și istoricismul, Husserl încearcă de fapt să-l recupereze pe Dilthey pentru fenomenologie în condițiile în care, după părerea sa, acesta oscilează între valoarea istorică, "fluctuantă", și valoarea universală, "obiectiv validă", între "știință
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
fenomenologiei îl judecă pe Dilthey numai după criterii filozofice, ceea ce înseamnă că respectă, cel puțin aparent, purismul metodologic pe care l-am evocat anterior. În realitate însă, fundamentele în funcție de care valorizează valabilitatea unei Weltanschauungs-philosophie sunt doar ale unei anumite filozofii, fenomenologice, care-și arogă o valabilitate universală, aspect ce reprezintă până la urmă în plan intrafilozofic, de astă dată tot un fel de încălcare a regulilor jocului (de vreme ce îl citește pe Dilthey prin grila normelor fenomenologice). Aceste norme rămân în opinia noastră
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sunt doar ale unei anumite filozofii, fenomenologice, care-și arogă o valabilitate universală, aspect ce reprezintă până la urmă în plan intrafilozofic, de astă dată tot un fel de încălcare a regulilor jocului (de vreme ce îl citește pe Dilthey prin grila normelor fenomenologice). Aceste norme rămân în opinia noastră specifice, oricât și-ar dori o întemeiere universală, mai presus de orice presupoziții. În această privință, credem că Husserl însuși ne-ar da dreptate: "Critica filozofică, oricât ar ridica pretenția la valabilitate, este de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de progres în cunoaștere, și ar echivala cu înțepenirea definitivă în "forma închisă" a unei întemeieri universal valabile. Ca să-l parafrazăm pe Noica, ne-am afla în fața unei "limitații ce limitează". Acest fapt ar duce finalmente la un singur sistem, "fenomenologic", acreditat cu valabilitate absolută, cu atât mai mult cu cât autorul vorbește despre caracterul neștiințific al sistemelor anterioare. Ce-i drept, întemeietorul fenomenologiei nu cedează întru totul tentației de a propune un sistem universal, precum Hegel sau Comte, ci vizează
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
la postmodernism 306 15.3.2. „Stafia rezistenței” și repudierea „reproducției sociale” 311 15.3.3. McCarthy și imposibilitatea curriculumului multicultural 313 15.3.4. Soteriologia curriculară a Satanei postmoderne 317 15.3.5. Max van Manen și cercetarea curriculară fenomenologică 319 15.3.6. Elaborarea hermeneutică a curriculumului fenomenologic 325 15.3.7. Cherryholmes și utopia curriculumului poststructuralist 330 15.3.8. Doll jr. și postmodernizarea modernismului 334 15.3.9. Hiperraționalizarea curriculumului 341 15.3.10. Curriculumul global 345
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
repudierea „reproducției sociale” 311 15.3.3. McCarthy și imposibilitatea curriculumului multicultural 313 15.3.4. Soteriologia curriculară a Satanei postmoderne 317 15.3.5. Max van Manen și cercetarea curriculară fenomenologică 319 15.3.6. Elaborarea hermeneutică a curriculumului fenomenologic 325 15.3.7. Cherryholmes și utopia curriculumului poststructuralist 330 15.3.8. Doll jr. și postmodernizarea modernismului 334 15.3.9. Hiperraționalizarea curriculumului 341 15.3.10. Curriculumul global 345 15.4. Evoluții și devoluții recente 350 15.4
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]