653 matches
-
la care se adaugă produșii peptidici ai acestor nuclei care le conferă o adevărată organizare neuropeptidică intrinsecă . Cercetările efectuate pe rozătoare relevă că NCS (nucleii suprachiasmatici) rămân ceasul biologic al mamiferelor și sincronizările pe care le determină imprimă markerii comportamentali fenotipici (Lehman și colab.). Degenerările neuronale și alterarea cuplărilor Între “ pace-makeri”, apărute odată cu Înaintarea În vârstă, afectează și activitatea locomotorie, prin instalarea unor ritmuri fragmentate și reduse ca amplitudine, indiferent dacă au fost atinse comunicări sinaptice sau conexiuni informaționale prin presupuși
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
adaptare diferite. Într-un text mult discutat, publicat pentru prima dată în 1979 de către Gould și Richard Lewontin, cu titlul The Spandrels of San Marco and the Panglossian Paradigm: a Critique of the Adaptationist Programme, autorii au numit acele structuri fenotipice care primesc o utilizare diferită de acea utilizare care a constituit temeiul inițial al existenței și al conformației lor „arcuri de boltă“ (spandrels), prin comparație cu structurile a căror funcție arhitectonică inițială este de a susține o construcție de genul
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
diferită de acea utilizare care a constituit temeiul inițial al existenței și al conformației lor „arcuri de boltă“ (spandrels), prin comparație cu structurile a căror funcție arhitectonică inițială este de a susține o construcție de genul unei catedrale. Multe trăsături fenotipice cu funcții adaptative evidente la anumite categorii de organisme au luat naștere și s-au dezvoltat din rațiuni diferite. Ceea ce impune amendări în cercetarea cauzelor schimbărilor care au loc în procesul evoluției vieții, în sensul detașării de o perspectivă îngust
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
astfel: „Darwin s-a luptat cu strălucire cu problema adaptării și a ieșit triumfător, dar el a înregistrat un succes limitat în problema diversității, chiar dacă și-a intitulat cartea, apropo de eșecul lui relativ: originea speciilor.“ Supoziția că toate caracteristicile fenotipice ale organismelor au o valoare adaptativă, supoziție de care s-au lăsat conduși mulți cercetători ai evoluției, nu este cea mai fertilă pentru orientarea cercetării, crede Lewontin. Este important să se renunțe la ceea ce el numește „adaptaționism universal“. În afara cazurilor
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
rezultatul unui proces de selecție continuă a mutațiilor pe care le suferă genele ce condiționează morfologia și comportarea organismelor, în funcție de valoarea lor adaptativă, în condiții date ale ambianței. Datorită acțiunii selecției, acele gene și combinații de gene ale căror efecte fenotipice generează adaptări mai puțin bune vor fi înlocuite treptat cu altele, care realizează adaptări mai bune. În termenii biologiei moleculare, metafora favorită a lui Dawkins este cea a unui râu de ADN (acid dezoxiribonucleic), care curge și se ramifică continuu
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
mișcare. Și într-un caz, și în celălalt, o anumită caracteristică morfologică majoră a fost inițial „construită“ pentru îndeplinirea unei anumite funcții și apoi „cooptată“ pentru realizarea alteia. Flexibilitatea în evoluție, apreciază autorii, depinde în mod esențial de bazinul trăsăturilor fenotipice care pot fi „cooptate“. Distincția dintre adaptări și ceea ce ei numesc exaptări ar fi fost neglijată deoarece constituie o provocare pentru programul adaptaționist. Faptul că putem oricând explica în mod plauzibil schimbările evoluționiste drept simple adaptări face ca, în multe
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
unor leziuni renale sugestive (îngroșarea membranei bazale glomerulare) care preced chiar apariția T1DM și sunt predictive pentru apariția BDR. Studiile efectuate asupra unor posibile asociații între BDR și sistemul HLA au dat rezultate contradictorii, ca și cele imunogenetice asupra variațiilor fenotipice ale lanțurilor grele ale imunoglobulinelor. Argumentele solide în favoarea existenței unei predispoziții genetice a BDR în T1DM au condus la căutarea unor posibile gene candidate; aceste cercetări au fost canalizate în două mari direcții: polimorfisme ale unor enzime-cheie în metabolismul glucozei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
A1166C, care a fost asociat cu predispoziția pentru hipertensiunea esențială. Dintre variațiile genetice descrise, cea mai bine cunoscută este cea a enzimei de conversie a angiotensinei I (ECA); cele trei variante determinate genetic ale ECA (vezi mai sus) se manifestă fenotipic prin niveluri diferite de activitate ale enzimei, atât în plasmă precum și la nivel tisular [18]. În afară de riscul pentru BDR, izoforma ECA determinată de genotipul DD pare a fi asociată cu o creștere semnificativă a riscului cardio-vascular, atât la non-diabetici cât
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
căilor de semnalizare intracelulară sunt asociate cu oncogeneza și cu boli congenitale, cum este teleangiectazia hemoragică ereditară. Mecanismele moleculare de acțiune ale TGF-? Cle trei izoforme ale TGF (?1,?2 și ?3) sunt codificate de gene distincte, a căror exprimare fenotipică este specifică fiecărui tip de țesut și reglată prin mecanisme complexe. Astfel, expresia mARN pentru TGF-?1 se face predominant în celulele endoteliale și țesuturile conjunctive, în timp ce TGF-?2 este exprimat preferențial în celulele epiteliale și neuronale. De asemenea, TGF-?1 și TGF-?2
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
din lume - Jazzthetik, editată la Münster. El și-a ales sintagma celebrului jazzolog Joachim-Ernst Berendt „Jazzul este o chestiune sexuală”, ca inspirație pentru o Întâlnire imaginară între Ernest Bornemann și Franz Kafka. Jazzul și erotismul - parametri unificatori pentru doi reprezentanți fenotipici ai generațiilor din care făceau parte: scriitorul Kafka (1883-1924) și criticul de jazz & sexologul Bornemann (1915-1995). Pe parcursul elaborării, studiul lui Justin a luat amploare, ajungând la peste 100 de pagini, ceea ce depășea zdrobitor timpul permis pentru expunerea de la Amerika Haus
Jazz în cuvânt la Universitatea din Viena by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/2438_a_3763]
-
Mai întîi pentru că din toate sensurile pe care le-a avut odată cuvîntul sex, memoria noastră nu mai reține decît înțelesul uzual al actului sexual. Că sexul poate avea și alte semnificații omenești, putînd de pildă să fie definit genotipic, fenotipic, hor-monal sau psihologic, toate acestea sînt amănunte medicale de care ne lepădăm repede în graba de a gusta din singura voluptate pe care acest cuvînt ne-o mai poate stîrni astăzi: coitul în puritatea lui fiziologică. Și astfel sexul a
O carte fără sex by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9945_a_11270]
-
adăugarea spironolactonei la schema terapeutică; incidentalom suprarenal la un pacient hipertensiv. Asocierea hipopotasemie - HTA nu e obligatorie. Mai ales în stadiile precoce, Kplasmatic poate fi normal. Invers, la unii pacienți normotensivi, hipopotasemia se poate datora hiperaldosteronismului. Având în vedere heterogenitatea fenotipică a hiperaldosteronismului primar sunt necesare investigații complexe pentru precizarea formei etiopatogenice și alegerea tratamentului corect, fiind necesare diagnosticul hiperaldosteronismului, precum și stabilirea cauzei acestuia. Explorarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron: Aldosteron plasmatic și urinar (metabolitul 18-glucuronid) (↑) ARP (activitatea reninică a plasmei) și nivelul plasmatic
Revista Medicală Română by A. Ghemigian () [Corola-journal/Journalistic/92281_a_92776]
-
o etiopatogenie comună pentru diferitele forme clinice ale acestei entități care se caracterizează printr-un complex de semne și simptome cu prezență și intensitate variabilă, în mod diferit grupate, facând ca pacientele cu PCOS sa fie un grup heterogen. Expresia fenotipică este variabilă, dar include de obicei oligo-anovulație, hiperandrogenism clinic sau biochimic și ovare cu aspect micropolichistic. Se asociază cu risc crescut pentru: infertilitate, hemoragii uterine disfuncționale, carcinom endometrial, sindrom metabolic (obezitate, diabet zaharat tip II, dislipidemie, HTA), boală cardiovasculară. Combinația
Revista Medicală Română by A. Ghemigian () [Corola-journal/Journalistic/92291_a_92786]
-
adaptată la condiții și sisteme diferite de întreținere, aceasta va deține și în continuare un un rol important în ovicultura țării noastre. Merinosul transilvănean va fi crescut și pe viitor pentru producția de lână fină, iar datorită variabilității genetice și fenotipice accentuate există posibilitatea obținerii în continuare a unui câștig genetic ridicat prin creșterea în rasă curată și practicarea unei selecții severe, urmat apoi de potrivirea împerecherilor și formarea de linii și familii în cadrul rasei. În scopul grăbirii ameliorării unor însușiri
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
gene din partea rasei materne. Indivizii R1 astfel reținuți au fost împerecheați între ei. De asemenea, ținându-se cont de modul de transmitere a principalelor însușiri și de manifestarea dominanței și recesivității, femelele R1MT care aveau o constituție robustă, dar care fenotipic exprimau o uniformitate și o finețe a fibrelor necorespunzătoare, urmau să fie împerecheate tot cu berbeci Merinos transilvănean sau cu masculi R2. În marea lor majoritate, indivizii R1 reținuți îndeplineau dezideratele stabilite pentru etapa respectivă. În aceste condiții, s-a
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
întâmplător în zone comune de creștere sau la interferența acestora. De asemenea, populații de Stogoșă au apărut și în cursul transhumanței când întâlnirea celor două rase era inevitabilă. Stogoșa constituie și în prezent un produs caracterizat printr-o mare variabilitate fenotipică și genotipică. Aspectele de exterior, precum și însușirile productive sunt intermediare, fiind mai apropiate de una din rasele parentale în funcție de gradul de metisare. La această populație cojocul de lână este format din șuvițe în formă de ,,stog”, de unde îi vine și
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
cu rasele parentale este următoarea: 57,86 % cu Friza; 21,81 % cu Merinosul de Palas; 12,89 % cu Awassi și 7,44% cu alte rase. Actualmente, principalele lucrări se derulează în vederea consolidării ereditare, iar efectivul evoluează închis reproductiv. Însușiri morfologice Fenotipic, oile din Linia de lapte Palas, sunt caracterizate prin elemente de exterior specifice. Astfel, capul este de mărime mijlocie cu profil convex la oi și ceva mai pronunțat la berbeci, fiind acoperit cu jar lucios și de culoare albă; coarnele
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
pierderi timpurii ale cuiva drag (Faravelli et al., 1985). Pe scurt, tulburarea de panică și agorafobia sănt caracterizate de o predispoziție generală spre anxietate, așa cum se întîmplă de fapt în cazul tuturor celorlalte tulburări anxioase. În timp ce natura exactă a expresiei fenotipice a genotipului constituie încă subiect de dezbatere (vezi capitolul al doilea), studiile teoretice recente au adus în discuție efectul unui înclinații nespecifice către anxietate. Barlow (1988) a sugerat că o vulnerabilitate crescută implică declanșarea mai rapidă a reacției de tip
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
o supraestimare a concordanței. În general procentul concordanței la 17 monozigoți nu este prea ridicat și ipoteza unei transmiteri genetice autosomal dominante a SM nu are prea mulți susținători. CENDROWSCHI (1967) susține că riscul copiilor ce provin dintr-o mamă fenotipic normală dar cu SM în familie este de 16 ori mai mare decât la populația generală. Dacă amândoi părinții provin din familii cu SM riscul este de 2 ori mai mare ca media admisă. KURTZKE (1965) consideră riscul de îmbolnăvire
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
pe brațul scurt al cromozomului 6 este caracterizat de un mare polimorfism, derivat din existența a mai multor gene alele, formate sub influența proceselor de duplicare sau mutație în genă. Practic, reprezintă variante ale aceleiași gene, de unde derivă marea variabilitate fenotipică. Spre deosebire de genele pentru receptori, care variază de la celulă la celulă într-un organism, genele pentru proteinele CMH sunt aceleași în toate celulele individului dar diferă de la persoană la persoană (CHARLES A., JANEWAY J.R. - 1993). Genele CMH ocupă la nivelul cromozomului
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
cromozomiale sau genomice. Prin urmare, contrar concepției darwiniste, ereditatea conservă fondul genetic al speciei și permite exprimarea acelor caractere care se adaptează cel mai bine mediului de viață, fondul genetic conținând apriori o imensitate de posibilități de exprimare genotipică și fenotipică în cadrul și numai în cadrul speciei. Pe acest fond (variabilitate și ereditate) operează selecția naturală care nu este nicidecum o luptă pentru supraviețuire așa cum o vedeau darwiniștii (exterminarea indivizilor care, prin variabilitate, au suferit modificări inutile sau dăunătoare) ci realizează o
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
primul caz, sau la monosomii și polisomii în al doilea caz, realizând configurații genetice incompatibile cu viața, sau în cel mai bun caz produc indivizi malformați sau infertili. Rămâne doar mutația genică care este mai subtilă și poate produce modificări fenotipice neutre, dăunătoare sau favorabile. Acestea din urmă, prin selecție și transmitere ereditară, realizează subspeciile sau rasele în cadrul speciei. Astfel genele sunt de fapt unități operaționale formate din genă structurală și genă reglatoare (operoni), sunt perechi (alele), exprimarea lor fiind diferită
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
genă reglatoare (operoni), sunt perechi (alele), exprimarea lor fiind diferită în funcție de starea de homozigotism sau heterozigotism (dominant sau recesiv), iar numărul lor acoperă practic întreaga paletă de adaptare la condițiile de mediu în care individul urmează să trăiască, exprimarea lor fenotipică fiind în funcție de acestea. În plus, la nivelul genelor operează un alt mecanism și anume: reversia genică care consistă în apariția, în cazul unei mutații genice, a unei alte mutații (mutație supresivă) cu scopul de a anula mutația apărută, mai ales
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
multiple și variate manifestări extrarenale, mai frecvent chiști hepatici, mai rar chiști în alte organe, anomalii cardiovasculare etc. Asocierea lor la manifestările renale este variabilă în familii diferite și chiar în aceeași familie la bolnavi diferiți. Desigur, explicația acestei variabilități fenotipice este importantă în planul teoretic al cunoașterii (loci genetici diferiți, alele diferite ale unui locus, fondul genetic mediu) (8). Dar, pentru clinician, ea are o semnificație practică deosebită din două motive: uneori, debutul clinic se poate face printr-o manifestare
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
în fratrie a celor două fenomene este probabil ridicat (Zerres et al., 1994). 2. Expresivitatea variabilă O problemă majoră cu care practicianul se confruntă în diagnosticul ADPKD este expresivitatea variabilă sau, altfel spus, variabilitatea clinică de manifestare a bolii (variație fenotipică, în termeni genetici) la diferite persoane afectate. în genetică, expresivitatea este un caracter cantitativ ce exprimă gradul de severitate al bolii, manifestarea sa mai mult sau mai puțin completă (expresivitatea zero este egală cu nonpenetranța, nemanifestarea genei). Fenomenul de expresivitate
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]