57,520 matches
-
se complinesc, întrucît eul ce se forează pe sine reprezintă implicit o subversiune a realului. Implozia interiorității duce la explozia exteriorității, criza intimității duce la o criză a ambianței - corelație întruchipată cum nu se poate mai bine de Cavalerul Tristei Figuri, nu de florile mărului invocat. Oare nu orice creator animat de o "revoltă metafizică" poartă o notă mai mult ori mai puțin fățișă de donquijotism?
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
pe gama cea mai întinsă, de la inflamată admirație pînă la negație totală, însă nu poate fi contestat ca prezență, așa cum un nor ce emană fulgere și trăsnete poate fi perceput fie cu recunoștință, ca un agent al rodniciei, ca o figură a maiestății naturale, fie, dimpotrivă, poate fi respins cu spaimă, detestat, însă în nici un caz negat ca realitate masivă, provocatoare. Indiferența e în acest caz greu de conceput. Exponent spiritual al vieții pe care se străduia a o capta prin
Despre Nae Ionescu și Cioran (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12447_a_13772]
-
aparent contradictorii, nu reprezintă ea însăși un indice seducător al vitalului nesățios de sine? Cînd nivelul preconcepțiilor ideologice ori numai bosumflat-didacticiste (nu mai puțin veninoase uneori!) va scădea, e foarte probabil ca Nae Ionescu să fie unanim văzut ca o figură de mare anvergură, prodigios amestec de operă, biografie și istorie, spirit înalt pe care nu l-au ocolit, parcă spre a-l testa, slăbiciunile omenești, prea omenești, ,aventurier" fabulos mîntuit prin credință și prin rodul îmbelșugat al ,Școlii" de el
Despre Nae Ionescu și Cioran (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12447_a_13772]
-
din lucrări, de pildă, aduce laolaltă, cam după același principiu care a făcut posibilă întîlnirea umbrelei cu mașina de cusut pe masa de disecție a lui Lautreamont, continentul european colorat în roșu, dar fără Anglia și Spania, un fel de figură bărboasă care pare a fi a unui patriarh marxist, un nud masculin în stare de așteptare, unul feminin în stare de levitație, cîteva citate din lucrări mai vechi și o vegetație ambiguă, pe jumătate naturală, pe jumătate ficțiune culturală. În
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
răspunde la întrebarea: cum a fost și cum este posibilă filosofia și filosofarea în această parte a Europei". Dincolo de contestatari, e menționată pleiada de cercetători cu o favorabilă orientare, mergînd de la iluștrii discipoli menționați la Ion Petru Culianu, care vedea figura lui Nae Ionescu ca a unui "reformator" prin explicitările filosofului "cu privire la un (ego) și la condiția de persoană", grație cărora au fost retrasate "limitele esențiale" ale metafizicii, ca și prin interpretarea esenței "sufletului românesc" din unghi ontologic iar nu istoric
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
împietrite în lut) premiate la festivaluri internaționale. Ce m-a impresionat la toate aceste figurine a fost expresia generală, necăjită a țăranului român.Nici unul nu zâmbea. Contrastau puternic cu tablourile caricaturale ale altui autor, o colecție de picturi rurale, caricatura figurii blajine a tradiției gen "Păcală în satul lui" sau un Moromete răsturnat unde natura când nu este în armonie cu omul, domină schimbând locul cu acesta la fel cum se dau copiii huța în balansoar: când o parte se ridică
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]
-
rar vezi să se facă din ele instrumente muzicale. Ocarinele sunt oferite de alt meșteșugar împreună cu "metoda de învățare", alfabet muzical pe care nu l-am putut desluși nefiind în domeniu. La toate aceste prezentări au predominat expozițiile de icoane. Figurile religioase pictate pe lemn sau pe sticlă, picturi "naive" sau ancorate în curentele tradiției, la prețuri destul de mari pentru un buzunar modest. Ce înseamnă să cumperi un obiect de cult religios și mai înainte de asta ce înseamnă actul de a
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]
-
împrejurul obiectului dorit stă întotdeauna într-o formă mai mult sau rnai puțin conștientă dispoziția, atmosfera locului sau efectiv gândul că îți place așa de mult încât l-ai cumpăra tremurând de frig, în ploaie. Spre deosebire de alte obiecte artizanale, simbolistica figurilor religioase nu poate avea, în perspectiva curentului tradițional, prea multe determinări pentru că forma exteriorizată a credinței este susținută de artă, nu substituită acesteia. De aici și "plafonarea", cantonarea într-un suport unde expresiile variază în cerc închis, strâns deși măiestria
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]
-
principii, în interiorul narativismului celui mai genuin și levitînd în abstracțiunea cea mai înaltă. Chipul său interior și mișcarea exterioară a operei compun, cumva, portretul unui tip de artist pe care Klee îl reprezintă maximal, dar în contururile căruia intră multe figuri ale artei moderne. Iar acest potret nu este nicidecum al unui personaj simplu, răzvrătit umoral și demolator din frustrare, crud din neputință și nihilist din oboseală, așa cum nu o dată a fost denunțat artistul ultimului secol, ci al unei mari conștiințe
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
Editura Polirom, în traducerea lui Alexandru Al. Șahighian. O incursiune - ŕ la Lewis Caroll - în lumea jocului de șah (declanșată de constatarea, aparent neînsemnată, că în germană cuvântul könig, adică rege, sună catifelat). O lume în care prind treptat contur figura bunicului, a mamei, umbrele tâmplarilor și frizerilor întâlniți (nu tocmai întâmplător) în copilărie. Căci nimic nu este, de fapt, întâmplător în universul cvasi-magic al Hertei Müler. Decât, poate, intruziunea brutală a terorii totalitare. Cu delicii se citesc și textele unor
Un bazar de mașini și foarte multe cărți by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12472_a_13797]
-
mai degrabă, să privim în direcția protagonistului acestui gen-umbrelă, pentru a vedea cum a fost el afectat de aceste metamorfoze perpetue. Sau, altfel spus, dacă filmele contemporane, pe lângă a complica din ce în ce mai mult trama, mai pot aduce vreo contribuție inedită la figura detectivului. Ca atare, mă voi concentra asupra personajului în detrimentul narațiunii. Simplificând, ingredientul de bază al "detectivului" este dorința (interesată sau dezinteresată) de a ști: cine a comis o crimă și de ce. De obicei, spectatorul știe ce știe și detectivul, iar
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
început în 2004. Oricum, această inversare a rolurilor nu face din film o capodoperă (pe DVD există comentariul regizorului Brad Mirman care recunoaște multe din greșelile comise), dar măcar aduce ceva nou în genul policier. Din punctul de vedere al figurii detectivului, lung metrajul polițist SF Eu, robotul este incredibil de desuet. În primul rând, protagonistul Del Spooner (Will Smith) e chiar detectiv, cu acte-n regulă, înrolat în poliție. Iar ambițiile lui depășesc cu mult rezolvarea unui caz de crimă
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
speciale CGI și kinetomania camerei nu reușesc să salveze filmul. Poate doar te fac să te abții de la căscat vreo cinci minute. Dacă vine vorba de căscat, mai găsiți pe ecrane Polițiști fără maniere; din nou, nici un adaos inovativ la figura detectivului, de data asta nepriceput și incompetent. Starsky și Hutch sunt pastișe eșuate și ridicole ale rolului făcut de Peter Sellers în seria Pantera Roz. Dar, pentru cei nesatisfăcuți de filmele polițiste de pe ecrane, salvarea se găsește la "noutăți video
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
care o ține în mîna stîngă se vede numai chipul ei, mult micșorat, într-un soi de mise en abîme: a treia ipostază. Jocul de iluzii este perfect: profilul aparține persoanei reale din tablou, bustul aparține tabloului din tablou, iar figura micșorată, oglinzii. Rama tabloului real (lumea) conține rama tabloului pictat acolo înăuntru (arta) și rama oglinzii (maestrul pictoriței, după spusa lui Leonardo). Extraordinar de ciudate sînt portretele realizate de artiști la vîrste diferite: abia aici îți dai seama cît de
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
observație pe filosoful octogenar Ion Petrovici, după ieșirea lui din închisoare, în anii "60, și și-a publicat amarele observații în suplimentul Aldine al ROMÂNIEI LIBERE din 3 septembrie. Aflăm astfel că fostul academician și ministru, autorul unei bibliografii vaste, figură marcantă a vieții universitare interbelice avea, la senectute, în preajmă, 25 de turnători care îi informau oral sau în scris pe ofițerii de securitate tot ce făcea și spunea "obiectivul". Ionel Necula are o judecată nuanțată despre "surse", nu e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12506_a_13831]
-
dar nu sunt mulți. Eram deja oameni adulți, sau poate la o vîrstă mai avansată decît adulții, nu mai țiu minte cînd a fost asta... Cînd în același an, au fost năimiți niște killeri de elită să omoare două mari figuri ale lumii: pe Papa Woityla și pe ăsta, președintele american, cum îl chema... L.G.: Reagan Al. P.: Reagan. Ăștia au fost cei doi oameni care trebuiau suprimați ca să poată să se înlăture primejdia pe care o asumaseră agresorii. Care și-
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
totalmente Titulescu, dar nu lipsește Gafencu, cu o fotografie frumoasă. Ei, cum se explică asta? Titulescu avea talent, vorbea foarte bine, superb, un mare orator, dar ce spunea nu era interesant pînă la urmă. Iar Gafencu a fost o mare figură, mai puțin glorioasă în timpul vieții, mai puțin strălucitoare și care să dea omului un complex de inferioritate, dar temeinic. Întîi și întîi că era, înainte de a fi mare jurnalist și mare om politic, era un bărbat de o mare frumusețe
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
cinic...Asta pe mine m-a atras. A! E cinic, deci deștept. Fiindcă cinicii proști se văd imediat că sunt, nu rezistă. Un cinic prost nu poate să fie...Dar un mare cinic, și un mare cunoscător și o mare figură, e cineva! Nu se știa, cît a trăit Argetoianu și era liber, nu se știa că scrie! Dom"le omul ăsta e prea deștept, cum poate să nu scrie ! L.G.: Dar a făcut și el o alegere proastă. Că a
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
vîrstă avansată, a făcut un partid, Muncă și Refacere, sau cum se chema... Două parale nu făcea un astfel de partid cînd era cu comuniștii care se întăreau și rușii care... Și e cel mai teribil lucru să vezi o figură ca a ăstuia, un om așa de inteligent, un om care a avut o viață așa de frumoasă, care a trăit splendid, bogat, admirat, formidabil... L.G.: Puternic. Al.P.: Puternic...Reputat ca om de spirit...Îmi aduc aminte o singură
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
uită-te ăsta am ajuns, cu tot ce am fost eu și se credea că o să mai fiu, uite, ăsta am ajuns! E de o tristețe nemaipomenită să vezi cum acest om superb...Era un bărbat foarte frumos fiindcă avea figura lui de cinic și de genial! Nu că era frumos ca trăsături, era frumos ca spectacol ! L.G.: L-ați cunoscut? Al.P.: Foarte puțin. Mă și intimidam să mă apropii de el. Dar l-am cunoscut. L-am văzut mai
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
o vreme mîncam acolo la dejun și seara, și vedeam pe Argetoainu, pleca, venea, pleca, juca ce joc o fi jucat, bridge sau altceva...Îl vedeam, îl auzeam, nu îndrăzneam să mă bag fiindcă mă intimida foarte tare. Era o figură colosală ! L.G.: Tot acolo l-ați cunoscut și pe Pallady, nu? Al.P.: A, da ! Da, sigur. |la nu mă intimida. El umbla să intimideze lumea, dar nu reușea. (rîde) L.G.: Dar reușea cu foarte mulți... Al.P.: Poate, cu
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
la cîrmuirea țării. Tabloul statului totalitar apare zugrăvit în culori crude, vocea contrapunctică a exilatului oscilînd între umilitatea credinciosului și fulgerele sarcastice ale expresionismului social pe care poetul le-a exersat încă de la începuturile sale. Cotruș surprinde în linii aspre figura nefericită a minerului strivit de o implacabilă exploatare ce se ascunde sub dezmățul propagandistic al pretinsei "vieți libere și fericite": "Sîngeră, miner român, pîn'la istov,/ gata să mi-l dai pîn' și pe Stahanov!// Nu-i timp pe-aici
Metalirismul lui Aron Cotruș (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12513_a_13838]
-
nașterile succesive ale aceluiași "eu" se produc în sînul familiei dar în absența "subiectului"; limba maternă este un ceas care "se îngroapă în pielea copilului", din care ácele taie mici felii; copilul are două limbi, una dintre ele crește înăuntru... Figura tatălui, deși ar trebui să structureze axa universului, o deformează și mai puternic: "tatăl moare în absență" în timp ce "mama trăiește în leșin". Părinții tăiați se intitulează un text în care alegoria nunții se transformă - sub presiunea menajului cotidian - în tabloul
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
Cucerirea imaginară a Imperiului mongol, Călătoria inițiatică a lui Jean Mandeville, Dispariția Edenului oriental). Nu știu, acum, care vor fi constantele europenității spre extragerea și motivarea cărora se va îndrepta cercetarea lui Corin Braga în etapele ei următoare, pentru împlinirea figurii obligate despre care vorbeam. Ca un bun povestitor, autorul ne lasă cu răsuflarea suspendată, în așteptarea volumului următor. Dar, cititor cucerit eu însămi de frumusețea poveștii, îngăduiți-mi să fac ceea ce face oricine în această postură: să mi-o apropriez
În librăriile pariziene - Un succes pe tema eșecului by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/11417_a_12742]
-
a botezat Rădulescu, de la numele mic al tatălui), unul dintre cele mai vibrante elogii, făcut de Motru și implicit de cartea lui Schifirneț, tatălui, din câte cunoaște literatura română. La început țăran mijlocaș, apoi arendaș, Radu Popescu este departe de figura cunoscută a lui Tănase Scatiu. A fost secretar al lui Eufrosin Poteca (unii spun chiar că a fost fiul lui) și a învățat de la el limbile greacă și franceză. Egumenul de la Gura Motrului i-a lăsat, prin testament, o bursă
Viața și opera unui filosof by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11436_a_12761]