1,523 matches
-
caracteristică esențială a conștiinței (orice obiect "mintal" are o intenție). În consecință, trebuie distins actul de conștiință de fenomenul intențional. Noțiunea de aboutness, adică "despre-logia", distinge fenomenul mintal de fenomenul fizic. În timp ce Brentano susține "inexistența intențională", Husserl, idealist transcendental, consideră fenomenologia intenționată drept conștiința obiectului intențional, adică a unui fenomen perceput și existent în realitate. Este apropiat de conceptul spiralogic al dublei spirale "cunoaștere-conștiință". 5 Jean-Paul Charles Aymard Sartre (1905-1980), filosof, dramaturg, scriitor, și politician francez. Existențalist prin excelență și fenomenolog
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
problemele karmice, ci pentru o mai bună folosire și înțelegere a acesteia. Vei putea să-ți eviți suferințele karmice dacă vei păstra echilibrul dintre psihic, fizic și destin, având mai multă încredere în forțele intelectului tău. Nu folosi raționalul în fenomenologia cuarțurilor. Este o enormă greșeală. Cristalele de cuarț te vor pune în contact direct cu arhiva akashică, memoria universală a universului, izvor nesfârșit de cunoaștere. Poartă un cristal de meditație, căci numai intrând în pacea zeilor, vei fi în legătură cu spiritul
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Se afirmă că gradul de elaborare a unei științe este dat de măsura matematizării acesteia, ori, fizica are avantajul celui mai eficient și mai subtil aparat matematic. Fizica școlară reflectă și ea în mare măsură această situație. II.2.4. Fenomenologie, modelare, teorie fizică Urmărind evoluția istorică a științei în general și a fizicii în special, se constată că procesul cunoașterii umane nu este liniar ci se realizează treptat, prin aproximații succesive, apropiindu se asimptotic de înțelegerea tot mai profundă și
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
coordonate. Se potrivește cu stilul nostru de civilizație."18 Că și pentru Nietzsche, pentru Sábato, centrul preocupărilor nu mai este obiectul, și nici subiectul transcendental, ci omul concret, cu noua să conștiința asupra corpului său: "Vitalitatea lui Nietzsche culminează în fenomenologia existențiala, pentru că depășește biologicul pur, fără să renunțe la integritatea concretă a ființei umane"19. Pentru Heidegger, a fi ființă umană înseamnă a fi conectat la lume, iar aceasta este posibil numai prin intermediul corpului, care este cel care ne individualizează
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și în stabilirea unui raport echilibrat de forțe în triada autor-text-receptor -, S. urmează multiculturalismul din Occident și adoptă metoda deschiderii literaturii înspre „sensul cultural” intercontextual din care acesta face parte. În Melancolia descendenței, carte subintitulată în ediția a doua „o fenomenologie a memoriei generice în literatură”, se află „o suită de studii de tipologie și naratologie cu puncte de plecare, teoretic vorbind, în Genette (Mimologiques și Palimpsestes) și Northrop Frye (Marele Cod). Ele vor să demonstreze că există o memorie generică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
tipuri de emergență. proliferate mai ales în domeniul stu diului sistemelor complexe, dar și în studii Otto și Eliade precizează, în moduri proprii, imposibilitatea de a defini sau de a surprinde esența sacrului. Ceea ce poate fi surprins stă sub semnul fenomenologiei sacrului, putând fi analizate doar multiplele moduri de manifestare ale sa crului în „lume“ sau „pentru noi“. Nu în tâmplător, ambii au tori au, în cele două cărți de referință pentru înțe legerea sacrului, câte un subcapitol intitulat „Manifestarea sacrului
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
V.1 Discurs și metodă îndoiala carteziană și purificarea discursului - recontextualizare. Tradiție, creativitate, organicitate. V.2 „Hermeneutică creatoare“ Mircea Eliade și viziunea cu privire la „hermeneutica creatoare“. Ilustrări. Dezvoltarea studiului religiei și reconfigurarea viziunii științifice. Precizări metodologice. Noua dimensiune hermene utică și „fenomenologia minții“ (Mircea Eliade). Repere pentru aplicarea noii metodologii de cercetare. V.3 „Perspectivism“ Moshe Idel și reformularea noțiunii de „perspec tivism“. Unici tate și diferență. Necesitatea dialogului, dincolo de constrângerile sistemice ale propriei viziuni. Virtutea multidisci plinarității. Cercetătorul hermeneut și capcanele
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
nu la un registru fragmentar din constituția lumii și/sau a omului, ci la mecanismele minții, ale cunoașterii și înțelegerii, ca expresie a conștiinței umane. De aceea, Eliade va lega dezvoltarea acestei dimensiuni hermeneutice de dezvoltarea concomi tentă a unei „fenomenologii a minții“: „Dintr-un anumit punct de vedere, s-ar putea spune că o nouă Fenomenologie a Minții își așteaptă elaborarea prin luarea în considerare a tot ceea ce istoria religiilor este capabilă să ne reveleze.“ Istoricul religiilor este chemat să
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ale cunoașterii și înțelegerii, ca expresie a conștiinței umane. De aceea, Eliade va lega dezvoltarea acestei dimensiuni hermeneutice de dezvoltarea concomi tentă a unei „fenomenologii a minții“: „Dintr-un anumit punct de vedere, s-ar putea spune că o nouă Fenomenologie a Minții își așteaptă elaborarea prin luarea în considerare a tot ceea ce istoria religiilor este capabilă să ne reveleze.“ Istoricul religiilor este chemat să depășească simpla inves tigare istorico-filologică și supraspecializarea de nișă, pentru a reuși să aibă o privire
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
a altor structuri religioase tradiționale rezultă o considerabilă îmbogățire a conștiinței; într-un anumit sens se poate chiar vorbi de o transformare interioară a cercetătorului și, să sperăm, chiar și a cititorului atras de subiectul în discuție. Ceea ce se numește fenomenologie și istorie a religiilor poate fi considerat ca făcând parte din acel număr restrâns de discipline umaniste care sunt totodată tehnici spirituale și propedeutice.“ „[...] Pe scurt, istoria religiilor se afirmă atât ca o «pedagogie» în sensul tare al cuvântului, căci
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
cercetare, cea a disciplinelor umaniste și cea a științelor exacte, pentru a înțelege fenomenele vizibile, măsurabile prin legătura lor cu ceea ce este imprevizibil, dar definitoriu pentru noi ca oameni. Pe această linie, studiul religiilor poate oferi o viziune complexă cu privire la fenomenologia experienței religioase ca experiență general umană, semnificativă. Contribuția este reală numai dacă specialistul în domeniul studiilor religioase are deschiderea să se familiarizeze, pe de o parte, cu alte tradiții decât cea în care se consideră specialist, iar, pe de altă
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
în două strategii existențiale polare, numite de eseist Utopia și, respectiv, Descurcăreala. Cea de-a doua paradigmă beneficiază de o atenție polemică aparte, mai întâi fiindcă în climatul prielnic al tranziției românești ea tinde să devină endemică, dar și fiindcă fenomenologia sa complexă stimulează înclinațiile de patolog și de terapeut social ale scriitorului. Alternativa Hyperion este ilustrată de cei care se răzvrătesc contra mistificării și a urâtului, trăind frumos fără a evada din cetate, punându-și fapta, nu doar verbul, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
articol din acest volum ai de a face cu ceea ce astăzi se petrece "altfel", în alt mod și cu o altă logică decât cea care ne este familiară. Față de acel "cu totul altfel" pe care l-a explorat cu atenție fenomenologia religiei, de pildă Rudolf Otto, survine masiv un "altfel" cât se poate de profan, comun sau chiar de-a dreptul trivial. Nu știi deocamdată ce ascunde acest gen de alteritate comună, vulgară, care inundă uneori complet viața noastră cotidiană. Dar
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
omenească ignoranță. Sub semnul ei stau desacralizarea unor mari sărbători românești (Crăciunul, Anul Nou, Paștele Blajinilor, Rusaliile, Sfântul Ilie, sărbătoarea Sfintei Cruci, Sfânta Parascheva etc.) și importul în formule laxe, total permisive, a unor sărbători străine (Sfântul Valentin, Haloween-ul etc.). Fenomenologia iubirii, de exemplu, de la martirajul Sfântului Valentin la sexualitatea pătimașă, stimulată de vibratoare, alifii și alte fantezii simbolizează nu doar desacralizarea lumii, hedonizarea vieții, dar și permanenta noastră căutare a absolutului în formule hard, inedite și neconvenționale. Tot sub semnul
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
maladiilor sociale românești, dar și o invitație de a găsi urgent cele mai bune și eficiente forme de terapie psihosocială și spirituală. Trăiesc românii "cu frica-n sân" ? În mod inspirat, un sondaj CURS (25 septembrie 7 octombrie 2009) radiografiază fenomenologia fricii la români. Sunt românii fricoși? Ce forme ale fricii ne bântuiau înainte de 1989 și ce tipuri de frică ne stăpânesc azi? Pentru a răspunde concludent, sociologii au intervievat 1039 de români. Ceea ce trebuie spus dintru început e faptul că
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
coincide cu "nașterea cititorului" ar putea constitui unul dintre fundamentele doctrinare ale comunicării/ textului jurnalistic contemporan, în măsura în care cititorul cooperează la informație, la actualizarea sensului. Majoritatea speciilor jurnalistice se bazează pe "anularea" fie și numai parțială, a funcției auctoriale. Există o fenomenologie (v. A. Compagnon, 1979) a citatului, impusă de comportamentul acestuia în structura paratextului, dacă facem referire la "intertextualitatea internă" și la "intertextualitatea externă". Este o "fenomenologie a citării... a enunțării", diferită de "fenomenologia produsului (...), a enunțului" (A. Compagnon, 1979: 10
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
jurnalistice se bazează pe "anularea" fie și numai parțială, a funcției auctoriale. Există o fenomenologie (v. A. Compagnon, 1979) a citatului, impusă de comportamentul acestuia în structura paratextului, dacă facem referire la "intertextualitatea internă" și la "intertextualitatea externă". Este o "fenomenologie a citării... a enunțării", diferită de "fenomenologia produsului (...), a enunțului" (A. Compagnon, 1979: 10). În știri, editoriale, reportaje, evocări etc. titlul este polimorf, plurivoc (editorial, auctorial). Există o categorie de titluri în care citatul apare ca o variantă de "intertextualitate
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
numai parțială, a funcției auctoriale. Există o fenomenologie (v. A. Compagnon, 1979) a citatului, impusă de comportamentul acestuia în structura paratextului, dacă facem referire la "intertextualitatea internă" și la "intertextualitatea externă". Este o "fenomenologie a citării... a enunțării", diferită de "fenomenologia produsului (...), a enunțului" (A. Compagnon, 1979: 10). În știri, editoriale, reportaje, evocări etc. titlul este polimorf, plurivoc (editorial, auctorial). Există o categorie de titluri în care citatul apare ca o variantă de "intertextualitate internă", adică, un monolog, un fragment al
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
fără a pierde vreun aspect relevant. Consider că propunerea teoretică făcută de Regan este cea mai importantă contribuție la dezbaterea privind problema drepturilor animalelor. 218 O observație cu caracter filosofic. Din perspectivă filosofică existențialistă, pornind de la o anumită înțelegere a fenomenologiei experienței, s-ar putea susține că viața unui om este echivalentă cu totalitatea experiențelor sale. Asemenea dezvoltări bazate pe existențialismul filosofic sunt însă abia la început în etica mediului și nu mi-am propus aici să explorez și această posibilitate
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
sociologică, avînd ca obiectiv analiza conversațională, realizată sub forma unui studiu al interacțiunii verbale, privite ca proces de coordonare a acțiunilor și ca realizare practică. Orientată diferit în raport cu tradiția sociologică și cu sociolingvistica, etnometodologia a preluat idei din curente precum fenomenologia socială și interacționismul simbolic (și acestea de origine americană) pentru a propune o abordare dinamică sub aspect social, care acordă un loc central punctului de vedere al participanților la interacțiune (actorilor), observați în viața lor cotidiană și aflați într-o
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dar acest cercetător nu demonstrează nici prin clasificări și nici prin menționarea de situații, necesitatea metodologică a acestei noțiuni. V. gen de discurs, poziționare. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN IPSEITATE. Termenul ipseitate este folosit în filozofia persoanei, în scolastică și în fenomenologie, unde desemnează diferența individualizatoare, unicitatea identității și a deferenței în raport cu alții. De aici, termenul a fost preluat de hermeneutica narativității, unde s-a constat că dialectica identității narative și a ipseității reprezintă una dintre aplicațiile dialecticii dintre lumea povestirii și
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
determinate de autorii acestei lucrări ca avînd trei surse de bază: 1) analizele gramaticale concepute de G. Guillaume, ce vizează o concepere dinamică a proceselor lingvistice, dar care sînt orientate într-un cadru realist, 2) abordarea filozofică a practicii de către fenomenologie și analiza de către dialectica marxistă a proceselor de producție, 3) accepțiunea dată de psihanaliză subiectului discursului. De la primul din aceste curente, au fost reținute, pe lîngă propunerile particulare (precum cele privind analiza determinanților sau tipurile verbale), o problematică ce favorizează
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
În știința actuală, conceptul "limbă" se definește prin raportare la "vorbire", așa cum a conceput, la începutul secolului al XX-lea, Ferdinand de Saussure manifestarea limbajului ca facultate umană. De fapt, înaintea acestui lingvist, filozoful G. W. F. Hegel (în tratatul Fenomenologia spiritului) folosește formularea "vorbirea și sistemul ei limba", ceea ce indică intuirea limbii ca o organizare sub forma unui sistem, organizare ce permite realizarea vorbirii în comunicare. Ulterior, Wilhelm von Humboldt a considerat limba ca fiind totalitatea vorbirilor, în măsura în care ea este
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Robert, Paris, 1978. Ricoeur, Paul, Le conflit des interprétation. Essais d'herméneutique I, Le Seuil, Paris, 1969 (trad. rom. Eseuri de hermeneutică, Humanitas, București, 1995). Ricoeur, Paul, A L'école de la phénoménologie, J. Vrin, Paris, 1998 (trad. rom. La școala fenomenologiei, Humanitas, București, 2007. Ricoeur, Paul, La métaphore vive, Le Seuil, Paris, 1975 (trad. rom. Metafora vie, Editura Univers, București, 1984). Ricoeur, Paul, Du texte à l'action. Essais d'hermeneutique II, Le Seuil, Paris 1986. Rieffel, Rémy, Sociologie des médias
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Chomsky după 1950. Bernhard BOLZANO (1781-1848), matematician, logician, teolog și filozof ceh de origine italiană, cu studii la Universitatea din Praga, recunoscut pentru teoria științei ale cărei baze le fixează în lucrarea Wissenschaftslehre, apărută în 1837, lucrare ce a influențat fenomenologia și filozofia limbajului promovate de succesori. Scrieri: Wissenschaftslehre, 4 vol., ed. W. Schultz, Leipzig, I-II 1929, III 1980, IV 1931; Bolzano's Gesamtausgabe, ed. Jan Berg, vol. 11-14 (1985-2000). Gui BONSIEPE (n. 1934), specialist german în design industrial, formulează
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]