3,310 matches
-
măsura putinței sunt scoase la iveală din izvoarele ce s-au mai păstrat după atâtea schimburi ale sorții...” (subl. ns. - L. B.). Procesul de individualizare a entităților etnice, apoi naționale, era însă jugulat în planul practicii politicii internaționale de mentalitățile feudale ce stăpâneau mințile oamenilor de stat de decizie, servind interesele marilor puteri și ele însăși sistemul relațiilor interstatale în secolul XVIII, adică de sistemul echilibrului de forțe ca fundament al dreptului ginților, care conduce la împărțirea teritoriilor pentru o „justă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
modernizare a gândirii politice, plasând în plan secundar concepția dreptului divin sau dinastic și propagă preeminența rațiunii de stat în raporturile internaționale. Numai că, am adăuga noi, rațiunea de stat nu depășește în teorie și practică limitele gândirii și practicii feudale. Această din urmă precizare nu trebuie redusă la esența ei elementară. Rațiunea de stat înseamnă mai mult decât apelul la zeul Marte, căruia i se alătură acum cu o tot mai mare frecvență și greutate Mercur. Referindu-se, la 17
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să fie judecat și calificat în cele mai felurite chipuri, între care nu lipsesc extremele: de la progresist și binefacere, la faliment sau catastrofă diplomatică. În caracterizările univoce se ignoră, fie și parțial, unul sau mai mulți din factorii definitorii: natura feudală a gândirii și acțiunii politice în epocă, raportul de forță între părțile implicate, poziția geografică și statutul politic al Principatelor, starea de spirit a momentului, urmările în proiecție istorică ale actului etc. În focul expunerilor de argumente, se dă uitării
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
etc. În focul expunerilor de argumente, se dă uitării sau se minimalizează faptul că independența de stat și conceptul de națiune aveau o cu totul altă valoare atunci față de un secol mai târziu, aveau, mai precis spus, o accepțiune strict feudală, deci condiționată sau confundată în cazul națiunii cu etnia, privită ca un pandant al confesiunii și, mai presus de toate, domina speranța, bine statornicită, în iminența abolirii dominației otomane. „Rațiunea de stat”, principiu preponderent în relațiile politice ale secolului al
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
acordurile secrete. Părțile, adică țarul și domnitorul, se aflau însă pe trepte ierarhice diferite: cel dintâi este un suveran, un autocrat, cel de al doilea un principe vasal sultanului. Așadar, din capul locului relația dintre ei este una de tip feudal, adică părțile nu se află pe o poziție de egalitate. Iată de ce țarul, după propria-i expresie, acordă domnitorului gramota noastră („nașu gramotu”), luându-1 pe domnitor sub protecția sa sau chiar, dar tot în înțeles feudal, în supușenia sa (“u
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
este una de tip feudal, adică părțile nu se află pe o poziție de egalitate. Iată de ce țarul, după propria-i expresie, acordă domnitorului gramota noastră („nașu gramotu”), luându-1 pe domnitor sub protecția sa sau chiar, dar tot în înțeles feudal, în supușenia sa (“u nas v poddanstve”), deși într-o scrisoare către Dimitrie Cantemir, din 16 iunie 1711, Petru I folosește formula „potrivit tratatului (dogovoru) încheiat”. Ion Neculce notează și el că țarul i-a atribuit lui Dimitrie Cantemir titlul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a găsit la Iași „între domnitor și boierii săi un mare dezacord și, mai presus de toate, că Înălțimea Voastră a prevăzut urmași (la tron), ceea ce la ei n-a fost”. Neîndoielnic că actul se înscrie într-o formulă tipic feudală, ceea ce este cât se poate de firesc pentru acea epocă. De pildă, domnitorului i se recunoaște o suveranitate internă, dar noțiunea trebuie înțeleasă în accepțiunea ei feudală, de vreme ce domnia sa era condiționată de fidelitatea față de țar și de păstrarea religiei ortodoxe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ei n-a fost”. Neîndoielnic că actul se înscrie într-o formulă tipic feudală, ceea ce este cât se poate de firesc pentru acea epocă. De pildă, domnitorului i se recunoaște o suveranitate internă, dar noțiunea trebuie înțeleasă în accepțiunea ei feudală, de vreme ce domnia sa era condiționată de fidelitatea față de țar și de păstrarea religiei ortodoxe. Totodată, diploma prevedea și prezența unor garnizoane rusești în Moldova până la „...întemeierea țării”, încât s-a și afirmat în termeni prezenteiști că actul nu numai că nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ca să păzesc din adevărată inima mea datoria cea credincioasă a supunerii Rusiei. Textul este ambiguu pentru că, pe de o parte, el nu conține explicit ideea de anexare, iar pe de altă parte, folosește termenii de supuși și stăpânire. În concepția feudală, cartea n-ar contraveni însă raporturilor vasal-suzeran. Este, totuși, de observat că, și după „jurământ”, Principatele au fost privite și tratate ca teritorii cucerite. În octombrie 1769, Rumianțev îi scrie lui Prozorovski că „justiția și pedepsele” în Moldova cucerită trebuie
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o inserție din afara spiritului politic precumpănitor în epocă, cu un „corp străin”. La Petersburg, în orațiile adresate țarinei de șefii celor două deputății (mitropolitul Grigore și episcopul Inochentie) au fost rostite cuvintele de supunere, robi etc., dar tot cu sens feudal, creștinesc, cum o făceau și domnitorii Moldovei și Munteniei, la 15 iulie 1677, care se închinau țarului, numindu-se holopi ai săi. Din acea orație, cu adevărat semnificativ este pasajul în care ei mulțumeau Ecaterinei a II-a pentru că „ne-
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
legate de vecinătate vor înceta pentru Curtea de la Viena și Poarta va fi pedepsită pentru a fi aprins războiul”. Introducerea Principatelor în jocul de compensații teritoriale nu avea nimic surprinzător în ea, de vreme ce raporturile internaționale erau dominate de concepții tipic feudale. Imperiul Otoman și Polonia, două mari puteri, devenite ca atare și printr-o îndelungată politică de cuceriri, au ajuns ele însele obiect de împărțire, încât Principatele Române, state vasale, folosite ca monedă de schimb, nu puteau face excepție. Important este
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
realizarea unui asemenea proiect, care, după opinia sa, presupunea o răsturnare totală a tuturor ideilor confirmate de experiența secolelor, ca și cum practica secolelor nu confirmase starea de independență a Principatelor. Iosif al II-lea rămânea, deci, prizonierul concepțiilor tradiționale și tipic feudale în raporturile politice internaționale. Totuși, epuizată în efortul militar, neliniștită de presiunile austriece și prusiene, Rusia anunța formal și oficial, la 6 decembrie 1771, Berlinul și, la 17 decembrie, Viena că a renunțat la independența Principatelor drept condiție a păcii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
abandonul dreptului celui mai esențial al suveranității sultanului asupra supușilor săi”. Invocând chiar concepția Parisului, se pune întrebarea dacă un vasal, cazul Principatelor, nu putea avea doi suzerani, căci sultanul nu le era suveran, ci suzeran, în „buni” termeni juridici feudali, răspunsul este pozitiv, deși privită sub prisma consecințelor politice concrete, observația Parisului nu era lipsită de temei. Ecaterina a II-a a calificat pacea drept glorioasă pentru Rusia. Or, tocmai pentru că era glorioasă a întârziat să facă publice prevederile ei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
N. Bălcescu și, în general, mai toți fruntașii români, nu agreau acest mod de concepere. Pe de altă parte, cum bine s-a spus, românii doreau o federalizare pe criteriul etnic, în timp ce ungurii nu renunțau la criteriul statal, de concepție feudală, ceea ce ar fi însemnat cuprinderea unor întinse teritorii străine. La sfârșitul anului 1848, H. Desprez făcea bilanțul (valabil și pentru anii următori) acestor strădanii: în lumea slavă, spunea el, sunt două rase izolate - maghiarii și românii. Maghiarii, continua el, nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
obiectul studiului nostru și ar fi superflu să ne oprim pe larg asupra acestei mari și complexe probleme. Pentru a înlesni înțelegerea caracterului raporturilor româno-polone în 1849 s-ar cuveni doar să subliniem că, pornind de la o concepție de nuanță feudală despre stat, fruntașii revoluției maghiare au refuzat drepturi naționale de sine stătătoare naționalităților, care, drept consecință, nu numai că nu s-au alăturat eroicului efort al poporului ungar, dar i s-au și opus armat, ceea ce a dus la un
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la 23 mai 1849 colonelului Kemeny să înceapă campania împotriva românilor. Adresa către Kemeny se deda la insulte atât de degradante pentru români, încât - observa Silviu Dragomir - ea „trebuie să fi fost redactată de unul din aghiotanții lui Bem, un feudal maghiar”. Dezlănțuirea violențelor și a patimilor avea însă să atingă un asemenea grad, încât Bem a fost pus în situația să reacționeze prompt. În proclamația din 5 iunie 1849, el nota: „mă supără și mă înfioară jalbele cele multe”; amnistia
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
totul e accesoriu. Se va folosi însă de situația creată prin iscusința și în țelurile tradiționale. Poarta otomană - observa un diplomat - „inspiră milă”. Ea va uza de toate artificiile de cancelarie, va face apel la drepturi și obligații în termeni feudali, la litera tratatelor. Spiritul veacului pare să nu fi adiat la Poartă; voința poporului român este exclusă, exprimarea ei ar fi fost falsă... Acum - nota Joseph Jooris, la 16 februarie 1859 - echilibrul statelor se opune extensiunii Rusiei și Austriei, iar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
trecând apoi la editarea izvoarelor fără să publice însă studii pe temeiul lor, N. Bălcescu a lăsat posterității o operă de istoric complet. Viețuind într-o perioadă crucială a istoriei patriei, făcând parte dintr-o generație care a abolit rânduielile feudale, a pus bazele statului național modern și unitar român și a fondat cultura și literatura națională, N. Bălcescu s-a situat printre fruntașii unei galerii strălucite de ctitori și creatori. În acea epocă, când totul era de făcut, N. Bălcescu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ajuns la concluzii prețioase relative la anatomia și fiziologia economico-socială a acelei orânduiri, la căile menite să ducă la instaurarea unei noi societăți bazată pe „dreptate și frăție”. Firește, N. Bălcescu a greșit atunci când a considerat că înainte de întemeierea statelor feudale n-au existat relații de producție feudale, că în acea epocă și în timpul constituirii statelor feudale, românii au trăit în egalitate, că șerbia ar fi fost introdusă la noi prin coloni, dar contribuția pe care el a adus-o la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și fiziologia economico-socială a acelei orânduiri, la căile menite să ducă la instaurarea unei noi societăți bazată pe „dreptate și frăție”. Firește, N. Bălcescu a greșit atunci când a considerat că înainte de întemeierea statelor feudale n-au existat relații de producție feudale, că în acea epocă și în timpul constituirii statelor feudale, românii au trăit în egalitate, că șerbia ar fi fost introdusă la noi prin coloni, dar contribuția pe care el a adus-o la înțelegerea esenței feudalismului, a raporturilor între clasele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să ducă la instaurarea unei noi societăți bazată pe „dreptate și frăție”. Firește, N. Bălcescu a greșit atunci când a considerat că înainte de întemeierea statelor feudale n-au existat relații de producție feudale, că în acea epocă și în timpul constituirii statelor feudale, românii au trăit în egalitate, că șerbia ar fi fost introdusă la noi prin coloni, dar contribuția pe care el a adus-o la înțelegerea esenței feudalismului, a raporturilor între clasele sociale, a obligațiilor țărănimii, a fiscalității și instituțiilor medievale
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Deosebirea ce se vede - spune el - în starea muncitorilor plugari între mai multe popoare își are pricina în instituțiile ce cârmuiesc proprietatea”. Fără proprietate - sublinia el - „libertatea și egalitatea e minciună”. N. Bălcescu a înțeles că la baza regimului boieresc, feudal, stătea proprietatea, care a tras după sine și „confiscarea” drepturilor poporului în beneficiul unei aristocrații, nu de sânge, ci „ de bani sau de stare, singurul fel de aristocrație ce a fost totdeauna în țeara noastră”. În felul acesta, s-a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
alteia și toate rezemate și apăsînd pe popor, pe țăranul muncitor”. Țărănimea - după cum am mai spus - a avut în N. Bălcescu pe primul ei istoric, care printr-o cercetare pătrunzătoare a dezvăluit mecanismul subjugării celei mai oropsite clase a societății feudale. Ideea lui N. Bălcescu că „ robia este o consecință neapărată a sistemii de clacă” ne oferă cheia înțelegerii întregului sistem feudal. Descoperirea de către N. Bălcescu a Legăturii lui Mihai și a semnificației acesteia a lăsat urme adânci și îndelungate în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pe primul ei istoric, care printr-o cercetare pătrunzătoare a dezvăluit mecanismul subjugării celei mai oropsite clase a societății feudale. Ideea lui N. Bălcescu că „ robia este o consecință neapărată a sistemii de clacă” ne oferă cheia înțelegerii întregului sistem feudal. Descoperirea de către N. Bălcescu a Legăturii lui Mihai și a semnificației acesteia a lăsat urme adânci și îndelungate în istoriografia noastră. Firește, nu poate fi vorba că „De atunci, de la Mihai Viteazul, țeara se împărți în două tabere vrăjmașe, având
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a lăsat urme adânci și îndelungate în istoriografia noastră. Firește, nu poate fi vorba că „De atunci, de la Mihai Viteazul, țeara se împărți în două tabere vrăjmașe, având interesuri împotrivite”, cum credea N. Bălcescu, fenomenul fiind legat de nașterea raporturilor feudale; totuși, marele istoric muntean a văzut în boierime pe adevăratul autor al Legăturii, surprinzând interesele acesteia și urmările actului: subjugarea crescândă a țărănimii și slăbirea forței de apărare a patriei. Cele două studii consacrate puterii armate a Țării Românești și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]