8,147 matches
-
mărunțiș prin buzunare și, de ce nu, să-și ceară iertare ca un individ educat prin școlile patriei. Până spre dimineață, când asistentele și infirmierele se culegeau de prin unghere întunecoase unde se putea închide un ochi, erau departe. Nenea Matei fierbea parcă într-un sânge de împrumut: ochii ca de furtună scăpărau fulgere vineții, buzele măcinau cuvinte inexistente, umerii îi tremurau precum un resort de ceas grăbit să numere intervale, noaptea fierbea în inima lui nenea Matei smoală, cazanul constructorului dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se putea închide un ochi, erau departe. Nenea Matei fierbea parcă într-un sânge de împrumut: ochii ca de furtună scăpărau fulgere vineții, buzele măcinau cuvinte inexistente, umerii îi tremurau precum un resort de ceas grăbit să numere intervale, noaptea fierbea în inima lui nenea Matei smoală, cazanul constructorului dădea în clocot. Palmele, fălci de menghină, pietre de moară; ciocanul și nicovala fierarului au strâns, au strivit, au torsionat. Viața avea forma lutului cald pe masa olarului, Dumnezeu modela ulcioare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe cap! În ritmul ăsta ajungi grefier sau, mai rău, arhivar la tribunalul orășenesc. Valea, am spus! Scările prefecturii, un resort din beton armat. Ieremia cobora câte trei trepte deodată, avea privirea încețoșată, maxilarul parcă fixat în șuruburi, sângele îi fierbea în obraji, un șiroi de lacrimi reci își căuta vad în colțurile mustății, ridurile tăiau gândurile felii, tâmplele încorsetau bătăile inimii, îi tremurau mâinile, picioarele îi erau parcă pline de plumb. Între etaje s-a ciocnit cu o secretară, dosarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vița-de-vie. Vinul, unul rosé, curgea din toate ulcelele. Îl știu de pe la cinci ani, cînd baciu’ Martin Baumgartner Îmi turna cîte un pahar În care punea o linguriță de bicarbonat de sodiu, ca să facă spumă și să-mi placă mie cum fierbe. Vinul alb nu mi-l amintesc. Această culoare s-a vîndut Însă Îmbuteliată prin anii ’80, sub eticheta Dealurile Răteștilor, după ce Înălțimile din preajma satului fuseseră abundent acoperite cu plantații de viță nobilă, adusă de prin podgorii mai cu faimă. Rătești
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Costin o fi avut În vedere numai o soluție de ultimă instanță, dacă nu m-ar fi ajutat statul, dacă alor mei li s-ar fi Întîmplat vreo nenorocire, dacă, dacă, dacă... Presu pun că o asemenea ipoteză o fi fiert În mintea lui. Sigur e că l-am Înjurat o dată, l-am suduit de zece ori, l-am băgat În mă sa În o sută de feluri. Și totuși, nimeni din familie nu reușise pînă atunci să mă pună pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
speciale, fapt care dovedește interesul crescând față de personaj. Prima povestire sună așa. După ce află de condamnarea lui Isus, Iuda merge acasă cu gândul de a-și împleti o funie solidă, din trestie, ca să se spânzure. Soția lui tocmai punea la fiert un cocoș. Iuda o trimite să-i aducă trestia necesară, spunându-i fără ocolișuri că se va sinucide, precum merită. Soția îl întreabă de ce, iar el îi spune că L-a vândut pe Isus, dar că Acesta va învia după
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu mai e mult până la mal, dar ce folos ! Un fulger înconjură deodată zarea și începu să cadă ploaia. Repede și deasă. Așa de deasă, de parcă ne scufundaserăm deja. Peste tot, numai apă. Și în nările mele. Abia respiram. Marea fierbea. Îi auzisem pe alții spunând că marea "mugește", "urlă", dar nu era nimic din toate astea. Cu fiecare fulger, se făcea tot mai mare tăcerea mării tunet după tunet se rostogoleau și acopereau tot ce se putea auzi. Cade cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Mai multe amănunte vă voi da atunci când - sper - că Îl vom salva pe nefericitul accidentat. ― Îi voi spune individului că... abia mâine - dacă nu intervine vreo urgență - sunteți disponibil. E posibil să fixăm o oră? Propun să-l lăsăm să fiarbă În suc propriu... O să ne vină mai ușor să-l ținem În frâu... Ora douăsprezece, vă convine? Rămâne stabilit că mâine, abia la ora unsprezece ați ieșit dintr-o operație complicată și ați avut nevoie de timp pentru a vă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
eu vouă, burghejilor!!!” Spuneți-mi dacă la această dată putem să-i facem o vizită acestui individ. Ce părere aveți? ― Eu cred că acum noi suntem stăpâni pe situație. Astfel stând lucrurile, presupun că e bine să-l lăsăm să fiarbă În zeama lui. O lună, două, până când va avea curajul să ne atace... ― Vă aștept mâine, după ora zece, să stăm de vorbă pe Îndelete. ― De acord - a răspuns profesorul Hliboceanu. A doua zi, după ce a pus la punct treburile
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Da’ unde umblă? Ți-am spus de dimineață că la ora douăsprezece aștept telefonul lui! Când vine, să mă sune! După ce secretara a pus receptorul În furcă, directorul a răbufnit: ― Ia mai dă-i Încolo de neisprăviți! Lasă-i să fiarbă În zeama lor. Dacă mai sună - până la ora unu „nu sunt În cabinet”. Unde? Nu știi... ― Am Înțeles, domnule director. Telefonul a sunat În repetate rânduri, dar Măriuța de fiecare dată răspundea: ― Domnul director nu s-a Întors În cabinet
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
securistului, Întinzându-i documentul. Privirea Întrebătoare a profesorului l-a făcut pe director să-i răspundă printr-o anume mișcare a sprâncenelor: „Fii pe pace, profesore, am avut grijă să opresc originalul procesului verbal”. În spatele unei măști a indiferenței, securistul fierbea la gândul că „omul lor” a fost descoperit. A Întins mâna după procesul-verbal oferit spre examinare de către director și a Început să-l citească, dar se vedea bine că nu trecuse dincolo de titlu, când a poruncit: ― Lăsați procesul-verbal la mine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
răspuns securistul. Pentru a-și face de lucru, a luat portretul profesorului Zenit de pe masă, prefăcându-se a l cerceta. ― Ori nu ați auzit ce am spus sau... ― Sau o să mă scoți cu forța - a completat securistul, cu zâmbet impertinent. Fierbând, profesorul a rămas În așteptare. Securistul a așezat tabloul profesorului Zenit pe birou și a făcut un pas către profesor. ― Voi pleca, dar am să revin când terminați contravizita. În clipa următoare, a ieșit, depărtându-se cu pas leneș... „Revino
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
prăbuși pe un scaun, ceru ceva de băut și își aprinse o țigară. Toți se adunară, temători și curioși, în jurul său, dar Valentin nu era grăbit să vorbească. Ei, haide, domnule, spune-ne odată ce s-a întâmplat, nu ne mai fierbe atâta! îi ceru Iorgu, privindu-l cu o îngrijorare părintească. De ce te-au ținut atât acolo?... Ce-au vrut de la tine?... Noi, aici, ne-am gândit la tot ce putea fi mai rău!... Ce-i cu plecarea noastră? Sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
răspunse Nando. E de notorietate... Lucrețiu Pătrășcanu!... Numele primului ministru de justiție al regimului comunist din România plesni prin aer ca un bici. Profesorul Constantinescu se făcu parcă mai mic, iar Alexandru Drăghici se încruntă și mai tare. Ceaușescu însă fierbea de-a dreptul. Replică cu voce repezită: Lucrețiu Pătrășcanu, care avea de gând să ne trădeze și să fugă din țară la patronii săi anglo-americani!... Dacă e vinovat, de ce nu i s-a făcut până acum un proces?... ripostă Nando
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu lacrimi în ochi că el, Virgil, fusese prietenul lui cel mai bun de pe acele meleaguri și-i dăruise generos o damigeană mare cât toate zilele, plină ochi cu zaibăr oțetit, foarte bun însă, după cum îl asigurase el, de consumat fiert cu zahăr în zilele mohorâte de toamnă: scotea orice gripă, guturai sau răceală în mod garantat! Partea proastă, strecurase Virgil drept obiecție, dar cu multă delicatețe, ca să nu se creadă cumva că avea prostul obicei de a se uita în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
satului era pentru el o veritabilă delectare. De câte ori îi călca pragul casei sale cu înfățișare de han și de crâșmă, Picior de Lemn îl poftea la masă și-l cinstea cu covrigi înșirați pe sfoară și cu țuică de prune fiartă, apoi se apuca să-i istorisească tot felul de moși pe groși, făcând grimase grotești, gesticulând ca un scamator de bâlci și manifestându-se în general într-un fel atât de original și de pitoresc, încât Virgil îl asculta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Spre seară culeseseră două mănunchiuri de sunătoare și unul de coada șoricelului. În afară de asta au mai cules zmeură și niște ciuperci pe care Ulitia le-a identificat deîndată ca fiind mânătărci foarte gustoase, numai că nu aveam cum să le fierbem, nu aveam chibrituri, nu aveam sare. Le-am mâncat crude împreună cu boabe de porumb muiate în apă și ne-am ales toate patru cu diaree ; copii au avut porția lor de pâine. Seara, Ulitia mi-a propus să plecăm a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
am cules mlădiți de soc și am scormonit pământu ca să scoatem rădăcini de păpădie (taraxa oficinal) pe care leam spălat bine în părâu și leam pus la uscat la soare. O să facem amestec de patru plante din care se pot fierbe ceaiuri bune pentru dureri de cap și de inimă. În josul paginii : mama dicturează și noi doi Vasili și eu scrim la sfârșit ea face corecturi și pune note 10 pentru cel mai bun, 4 pentru cel care face greșale trebu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
într-un moment al conferinței dumneavoastră ați spus foarte clar sere-sere, ceea ce în graiul nostru înseamnă un îndemn de a face caca... Și Muntean a șoptit că nu mai are mult și chiar face pe el, că a mâncat cucuruz fiert cu borș de barabule. Căpitanul a slobozit printre dinți câteva cruci și mai mulți Dumnezei: Chiar așa, mă nevolnicilor și netrebnicilor?! Așa-i, pane căpitane! Garantăm noi cu viața și cu libertatea noastră. Bine, așa să fie! a spus panul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
sprijini autoritățile... Furiosul se înroșise în așa hal, încât am crezut că o să-i ia osânza foc, dintr-o clipă în alta. Văzusem câteva incendii, oameni pârjoliți de flăcări, dar cred că pentru Burtă Mare nu era mai confortabil să fiarbă în suc propriu. Când și-a luat șapca de pe birou, a așezat-o pe cap, ca peste o masă de carne aruncată pe foc mic și, înainte de a trânti ușa, mi-a strigat peste umăr: "Las' că te dau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
întors din nou la Milică eram, ca din întâmplare, cu vioara. Milică era în pauză. M-am așezat lângă copac și încercam să văd dacă a observat că nu eram singur. Era clar: Milică observase și aștepta, mă studia, mă fierbea... N-am mai avut răbdare. Am scos vioara și am început să cânt una dintre compozițiile lui. Eram sigur că era o compoziție de-a sa; prea suna altfel. Pe măsură ce avansam cu interpretarea, Milică era din ce în ce mai mirat. I-am prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Ieri scrisei una bucată compunere despre frig. Nu contează cum se intitula. Punct luat în vizor, punct lovit. Și a II-a compunere era "Praf și libertate". În casă era foarte frig, însă nu mă deranja. Și îmi puse să fiarbă clocotit. Azi noapte îngheță. Frigul înfrigurat frigea, nu-mi dădea fiori, întrucât nu mă incomoda. Îl simțeam însă pe nas. Păsărica fu înconjurată de hoți. Ea își strânse cu pumnii mici viața la piept și încercă să plece). Serveam cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
talentul de bună gospodină, deși nu-l prea pusese în valoare din anul în care toate treburile casei rămăseseră în seama ei, fiindcă mamă-sa se îmbolnăvise. De dimineață făcuse cozonacul, îl copsese, scosese și tava cu friptură de la cuptor, fiersese carnea și legumele pentru salata beuf, mai avea sarmalele care nu puteau lipsi. Se făcuse deja seară. Ea împacheta umplutura de carne în frunzele de varză pregătite din timp, când aude soneria. Fiind singură, că unchiul se dusese în oraș
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ai găsit în situație de bucătăreasă, dar... —Ești și mai apetisantă așa, îi sărută din nou buzele nelăsând-o să-și continue scuza. Poți să mergi în cameră să te uiți la televizor până împachetez ultimele sarmale. Le pun la fiert șiapoi putem sta de vorbă. Nu! Stau lângă tine. Îmi place să fiu cu tine. Hai, că te ajut și eu. —Du-te mă, istețule, vrei să te murdărești pe mâini? Nu le poți înveli cum trebuie. Vrei să-ți
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ca să meargă să se spele și să se aranjeze puțin. Elena a ieșit pușcă după ea, oprindu-l pe Matei care voia același lucru. —Ai luat examenul, Ceci? a întrebat-o în timp ce se spăla. —Tu ce crezi? Nu mă mai fierbe, spune-mi! — L-am luat și încă foarte bine. Ce bucuroasă sunt!, a sărit s o pupe, fără să țină seama de apa de pe fața și de pe mâinile Ceciliei care au udat-o ca pe-o curcă, învârtindu-se amândouă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]