1,218 matches
-
grafice, analoge rozetelor, frunzelor și viței-de-vie evreiești (simboluri ale fecundității). Ei împing metafora până în regnul animal. Peștele (unde litera se preface în imagine); păunul, simbol al nemuririi; oaia, al fidelității. Biserica primitivă este ostilă din principiu reprezentării de animale, realismului figurativ și în mod absolut statuilor. Cultele imperiale întinaseră, dacă nu chiar diabolizaseră sculptura. Deificat și statuizat erau sinonime. Pentru un împărat, statuia era un mod ideal de acoperire a teritoriului: multiplicându-i prezența, ea îi permitea să aibă ochi peste
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cucerește imperiul grec, dar nu atinge Occidentul, nici Roma, nici regatul franc. Marea schismă între Roma și Constantinopol nu a fost declanșată de icoană, ci de Filioque (Sfântul Duh purcede de la Tată și de la Fiu, sau prin Fiu?). Dar postúrile figurative trasau deja o linie de separație, între un Vest mai politic, agil și deci preocupat de aparență și un Est mai mistic, imobil, preocupat mai puțin să facă decât să fie. Viciu sau virtute, transformarea unei stări în act este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a născut, târziu, din Filozofie (Baumgarten, Kant, Hegel, Schopenhauer, Nietzsche, Croce și ceilalți din breaslă), iar filosofia s-a născut, în Ionia, din respingerea mașinăriilor. De la Platon încoace, ea spune povestea Spiritului confruntat cu Materia și detașîndu-se de Materie. Tehnica figurativă nu are o imagine bună odată ce ți-ai însușit principiul helenic: doar Forma însuflețește. Plotin, după Platon, chiar a diabolizat latura carnală a imaginii, imagine pe care o scuză totuși deoarece oferă, prin simpatie, un fragment din sufletul lumii. Adevărul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de artele vorbirii". Este ierarhia greacă, neschimbată, cu singura diferență că filosoful deplânge îndelung lipsa de urbanitate a muzicii din oraș, care incomodează vecinii și dăunează libertății, ca și parfumul (paragrafele 53 și 54). Vine apoi pictura, prima dintre artele figurative. Ea înglobează "arta grădinilor", combinare a obiectelor naturale "corespunzătoare anumitor idei", pe același plan cu arta desenului, preferată culorii. Aceasta din urmă este indemnă și vulgară, atractivă și ornamentală, în timp ce forma desenată este nobilă "poate pătrunde mult mai departe în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
la fel de "inocent" ca primul, iar al treilea și mai puțin (suprarealismul folosește procedee de asamblare cunoscute deja în paleolitic, dar ocupându-se cu atenție de ele). Statuetele cretane, de exemplu, nu urmăreau asemănarea mai mult decât figurile magdaleniene, iar emergența figurativă a întârziat în acest al doilea ciclu grec, secole, nu milenii. Fiecare ciclu spune totul, din ce în ce mai repede. El etalează toate potențialitățile imaginii, în aceeași ordine ca și celelalte și sub același titlu. Acesta ar putea fi, împrumutându-l de la elenistul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de vânat sunt în continuare prezente, chiar dacă pânzele netede au înlocuit pereții inegali... Gravurile pe cupru se disting de cele pe os prin faptul că au înlocuit dalta de silex cu cea de oțel. Perenitatea și universalitatea mijloacelor de expresie figurativă, de la sfârșitul mustarianului încoace, pune umanitatea și pe orice om în mod egal în fața acelorași angoase, cu aproximativ aceleași unelte. E adevărat că un deceniu din secolul XX vede defilând aproape la fel de multe spirale ca și întreg secolul al XV
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Parrhasios, un sculptor, Cleston, și un armurier, Pistias, înșirați în același capitol, cu apariția unei prostituate în capitolul următor (cartea a III-a, cap. 10 și 11). La Aristotel, pentru a se limita la teorie, ordinea mimesisului nu privește reproducerea figurativă a ființelor și evenimentelor, ci transpunerea lor verbală sau scrisă. Imaginea plastică nu apare la Stagirit decât cu titlu de ilustrare sau analogie. Dar pentru el și confrații lui miza majoră nu este imaginea, pictată sau sculptată, ci limbajul. În
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
filosofi pe scurt, din oameni serioși: liberali, nu servili. Veritabilii cunoscători ai Antichității, în plină Renaștere, nu cred în "artele frumoase". Leonardo da Vinci va fi îndreptățit să se indigneze: "Ați pus pictura în rând cu artele mecanice!". Reabilitarea muncii figurative n-a fost fapta celor mai buni umaniști, adică a celor care profesau propiriu-zis studiile umaniste clasice. Cazul roman Latura practică, familială, realismul religiei și al psihologiei au făcut Roma, fără îndoială, mai deschisă față de imagini, invenție, reprezentare decât mentalitatea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
adevărat că îl preluaseră deja cărțile poștale și că, după 1900, era cam fără rost să rivalizeze cu documentul fotografic. Avem totuși sentimentul că aceste "catastrofe" plastice de la începutul secolului, printr-o repetată și foarte clasică anticipare a evenimențialului de către figurativ, prefigurează decepțiile ecologiste de la sfârșitul lui (pictorii având mereu, cum am văzut, un avans față de scriitori și sociologi). Odinioară, munții au fost pictați înainte să fie descriși (și escaladați, în secolul al XVIII-lea, fiindcă îi descria Rousseau). Și, așa cum
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și de tipul de spațiu compozit pe care aceasta l-a produs în Europa: parcelar, împărțit în petice, cadastral 70. Arta nu este posibilă în Siberia, în pampa, în deșerturi, unde monotonia și uniformitatea descurajează exercițiul minuțios al unei redări figurative. Chestiune de climat și de topografie. Nuanța vine odată cu contrastul anotimpurilor, culturilor, reliefurilor. Cu paleta infinită a cerealelor, viilor, pășunilor. Artistul e un țăran, cu picioarele în pagus și mâinile în pastă. Partea de meserie din reprezentare se adaptează pământului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
precolumbiană din Mexic, aproape complet lipsită de scriere, unde se semnifica și se comunica prin imagine (codexul și pictogramele fiind suporturi pentru recitări orale). Alte mărturii, plastica africană și, mai decorativă, cea din Oceania. Departe de a imita aparențele, operele figurative ale "primitivilor" sunt instrumente ale sensului. Ele nu se contemplă cât se descifrează. Într-o lume fără arhive scrise, toate ustensilele servesc drept suporturi pentru memorie, de la tigvă până la încălțările de lemn ale păstorului de capre. Intenția estetică nu se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
celebrat, în vremea lui, aceeași speranță, însă cu altă atitudine decât a unui club de afaceriști care aleargă după sufletul unei lumi fără suflet, cu carnetele de cecuri în mâini. Eclectismul său înscria în inventarul unei spiritualități laice ansamblul patrimoniului figurativ al umanității, pentru a exalta mai bine "actul prin care omul smulge ceva morții". "Moștenire a nobleței lumii", arta era pentru el instrumentul unei răscumpărări colective, fiindcă prin ea omul își ia în posesie destinul. Arta triumfă asupra morții civilizațiilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
y mentiras de Franco sunt un cartoon pictat). Imaginea-sunet are o putere hipnotică superioară. Însă ecranul și pânza nu sunt dreptunghiuri omogene. Fiecare epocă are un inconștient vizual, sediu central al percepțiilor ei (cel mai adesea neperceput el însuși), cod figurativ pe care i-l impune ca numitor comun arta ei dominantă. Dominantă este arta artelor, cea care are capacitatea de a le integra sau modela pe celelalte după imaginea ei. Cea mai bine conectată la evoluția științifică și la tehnicile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o scară de prestigii sociale. Tabel comparativ al speranțelor medii de renume (cum se vorbește despre speranțe medii de viață) care atrage vocațiile și carierele. Mediul propune, talentul dispune? Dar propunerile plastice ale mediului nu au coeficient egal, astfel încât funcția figurativă permanentă nu învestește de la o epocă la alta aceleași organe. A crea forme, orice s-ar spune, înseamnă a vrea să-i impresionezi pe oameni și mai întâi să-i atingi. Vedem azi că oamenii sunt atinși și impresionați mai
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
-i impresionezi pe oameni și mai întâi să-i atingi. Vedem azi că oamenii sunt atinși și impresionați mai puțin puțin printr-o imagine fixă și mută decât printr-un ecran mare, cu sunet Dolby stereo, strălucind în întuneric. Nevoia figurativă se deplasează în funcție de performanțele comunicative sau capacitatea de a provoca un fior fizic ale unui gen sau altul. Cum fiecare nou mediu formează, educă în sensul propriu publicul, acesta din urmă nu mai este adaptat la mediul anterior, care se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
diversele forme și tehnici de stabilire și percepere, respectiv de gestionare a acestora, concepute În contextul deciziilor de politică fiscală, creează premisele abordării lor Într-o viziune sistemică, deși În teoria fiscală, conceptul de „sistem” a fost utilizat mai mult figurativ, fără a se Încerca o tratare a problematicii fiscale din punctul de vedere al teoriei sistemelor 69. O abordare sistemică a problematicii impozitelor implică raportarea la concepte, forme, metode și tehnici specifice teoriei și practicii fiscale, concepute Într-un ansamblu
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
1873. Tot la începutul lunii septembrie citește poeziile Înger și demon și Floare albastră, apărute în aprilie 1873. De la început și până la sfârșit creația eminesciană este străbătută, cum s-a remarcat, de patriotism și romantism, ambele trăsături propice exprimării imagistice, figurative. De aceea și proza lui E. este poetică. El ridică realitatea, de care este profund legat, în sfera metafizică, cosmică, uitând parcă de ea, transformând-o în imaginar. De aici pornesc atât neînțelegerea gândirii lui E., cât și izolarea lui
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a produs omul, în preistorie, cele pe care le-a pictat în grote ca Lascaux sau Altamira, cele pe care le-a gravat pe stâncă, precum în valea Minunilor, sunt stilizate. De-abia târziu în istoria umanității reprezentațiile plastice devin figurative. Dacă stilizarea caracterizează teatrul grec și teatrul clasic, o tendință către realism apare timid la sfârșitul clasicismului, ce culminează cu drama, de la Diderot la Zola, moment de răscruce în istoria teatrului occidental, care marchează o cotitură hotărâtoare. Chiar din ultimul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prin impregnare și înțelegere globală, nu prin descompunere și explicare progresivă, iar în al doilea rând simbioza inextricabilă între nucleul intrinsec și activatorii de sens, invarianți, arhetipuri cu rolul lor generator de forme simbolice.204 Povestirile mitice aparțin unui spațiu-timp figurativ extramaterial, unei lumi imaginale, topica culturală a imaginației mitice bazându-se în profunzime pe schema tripartită a facultăților noastre de reprezentare, cu sufletul plasat între percepțiile sensibile și cele abstracte, intelective. Noi locuim lumea exterioară, dar suntem locuiți de lumea
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mai mult supraconștient decât inconștient, de unde izvorăște gramatica generativă a narațiunilor primordiale și a figurilor arhetipale".205 Spre deosebire de miza filozofiei, de a afla "ce este", mitul răspunde la întrebarea "cine este", "personificând, filtrând, apropiind și însuflețind adevărul într-un teatru figurativ": "narațiunile mitice nu sunt doar niște istorisiri care prezintă niște fapte la modul indicativ, ele tăinuiesc, în structura lor, un imperativ. Ființele mitice, prin ceea ce li se întâmplă, devin niște actori existențiali, care deschid orizonturi și induc atitudini normative. Imaginarul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
posibilitatea de a descoperi tipuri de relații constante, cu alte cuvinte, structuri."414 Simbolurile sunt pluridimensionale, interpenetrate, și nu trebuie smulse din cadrul lor contextual, în care fac sens. Ele pot avea mai multe sensuri, însă trebuie diferențiate de alte forme figurative, care sunt doar semne și nu depășesc nivelul semnificației: emblema (figură vizibilă care desemnează o idee ori o entitate fizică sau morală drapelul, laurii), atributul (fapt sau imagine care servește ca semn distinctiv unui personaj, ori unei colectivități aripile, roata
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
banda desenată a copiat evoluția picturii, de la contururi ferme, pline, grele (Giotto sau Masaccio corespunzând stilurilor de început în banda desenată, precum al lui Schuster), la perspectivă (pirotehnica lui Neil Adams amintind de Renaștere și de Michelangelo), și la tehnicile figurative, la deformări, la expresionism (accentul pus pe aspectul formal la Marshall Rogers, stilul evocativ și pictural al lui Bill Sienkiewicz, colajul lui Dave McKean) Les Daniels, DC Comics. 60 Years of the World's Favorite Comic Book Heroes, p. 13
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
destinat copiilor de până În patru ani. Cântec foarte cunoscut, interpretat de trupa rock The Doors În anii ’60. . Soi parfumat de struguri, din care se face vinul cu același nume. . Personaj de desene animate, cu chipul unei locomotive albastre. . Liderul figurativ și ceremonial al principalelor orașe scoțiene, cu atribuții similare cu acelea ale primarului obișnuit. Doar patru dintre orașele Scoției au dreptul să numească un Lord Provost: Aberdeen, Dundee, Glasgow și Edinburgh. . Dropsuri mentolate ambalate individual, comercializate În Scoția. . Referire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o fiică rea în ultimul timp. — Ne vedem curând, spuse el morocănos și închise. Adriana înspiră adânc și comută pe cealaltă linie: — Mama! Ce bine-mi pare să te-aud! — Spune-mi, Adi, pe unde umbli zilele astea? — În sens figurativ sau propriu? — Adriana, n-am poftă de glume, spuse doamna de Souza. — S-a întâmplat ceva? întrebă ea îngrijorată nu atât că taică-sau ar fi făcut vreun atac de cord sau vreunul dintre sutele ei de veri a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
valabile, viabile. Dar daca o face chiar autorul? Iată aici chiar o face, și chiar cu prisosință. Să vă explic. Pe prima pagină ne Întîmpină titlul: Inventarul iernilor. Îmbinarea sugestivă a celor două cuvinte - a prozaicului, aridului inventar cu puternic figurativul iernilor - compun o metaforă deja suficient de intrigantă. Mottoul din Enigma Otiliei despre cinema, despre un film povestit se referă doar la una din dimensiunile formei romanești. Acum nu mai rămîne decît să Începem. Iată primele fraze: „PIERDUT AUTOBIOGRAFIE. EI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]