656 matches
-
suspine. Pe curând, spuse, dar ea nu-l auzi. Liftul de mărfuri îl duse la garaj, acum trebuia să vadă unde lăsase furgoneta și dacă ea mai pornea după trei săptămâni în care nu se mișcase, uneori bateria îi juca feste, Numai asta mi-ar mai lipsi, se gândi, neliniștit. Dar teama lui nu se adeveri, furgoneta își făcu datoria. E adevărat că motorul n-a reușit să pornească din prima încercare, nici din a doua, dar a treia oară demară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
întâi Kane, apoi Brett, apoi Dallas. Grăbi pasul. Trecu de prima curbă de coridoare, se opii, puse jos unul dintre containere. Înainte, avea, nu departe sasul principal. Dincolo se mișcase ceva. Era doar o iluzie? Poate imaginația îi juca vreo festă. Închise ochii, îi deschise iar. Nu, visase. Frica și izolarea totală erau de vină. Luă containerul, făcu un pas și înlemni. Umbra se mișcă din nou. Era vorba de o masă impozantă și greoaie. Parker se uită cu disperare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mai și laudă că au fost proști la matematică!... Ca să-i ofer o palidă consolare marelui om de știință : și eu am fost prost la matematică, dar mă rușinez de această personală incapacitate. Punct. Uneori, snobismul, ori neglijența, ne joacă feste ; un foarte serios critic de teatru din Cluj afirma, În Tribuna din 16 decembrie 2008 :” Sarah Kane este unul dintre puținii dramaturgi contemporani agreați generos de regizorii români. Poate că un caz similar să fie al lui Martin McDonagh, irlandezul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
un moment dat, va fi jucat numai de Mălăele, care va povesti spectacolul); ori ideea, savuroasă, că la un moment dat Vaeni s-ar putea să-l solicite pentru filmul Iorga se Întoarce ș.a.m.d. Desigur, memoria Îi joacă feste, uneori, histrionului : Ultima oră nu-i a lui Mirodan, ci a lui Sebastian; piesa la care face trimitere, la pagina 28, nu se numea Hai să facem dragoste, ci Corigență la dragoste ; și nu era scrisă de L. Fulga, ci
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
sunt extrem de obosită și adorm pe canapea, tot nu pot să mă opresc. Am senzația că Patrick e lângă mine și nu trebuie decât să întind mâna ca să-l ating. Scena în care elevii lui încearcă să-i joace o festă aflând că e în cameră, când, de fapt, el e ascuns în dulap și îi atacă cu stingătorul de incendiu..., ei bine, în aceste circumstanțe, Bobby este Patrick în picioare. N-a pierdut niciodată. Bobby, cu mâinile în șolduri, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în nămeții proaspeți și se poticneau mai des decât ar fi vrut. Sergheiov se piti de câteva ori și luă în cătare câte ceva ce i se părea a fi vreun paznic, dar de fiecare dată era dezamăgit. Ninsoarea îi juca feste. Ajunseseră la peretele exterior și se lipiră de el. Căutau o cale de acces înăuntru. Găsiră, în schimb, o placă aurie pe care era gravat: "Cercetări Guvernamentale Teoretice postul Polul Nord 7". Era ceea ce căutau! Mai dădură un colț al clădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu ni le poate dezvălui, ea reușește să afle intențiile lui Nae Ionescu. Acesta ar fi vrut să reproducă întocmai cartea d-nei Underhill, din care „memora acasă câteva pagini“, ca un actor, dar memoria sa, puternică altminteri, i-a jucat feste, făcându l să „inverseze ordinea problemelor și argumentelor“. Afirmația aceasta e atât de prezumțioasă, încât nu te-ai aștepta să o întâlnești la un autor care ține totuși la respectabilitate academică. Dacă un om inteligent - o inteligență „demonică“ pe deasupra - chiar
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
totul e consumat și nu mai există nicio șansă să așez În acel loc gol... toate lucrurile frumoase pe care ar fi trebuit să le fac pentru tine. Am avut vise mari, dar hazardul mi-a jucat cea mai urâtă festă, folosindu-mă Într-un joc perfid care mi-a transformat viața Într-o nedreaptă suferință, aruncându-mi sufletul Într-o temniță de temut... Sunt atâtea de spus! Cel mai mult Îmi lipsesc nebuniile tale, dorința ta de viață și necunoscut
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ajungă acasă, să-și întindă picioarele și să bea o bere rece și bună. Cum mergea printre raioane, pierdut în lumea lui, a observat încet-încet că e urmărit. La început a crezut c-a înnebunit el, că simțurile îi joacă feste: se tot întorcea și uita în jur, dar nu vedea pe nimeni. În cele din urmă a văzut două femei care stăteau și-l priveau fix, șușotind cu mâna la gură. ― El e! a auzit-o Ben pe una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că mă gândisem că eram cea mai grozavă dansatoare de pe fața pământului. Doamne, ce rușinos! Apoi mersesem cu Tiernan într-un alt bar, de unde mai luasem niște cocaină. Apoi urmase încă un bar. Apoi poate încă unul. Memoria îmi juca feste, așa că nu eram foarte sigură. Și după asta ne dusesem cu trei - sau fuseseră patru? - dintre prietenii lui în apartamentul cuiva. Afară se înnoptase deja. Și fiecare luase câte două pastile de ecstasy. în afara unei imagini fulgurante cu un club
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu mai era tulburată de nici un sunet. Se ridică în picioare și își roti privirile în jur. Lumina focului abia se mai zărea licărind printre copaci. Era prea departe de tabără, oricât ar fi încercat Burcilă să-i joace o festă îi venea greu să creadă că se aventurase până acolo. Ori trecuse pe lângă el fără să-și dea seama, ori se înșelase și acesta dormea dus în cortul său. Bine, dar atunci cine făcuse zgomotele acelea? Se simți deodată cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
legat de Calistrat. Văzuse el ceva noaptea trecută peste care trecuse atunci cu vederea foarte repede și pe care acum nu și-l mai putea aduce aminte. Îi era ciudă pe el și se simțea frustrat pentru că memoria îi juca feste, dar se hotărî să se gândească mai mult la acest lucru. 21 Era înnorat și foarte cald. Nori groși se adunaseră deasupra muntelui. Zăpușeala din aer anunța o ploaie iminentă. Lumina începuse să scadă și, deși nu se vedea soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Calistrat era acolo. Boris îl vedea alunecând de sus în jos, ca și cum ar fi coborât de pe versantul vertical. Știa că acest lucru era imposibil, scutură iarăși din cap clipind repede, convins că nu vede bine. Umbrele și semiîntunericul îi jucau feste. Acum, sprijinit în nelipsitul toiag, bătrânul stătea nemișcat cu fața spre masivul stâncos. Privea țintă spre gaura ce se deschidea în munte, părând a o examina cu atenție. Cum oare ajunsese acolo? Cum sărise gardul dar, mai ales, cum reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un moment dat, moșul își ridică privirile în sus spre un punct situat la vreo câțiva metri deasupra capului. Nu era adevărat, fără îndoială că era victima unei iluzii, era obosit după o noapte nedormită și acum ochii îi jucau feste. Și totuși, continua să rămână acolo, privind țintă la moșneagul care acum se ridicase ușor deasupra solului. Văzuse multe la viața lui, trecuse de nenumărate ori prin situații dificile care îi puseseră viața în pericol. Desigur că nu putea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fete mutilate pe viață încercând să pună capăt unor sarcini nedorite. Se pare că unele își provocau avortul aruncându-se de la înălțime, cel mai adesea de pe dulapuri. Altele se chiuretau singure, cu andrele de împletit. Dacă memoria nu-mi joacă feste, cred că am văzut o scenă similară într-un film american. În comunism însă, avortul subteran era poate singurul mod de disidență exclusiv feminin. Un gest sinucigaș, prin care umanitatea însăși își recăpăta integritatea. Femeia uzurpa opera partidului mutilându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
spun. Am clătinat din cap: — Sunt convins că nu-i ăsta, am zis. Portarul a dat din umeri. Nu mai era alt hotel cu același nume la Paris. Mi-a venit în minte gândul că poate Strickland îi jucase o festă partenerului său dându-i această adresă. Nu știu de ce am avut oarecum senzația că poate lui Strickland i s-o fi părut amuzant să aducă un broker furios tocmai la Paris ca să-și bată joc de el trimițându-l la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
definitiv, ce-mi păsa? Mă bucuram că o găsisem chiar pe această cale ocolită. Patroana i-a telefonat, nu era acasă. Plecase cu o oră mai devreme lăsând vorbă că se duce la Café de la Paix. (Avea probobil o întîlnire.) Feste câteva minute mă aflam la o masă vecină. Bineînțeles m-a observat și mina zâmbit pe furiș. Tocmai m-apucasem să-i scriu două rânduri când chelnerul se apropie de mine ca să-mi șoptească: ― Doamna vă roagă s-o așteptați
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
adăuga alte aspecte planului său, dar cât timp era "întemnițat" în sistemul nervos al lui Ashargin, antrenamentul trebuia să treacă pe primul plan. Nu avea cum să fie prea greu... Felul pasiv prin care Ashargin accepta călătoria îi juca o festă. Se aplecă, pe culoar, spre Yeladji. - Preanobile senior gardian, unde sunt dus? Marele preot secund se întoarse spre el, surprins. - Păi, dar la Enro. Unde în altă parte? zise. Gosseyn avusese intenția de a observa pe tot parcursul, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de pe coridor erau aprinse), eu mă strecuram cu agilitate, nevăzut, pe lângă el. Și mă întrebam: oare prezența cuiva invizibil în preajma ta poate fi percepută? Cum? Prin căldura pe care o degajă corpul? Printr-un alt simț?... Aveam să le joc feste cunoscuților și necunoscuților, aveam să-i surprind și să impun respect prin puterea pe care mi-o dădea invizibilitatea. Fără însă a depăși vreodată stadiul de amuzament... În rest, pentru partea tehnică, nu era nicio grabă. De ce-ar fi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
la Lumea sportului. Era rândul lui Carol să fie îndemânatică; desfăcu șireturile de la bocancii lui Dan, îi scoase blugii largi și boxerii cât ai zice pește. Nu că Dan ar fi putut articula ceva în momentele acelea. Ochii îi jucau feste, se uita oare la Carol sau la mama lui? Zăcea cu capul dat pe spate, cu firicele de salivă și bere Lamot scurgându-se pe la colțurile gurii. În seara aceasta, cineva parcă îi căptușise gura cu o foaie de cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-om, el fiind mereu întors cu spatele la mine, intuiția îmi spune că-l cunosc prea-bine. Dar... el să fie? Ce să caute tocmai aici și acum? Doar îl știam bine zăvorât în paginile cărților cu legende... Nu cumva nebunia îmi joacă feste cu mult mai mari ca până astăzi? Și totuși... Parcă prea mult seamănă... Să fie chiar el? Exact, el trebuie să fie, îl știu acum, după frumoasa arcuire a liniilor spatelui său, după dezinvoltura cu care s-a ridicat dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
săi și a fugi cu ea. Rinaldo se făcu roșu ca focul în vreme ce Malagigi, vrăjitorul, care prin meșteșugul său descoperise că străina nu spunea adevarul, își șoptea în barbă privind-o: “Frumoasă și vicleană făptură,las-că-ți joc eu ție o festă de n-ai să mai ai pricină să te lauzi cu vizita ta aici”. Carol Magnul, pentru a o ține cât mai mult dinainte-i, își întârzia răspunsul , punându-i o sumedenie de întrebări la care ea raspundea cu modestie
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
un gest de impolitețe. Se trezea năucit, într-un lac de transpirație, ca după o baie de aburi. Acest vis obsedant îl asocia cu întâmplările de peste zi. Avea certitudinea că nu se poate ca neprevăzutul să nu-i joace vreo festă. Cum adormea, același vis îi bătea la porțile somnului. Reflectând, când zorii zilei strecurau o lumină lichidă prin ferestrele dormitorului său, înțelese că primejdiile cele mai mari nu îi veneau din afară, ci din lăuntrul său. În toate împrejurările, se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de lucru. Manager, Zabulică Compasiune În parc, la obișnuitul taifas al vârstnicilor care mai este numit și Sfatul bătrânilor, sunt comentate, în fel și chip, aceleași vești, aceleași evenimente politice „fierbinți”, cu mici variații, de la o zi la alta, datorate festelor memoriei. La un moment dat, unul dintre participanții la dezbateri lansează întrebarea: - Dar de bietul Valerică Frunză ați auzit? - Ce-a pățit? a venit aproape instantaneu, avalanșa de întrebări? - S-a apucat să scrie poezii - spune, cu compasiune, deținătorul informației
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
m-am trezit și toate ușile scârțâiau timpul îmi fugise din cameră și luna mă privea ca un abajur metalic la prima fereastră din cer. poveste urbană death is a special lady și nu e doar imaginația care îmi joacă feste când mă las pradă buzelor tale de necrofil am gust de pământ și frunze și nu te pot iubi decât pe contrasens fără centura de siguranță ca bonnie & clyde într-o poveste urbană în care sfârșitul are mai multe variante
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]