718 matches
-
oare transpira? - și că nu se simțea veselă și liberă. Pe tot parcursul divorțului, sperase ca următoarea etapă să o facă să se simtă vindecată. Ca prin farmec. Dar acum ajunseseră la final, iar ea încă nu era din nou fericită. Se simțea chiar mai rău. Poate că tristețea divorțului nu era tocmai disperare, realiză ea. În schimb, trebuie să o asimilezi, să înveți să coexiști cu ea - ceea ce părea atât de imposibil, încât simțea nevoia să se ascundă în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și monitorizând votul nostru. La așa proiect, așa atitudine ! (noiembrie 23, 2011) Școala suceveană și-a sărbătorit din nou laureații 700 de persoane au umplut, duminică dimineață, până la refuz marea sală de la Conacul Domnesc din Suceava. Am fost atât de fericită să mă aflu din nou la o manifestare care îmi dă prilejul să mă întâlnesc cu spuma elitei Școlii Sucevene, de data aceasta, cu copiii și profesorii lor implicați în concursurile școlare ! La finalul momentului artistic grandios susținul de Orchestra
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
răspunsuri... Și domnul Terentiev, în cel mai înalt grad... nu vrea să se culce! Șampanie a băut, câteva înghițituri, doar câteva, n-are să-i facă rău... Apropiați-vă, prințe, și decideți! Toți v-au așteptat, toți n-au așteptat decât fericita dumneavoastră inteligență... Prințul remarcă privirea drăguță, blândă a Verei Lebedeva, care se grăbea să ajungă și ea la el prin mulțime. Înaintea tuturor, îi întinse ei mâna; fata se îmbujoră de plăcere și îi ură „viață fericită începând cu această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Tot ceea ce e grandios și durabil în istorie s-a făcut sub imperiul unei necesități, care n-are nimic comun cu nevoia de fiecare zi a omului. Poate că toată istoria nu este decât o tragedie gratuită... În lume sânt fericite numai popoarele care apar deodată la lumină și care se află, dacă nu la același nivel, în tot cazul în același țel. Inegalitățile aproximative de nivel se atenuează în urmărirea frenetică a aceleiași finalități. Națiunile între ele își aranjează tragedia
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în plină muncă agricolă. În nord se continuă semănatul. În centru s-a terminat, iar în sud desigur că se prășește. Pe drum un cauciuc ține să-mi pună cunoștințele la încercare. E prima pană. Trebuie să-l schimb. Singura fericită e Sănduța. Ziua e caldă, frumoasă, vântul adie ușor și așa poate să-și plimbe jucăriile la aer și la iarbă verde. Încerc cricul și așezarea nu e așa ușoară. În momentul acela o motocicletă elegantă, ce venea ca vântul
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
Betty, nu știa că are un frate. La Începutul războiului, fetele de la John Allen House o Întrebau din cînd În cînd În felul acela brutal, la Întîmplare, În care lumea Îți punea Întrebări: „Viv, dar tu n-ai un frate? Fericito! Frații sînt o pacoste, nu-l suport pe-al meu.“ Acum Însă, nimeni nu Întreba de frați, iubiți sau soți, din precauție. Termină tabelul și se apucă de altul. Fata de la biroul din fața ei - pe care o chema Millicent - se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Cam opt lire. De fapt plătise zece lire pe pijama și Încă cinci lire pe o pungă de cafea și cîteva sticle de whisky, dar nu dorea să recunoască — Opt lire! strigă Mickey. Te-ai țicnit? — Dar gîndește-te cît de fericită o să fie Helen! Nici pe jumătate pe cît i-ai făcut tu pe speculanții ăia. — Ei, și ce! zise Kay, simțind brusc efectul ginului și devenind certăreață. Totu-i cinstit În dragoste și-n război, nu-i așa? În special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ar putea redeveni omul cu care m-am căsătorit, m-aș Întoarce și mîine. Dar nu mă prefac a fi jumătatea inocentă. Mă gîndesc la zilele În care eram căsătoriți, la cît de tînără eram, cît de naivă și de fericită, și știu că trebuie să redescopăr acea versiune a mea, să regăsesc bucuria din mine Înainte ca noi să avem vreo șansă. Un lucru e totuși limpede ca lumina zilei: trebuie neapărat să stăm de vorbă. La unsprezece săptămîni după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mă doare, după atâția ani. Dar nu aș fi procedat altfel. - Deci concluzia ta e că ar trebui să o internez pe mama într-un azil de doi bani, spuse ea cu amărăciune. Unul mai ieftin, ca să pot fi eu fericită. - Sigur că nu. Du-o într-un loc unde să primească ceea ce are nevoie: îngrijire și companie. Nu ce ai tu nevoie. Nu într-un centru de reabilitare care te va duce la faliment... Concluzia mea? Este că dacă există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pe Imad. El îi reproșa mereu că se schimbase mult, dar ea își vedea de treabă... Peste numai trei luni se întoarcea în țară cu ,,cadoul’’ cel mai de preț pe care-l primise vreodată. Era cât se poate de fericită, hotărâtă să nu mai existe vreodată un alt bărbat în viața ei. N-ar fi reușit niciodată să doarmă liniștită în camera ei știind că Imad este în pat cu o altă femeie. El o înțelegea perfect și de aceea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
pământ. Mă întind cu plăcere pe pat, în viața mea nu mai văzusem un pat atât de mare, mă pierd în el cu totul, îmi întind mâinile și picioarele cât pot, dar nu îi ating marginile, apoi îmi spun mie fericită, vezi, nu întotdeauna lucrurile se termină prost, mai există și alternative la cea mai rea dintre situații, iată, Noga este bine, Udi s-a însănătoșit, am ajuns aici întregi, iar acum, uite-ne în palatul acesta cu toate bunătățile posibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întâmplat, Naama? Udi a plecat de acasă, spun eu și, spre surprinderea mea, nu plâng, ca și când aș fi spus, zilele de hamsin s-au terminat, iar ea se ridică ceremonios de pe scaunul pe care tocmai se așezase, felicitări, strigă ea fericită și îmi strânge mâna, ca și când i-aș fi dat vestea căsătoriei mele, este cel mai bun lucru care ți se putea întâmpla, este cel mai bun lucru care i se poate întâmpla oricărei femei, dar ție în mod special, credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
bune creșteri și deoarece văd că mi-ați răspunde de mi-aș da frâu slobod vorbelor ce-mi stau pe limbă, iată, așadar, ce voi să întreb: locuiți singură sau cu tata? — Cu tata - răspunse Despina. — înțeleg - zise Iovănuț. Ce fericită trebuie să fiți! — Fericită? De ce? — Dumneavoastră nu știți ce-nseamnă să fii călugăr - răspunse Iovănuț. Sigur, avem și satisfacții, nimeni nu poate nega. însă dacă dumneavoastră, de pildă, nu vă place cutare sau cutare lucru, puteți cere spijinul tatălui, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
trebui să te obișnuiești cu acest fel de comportament, să știi. Nu ne felicită nimeni? a spus Belinda bosumflată. Tati, s-a întors către tatăl ei și a continuat pe un ton alintat. Nu te bucuri că sunt atât de fericită? Sir Richard s-a topit. —Draga mea copilă... S-a ridicat și el în picioare și a îmbrățișat-o. Dominic a chemat un chelner și a comandat șampanie. Geneviève o săruta acum pe Belinda, dar când s-a tras înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
frunze de arbuști și copaci decorativi. Era liniște și, tot acolo, putea asculta în voie dialogul plăcut al păsărelelor ce nu se speriau de el. Uneori cumpăra un covrig ori o pâinică și le dădea firimituri. Le simțea cât de fericite sunt și se bucura împreună cu ele. La acest gând, involuntar, și-a pipăit încheietura brațului stâng. A tresărit. Nu avea borseta. „Pe ce bani să-mi iau pâine? Și cu ce să cumpăr vrăbiuțelor o franzelă micuță?” se întreba el
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nu? —Și văd tropăit de piciorușe. Cât de curând. Estimez că vârsta Tarei e în jur de treizeci și cinci de ani, așa că sunt pe teren destul de sigur. Probabil ceasul biologic ticăie nevoie mare. Ea e fericită. Eu sunt fericită. Suntem toate fericite. Bine... nu sunt chiar fericită. După cum vă puteți închipui, inima mi se frânge. Dar știți, având în vedere circumstanțele, nu mă simt prea rău și cel puțin am supraviețuit zborului de întoarcere fără să îmi plâng singură de milă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
acolo trimiși În America; chiar și atunci când, mulți ani mai târziu, a reușit În cele din urmă să-și găsească sora mai mică, Shushan, la Istanbul și s-o aducă cu el la San Francisco; chiar și după multe cine fericite la care era Înconjurat de copii și nepoți, pisoiașul ăla Îi rămânea Întipărit În minte. — Destul, a spus mătușa Banu mișcându-se. Și-a desfăcut vălul de pe cap și a acoperit cu el bolul de argint. — Nu vreau să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Nefiind convinsă că fusese Înțeleasă corect, s-a aplecat În față și a Încercat să ofere o explicație mai bună: — Dacă ești oprimat aici, poți să vii oricând În America. Multe comunități armene de acolo ar fi mai mult decât fericite să vă ajute pe tine și pe familia ta. De data asta Aram nu a mai râs. În schimb, i-a zâmbit, un zâmbet călduros, Însă oarecum obosit. De ce-aș vrea să fac asta, dragă Armanoush? Orașul ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
circulația, copiilor din cărucioare chiar și unui agent de circulație care fu atât de derutat încât scrise greșit chitanța pentru amendă și trebui s-o ia de la capăt. Nu-și amintea să se mai fi simțit atât de caraghios de fericită de ani de zile. Sentimentul nu o părăsi nici măcar când ajunse la aleea din fața casei părinților ei și învinse chiar și fiorul de teamă pe care-l simțea gândindu-se ce aveau să creadă tatăl ei și Laurence unul despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
brațul lui Avrămeanu și-și lipi capul pe umărullui. —Ți-am făcut gustul... am venit să-ți vedem împărăția de la marginea lumii... - Și râdea subțirel. Să plecăm repede, repede... repede... departe!... unde-s flori... și cântece! Ah! cât sunt de fericită, Georges!... Grăbiră pașii; și boierul cel bătrân se silea să-i ajungă; părea puțin cam plictisit; zicea cu mustrare: —Rozino... Rozino... te observă oamenii. Fii cuminte. Apoi începu a tuși și zvârli țigara. Iana zise, privind zâmbitoare după arătarea fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
picătură. De fiecare dată gustul amărui ieșea la su prafață mai puternic, iar fiorii erau tot mai reci, până am ajuns să-i simt în picioare. Purtam discuții cel puțin filozofice cu oameni de tot felul. Eram peste măsură de fericită și de mulțumită cu mine însămi. Devenisem conștientă de faptul că, deși sunt o parte mică din lumea asta mare, sunt specială. Am avut grijă să arăt asta, mai ales că eram sigură pe mine. Am propus siguranța de sine
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mă mai mărit. Pe urmă, pentru că mă intrigi. Simt în continuare în tine forța aceea neclară care m-ar zdrobi. N-am chef de asta... Deși mi-ar plăcea, cred că mi-ar plăcea să stau în preajma ta. Cine știe care-i fericita aia? M-am gândit aseară, când am ajuns acasă, m-am gândit până târziu. N-ai să-mi spui, știu asta, nici nu vreau să-mi spui, dar m-am gândit că trebuie să fie vreo doctoriță sau vreo avocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de nevastă. 10. Zilpa, roaba Leii, a născut lui Iacov un fiu. 11. "Cu noroc!" a zis Lea. De aceea i-a pus numele Gad (Noroc). 12. Zilpa, roaba Leii, a născut un al doilea fiu lui Iacov. 13. "Ce fericită sunt!" a zis Lea; căci femeile mă vor numi fericită." De aceea i-a pus numele Așer (Fericit). 14. Ruben a ieșit odată afară, pe vremea seceratului grîului, și a găsit mandragore pe cîmp. Le-a adus mamei sale Lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
poza În toate ziarele. Poate iese ceva de-aici. Singurul beneficiu pe care Îl aveau de pe urma faptului că Aberdeen era „capitala cu copilași morți a Scoției“ În clipa aceea era că tabloidele naționale și ziarele mari erau mai mult decât fericite să afișeze pentru cititorii lor fotografia fetei moarte. Insch scoase la iveală un Murray Mint vechi și-l băgă În gură. — Ține aproape. Cineva trebuie să știe cine e biata copiliță. Norman Chalmers a avut ieri la tribunal cele cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
...Luna martie 1944 anticipa o primăvară frumoasă. Soarele își revărsa razele binefăcătoare peste întreaga natură. Era o zi triumfală, înveșmîntată în soare și azur, plină de speranțele copilăriei. La șase ani eram fericită alături de părinții și frații mei. ...De la o vreme, însă, pe chipul părinților mei se citea o grijă apăsătoare, o preocupare nedeclarată. Se înțelegeau din priviri, vorbeau cu o voce scăzută și erau mereu triști. Parcă plutea ceva amenințător în aer
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aglaia Chiribău () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1676]