6,757 matches
-
un agregat de ipoteze iar poemul este un absolut. Poetul este un darsanik (cel care vede), așa cum afirmă Amita Bhose în cartea sa, Eminescu și India (Eminesciana, ed. Junimea,1978). În viziunea distinsei scriitoare indiene, "Eminescu nu a fost un filozof și a fost mai mult decât poet; el a fost un kavi, (poet înțelept)". Filozofia pură vorbește idee cu idee. Poezia vorbește imagine cu imagine, dar la poetul gânditor imaginile nasc nu numai reprezentări, ci și idei totul "axat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
creator care simte, gândește, transvaluează viața, lumea, lucrurile în proiecție universală atât pe plan ontologic, precum și teleologic. Intră în aceasta categorie marii întemeietori de religii Zarathustra, Buddha, Iisus. Așa au fost de asemenea creatorul anonim al Rigvedei sau al Mioriței. Filozofii adoptă un punct de vedere unitar prin care încearcă să rezolve totalitatea problemelor ontologice și axiologice ale existenței ca de pildă, teoria Ideilor la Platon, a monadelor pentru Leibniz, Deus sive Natura pentru Spinoza etc. Uomo universale este o personalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Natura pentru Spinoza etc. Uomo universale este o personalitate de întinsă și semnificativă cultură și totodată un creator polivalent, atât în diverse arte, dar și în filozofie și științe, așa cum a fost, de pildă, Leonardo da Vinci. Astronom, matematician, medic, filozof, poet Omar Khayyam a fost de asemenea unui din cei mai proeminenți oameni ai universalismului. Michelangelo a fost sculptor, pictor, arhitect, poet. Omul universal este totodată și homo cosmicus, gândește, creează, acționează în proiecție și responsabilitate universale. Cosmicul în creațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
făcând-o să vibreze telic" în alți termeni ceea noi am numit "emoția intelectuală a artei" Într-un cuvânt, " Capacitatea de a imagina este foarte puternică în crearea unei alte naturi din materia oferită de natura reală", scrie Kant. Și filozoful din Königsberg relevă faptul că imaginația "dispune de libertatea prelucrării acestei materii pentru altceva, și anume, pentru ceva ce depășește natura".. Kant numește aceste reprezentări ale puterii de imaginare idei, pentru că ele "năzuiesc spre ceva care se află dincolo de limitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nu l-a împiedicat pe Trakl să se sinucidă. Este adevărat, nici pe Empedocle nu l-a împiedicat să se arunce în Etna. Dar ce știm noi, pozitiviștii, care credem că avem toate explicațiile, ce bucurie poetică a impulsionat pe filozoful poet din Agrigent sau pe pictorul luminii absolute, Van Gogh la actul autolitic ? În Mortua est! se desfășoară o multitudine de stări poetice, fiecare cu potențialul său de încântare sau detașare exorcizantă a intelectului: suava descriere a copilei moarte "regină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Naturii, Și lăsând Spiritul să se prefacă-n cuvânt, în icoană Să dezleg întru fericire enigma vieții.... (Empedocle, versiunea a III-a, actul I, scena III) Într-un poem de arzătoare incantație, Nur Narr! Nur Dichter! "Numai nebun ! Numai Poet !", filozoful poet Friedrich Nietzsche proclamă că poetul nu are nevoie de adevăruri străine, care sunt mincinoase, ci creează noi adevăruri, propriile sale adevăruri: Aceasta este fericirea, Fericirea unei acvile Fericirea unui poet și a unui nebun. Să fiu alungat Din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
moderne în Immanuel Kant. El s-a dedicat exclusiv filozofiei și a trăit conform preceptelor eticei sale, cea mai nobilă ca viziune și viețuire efectivă și cea mai înaltă din punct de vedere uman. Aceasta pentru că "imperativul categoric", instituit de filozoful din Königsberg drept normă morală supremă, presupune o viață superioară reprezentând un comandament al propriei noastre conștiințe, și nu sub porunca și amenințarea unei divinități care judecă și pedepsește (deus irae). Dar, dacă stilul din Critica rațiunii pure este pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Nietzsche, a îmbinat, asemenea presocraticilor, la modul ideal gândirea cea mai profundă cu poezia. Întreaga sa filozofie are vibrație și elevație lirică, în pisc aflându-se Also sprach Zarathustra. Așa fiind, Platon și Nietzsche sunt citiți mai mult decât alți filozofi, tocmai pentru poeticitatea gândirii lor. La fel și Spinoza citit mai ales de filozofi ca Hegel și Nietzsche din cauza purității poetice și a elanului intelectual amor intellectualis Dei din Ethica sa, depășind infinit faptul că vorbește în teoreme și demonstrații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Întreaga sa filozofie are vibrație și elevație lirică, în pisc aflându-se Also sprach Zarathustra. Așa fiind, Platon și Nietzsche sunt citiți mai mult decât alți filozofi, tocmai pentru poeticitatea gândirii lor. La fel și Spinoza citit mai ales de filozofi ca Hegel și Nietzsche din cauza purității poetice și a elanului intelectual amor intellectualis Dei din Ethica sa, depășind infinit faptul că vorbește în teoreme și demonstrații cu aer rigid, more geometrico. Dar o altă atracție a cărții sale o constituie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poezie gânditoare" nu însemnează filozofare versificată, ci acea poezie iluminată activă care impulsionează inima, sufletul, spiritul la trăirea transfigurată a vieții. Este viața ideală. Cititorul ales, cel cu vocația trăirii poetice, află acest impuls transfigurator la poeți-gânditori și gânditori-poeți precum filozofii presocratici, Pindar, Platon, Khayyam, Shakespeare, Hölderlin, Nietzsche, Eminescu, Tagore și de sigur și la alți creatori din aceeași familie cu largi deschideri luminătoare. Citiți și recitiți, de fiecare dată descoperim în operele lor alte sensuri și de fiecare dată ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
la alți creatori din aceeași familie cu largi deschideri luminătoare. Citiți și recitiți, de fiecare dată descoperim în operele lor alte sensuri și de fiecare dată ne naștem altfel, purificați "mai sus de noi înșine", cum cerea Nietzsche. Friedrich Nietzsche filozoful poet Martin Heidegger vorbea de poeți-gânditori, precum Pindar, Hölderlin, și de gânditori-poeți, precum presocraticii, Platon, Nietzsche. Marea, veritabila poezie este metafizică. Este "pasiunea intelectuală" de care vorbea Leonardo da Vinci. Or, tocmai aceasta a creat Nietzsche: o filozofie în mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nietzscheană capitală, este un vast poem filozofic cu elanuri vizionare, profetice. Nietzsche și-a ales drept simbol al gândirii sale pe profetul iranian, din al cărui mit momente importante au fost preluate, după șapte veacuri, de mitologia creștină. De asemenea, filozoful german a publicat și poeme (Poezii, Sentințe, Cântecele lui Zarathustra, Ditirambe către Dionysos) toate polarizând în jurul ideilor din Așa vorbit-a Zarathustra. Gândirea lui Nietzsche este complet diferită față de structura sistemelor filozofice anterioare nu numai prin noutatea concepțiilor, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din Așa vorbit-a Zarathustra. Gândirea lui Nietzsche este complet diferită față de structura sistemelor filozofice anterioare nu numai prin noutatea concepțiilor, dar și prin forma de concretizare, și anume, prin aforisme (deoarece "un aforism poate spune mai mult decât un filozof într-o carte"). Ea a constituit o comutare radicală în istoria filozofiei europene, exercitând o fascinație particulară asupra intelectualității cu largi deschideri metafizice. Fiecare maximă nietzscheană este un mugure din care dă în floare o altă imagine a vieții, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mod de a fi; un atom supraîncărcat energetic, inductor de un nou văz, altă uimire, alt zbor. Din acest motiv, "Cel care scrie cu sângele său și în maxime, nu vrea să fie citit, ci învățat pe din afară" . Ca filozof, nu trebuie să devii tributarul unor viziuni anterioare, un epigon mai mult sau mai puțin inovator al sistemelor istorice, ci să gândești prin tine însuți, să ai propriile intuiții metafizice. Iar pentru a depăși "tot ce a mai fost, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
într-o ființă în sine. O altă idee conexă, formulată și de Buddha, constă în aceea că "nimic nu se întoarce în neant în ordinea spiritului". Ceea ce a existat, nu va dispare niciodată. Marii educatori ai intelectualului ales sunt marii filozofi, în primul rând filozofii poeți, precum presocraticii, Platon, Nietzsche. De la ei învățăm ce suntem și ce am putea fi, ei ne deschid porțile metafizice către adevărurile vieții și ale lumii și ne induc elanul către idealități prin care ne depășim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sine. O altă idee conexă, formulată și de Buddha, constă în aceea că "nimic nu se întoarce în neant în ordinea spiritului". Ceea ce a existat, nu va dispare niciodată. Marii educatori ai intelectualului ales sunt marii filozofi, în primul rând filozofii poeți, precum presocraticii, Platon, Nietzsche. De la ei învățăm ce suntem și ce am putea fi, ei ne deschid porțile metafizice către adevărurile vieții și ale lumii și ne induc elanul către idealități prin care ne depășim spre a atinge stări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Platon, Nietzsche. De la ei învățăm ce suntem și ce am putea fi, ei ne deschid porțile metafizice către adevărurile vieții și ale lumii și ne induc elanul către idealități prin care ne depășim spre a atinge stări ontice superioare. "Ultimul filozof, afirmă Karl Jaspers, care ne arată drumul spre cea mai înaltă măreție a ființei este Nietzsche". Educația nietzscheană are loc prin inducerea sensibilității pentru valori, pentru transvaluarea vieții. Dar gândirea sa nu ne înalță până la ele prin raționamente rigide, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Am crescut mai înalt decât omul și sălbăticiunile Și când vorbesc nimeni nu îmi răspunde. Am crescut prea singuratec și prea sus Aștept, ce aștept oare ? Norii alunecă foarte aproape de mine Aștept primul fulger. Schiller afirma că, alături de un poet, filozoful este o caricatură. Nietzsche rămâne princiar atât ca filozof, cât și ca poet. Căci adevărata filozofie nu poate fi decât poetică, așa cum marea poezie nu poate fi decât metafizică. Rațiunea este infirmă. Poezia are aripi", postula Immanuel Kant. Justiția poetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
când vorbesc nimeni nu îmi răspunde. Am crescut prea singuratec și prea sus Aștept, ce aștept oare ? Norii alunecă foarte aproape de mine Aștept primul fulger. Schiller afirma că, alături de un poet, filozoful este o caricatură. Nietzsche rămâne princiar atât ca filozof, cât și ca poet. Căci adevărata filozofie nu poate fi decât poetică, așa cum marea poezie nu poate fi decât metafizică. Rațiunea este infirmă. Poezia are aripi", postula Immanuel Kant. Justiția poetică Căci există o justiție poetică. Nietzsche La modul definitoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ceea ce faci sau creezi. Or justiția poetică ne conferă conștiința comuniunii, a continuumului, a întrepătrunderii universale. "Toate particule din unitatea divină, din Dumnezeu; nu Dumnezeu este în toate, ci Totul este în Totul, fiecare este în fiecare, unele în celelalte". Filozofii care au găsit Unitatea, au aflat înțelepciunea. În afară de Unul nu este nimic. Cine nu înțelege unitatea, nu înțelege nimic. Universul este în fiecare lucru. Este un unic creator continuum. Este oare atât de utopic să credem cu Nietzsche că energiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
flacără pură, iar sinteza transfigurarea, inefabilul. De aici a derivat teoria "terțului inclus" formulată de fizicianul Ștefan Lupașcu, și reluată de Șerban Nicolescu. Acesta, sub influența ideii lui Heidegger, conform căreia poezia este cea care întemeiază Ființa idee preluată de filozoful din Freiburg de la Hölderlin -, afirmă: "Arma secretă a terțului inclus este cuvântul poetic" cu ajutorul căruia se pot deschide Suprarealitățile virtuale aflate în "vidul plin" al spațiului cuantic. Este o concepție interesantă, a cărei veridicitate hazardată științific se amplifică și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
manifestă divizându-se, multiplicatul nu dăinuie, este aruncat într-o experiență fatală a morții sub diversele ei cauze și forme: "Prin diviziunea Unului, se constituie Multiplul, lucrurile iau naștere și nu durează etern", afirmă Empedocle (fr.17). Numai că pentru filozoful din Agrigent tragicul este total, nu există ieșire din neliniște: "Căci pentru toate lucrurile reunirea provoacă nașteri și ucide, iar dezunirea crește și se risipește". Acest lucru datorită conflictului fatal și necurmat dintre Iubire și Ură. Iar salvarea, catharsisul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nemulțumit de capodopera sa, mai ales de finalul din forma publicată, astfel încât intenționa să modifice poemul și "să-l o înalțe nesfârșit à la Giordano Bruno", cum a notat cu două săptămâni înainte de prima umbrire a minții. Or, ceea ce postula filozoful poet italian era zborul neîncetat al "intelectului eroic" în căutarea unei onto-axiologii supreme care nu pot fi atinse niciodată. De aici, zborul fără oprire. Aceeași maximă deschidere o întâlnim în sublimul poem al lui Rabindranath Tagore Lebedele, unde un stol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cu seamă îngerul din tabloul Fecioara printre stânci de la National Gallery din Londra arta cea mai desăvârșită emană cea mai transfigurată și misterioasă spiritualitate, cel mai pur dincolo transuman: homo sui transcendentalis, cum aspira Friedrich Nietzsche, cel mai poet dintre filozofi. Repetăm: marea poezie pune în acțiune apriorismul fundamental al spiritului omenesc: voința de eliberare din finitudine, din sistemul limitelor, caracteristică a condiției onto-axiologice a ființei umane; oferă o deschidere aflată infinit la distanță de închiderea absolută a cercului, a pătratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
creeze în numele acestei justiții de ordin poetic chemată să salveze viața transpunând-o într-o suprarealitate a frumosului, a sublimului Eliberarea radicală, posibilul suprem până la transposibil, adică dincolo de posibil și imposibil, o împlinește geniul, așa cum au recunoscut Kant și Eminescu, filozoful din Königsberg afirmând: "geniul însemnează a doua creațiune a lumii prin artă", înțelegând prin poezie orice artă, sens pe care îl preia și Martin Heidegger. Este Poetul din concepția lui Hölderlin, pe care îl desparte de restul lumii faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]