51,126 matches
-
toate acțiunile, semnul de identificare al stăpânului. Când și când, el are tentația să-l imite. E chiar nostim când tenorul (Don Ottavio) își ia un scaun, îl plasează la rampă și cântă liniștit către noi. Primordialitatea muzicii domină întregul final. Către sfârșitul scenei de teroare, în timpul ultimei înfruntări între îndrăzneala temerară a seducătorului și pedeapsa fatală, când deznodământul pare a fi iminent se înalță din fosă, parcă atrasă în magia clipei, întreaga orchestră. Ea rămâne, cu dirijor cu tot, la
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
ca presentiment al dragostei și al infinitului după care tânjește orice suflet sensibil. 15. Muzica epocilor melancolice se impune prin eleganța și eficacitatea soluțiilor, dar și prin tempoul desfășurărilor și al modulațiilor întru precipitarea din ce în ce mai accentuată a mijloacelor și, în final, a scopului. Totala depășire a dificultăților de finalizare sau de modelare a unei structuri sonore devine, cu timpul, parțială, apoi insuficientă și, în cele din urmă, insurmontabilă. Grațiosul se transformă, iată, în grosolănie. Misticitatea în mistificare. 16. Toposul de nuanță
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
calendar populează aceeași lume încăpătoare, în care conflictele, după ce-au izbucnit zgomotos într-o revoluție, par să se fi molcomit. Stau, acum, laolaltă, lipsite de dramatisme de prisos, ca straturile luminoase ale unei aure, după ce Filip își împarte, în final, jurnalul cu Eliza și adevărul se întregește din jumătăți. În lupta cu minciuna, arta a învins întotdeauna." Așa se termină, îndulcindu-se liric, după înșirarea atîtor cruzimi, romanul lui Radu Sergiu Ruba. Cu imaginea aurei care se destramă pentru a
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
femei care ar fi meritat iubite, femei care deschid secretele trupului sau comorile minții. În ciuda tristeții care răzbate din multe povestiri - rememorările au inevitabil ceva deșart în ele -, cartea este luminoasă și plină de... iubire. Lista de trei pagini din final intitulată chiar De ce iubim femeile e o minunată scrisoare adresată bărbaților ce au uitat sau care nu au știut niciodată cum să privească femeile în acel amestec extraordinar de erotism, tandrețe, delicatețe, cruzime, ipocrizie și neînțeles. Mult neînțeles. (Desigur, n-
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
unu de ani, sărbătorit de toți țiganii lui, Gândac le-a cerut și el o favoare... Când o fi și-o fi să dea și el ortul popii, să fie de față și ei cu taraful, să-i cânte de final; iar dacă se poate, coșciugul să i-l ție o noapte jos, în beciul răcoros, dacă o fi vara...
Protocolul morții și beciul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12182_a_13507]
-
E șocant că această protagonistă concentrează toate relele reproșate naturii feminine încă din Evul Mediu: lipsa rațiunii și a autocontrolului, apetența pentru manipulare, minciună, păcatele cărnii, vorbăria goală etc. Regizorul John Schlesinger (Midnight Cowboy) e departe de a fi simplist - finalul filmului încearcă să restaureze umanitatea pierdută a lui Faye, ceea ce e dificil, dacă nu imposibil. Plus că mai rămâi cu o nelămurire: e rolul prost interpretat? Sau avem de-a face cu o actriță bună care reușește să portretizeze una
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
tânără de douăzeci-și-trei de ani, Ann (Sarah Polley) află că va muri în curând. Ascunde adevărul de mamă, soț și copii și-și face o listă de lucruri pe care vrea să le facă înainte de a muri. Ceea ce reușește, de unde finalul "pozitiv" al filmului. Sfârșitul e fidel titlului, nu vezi moartea eroinei, ci doar cum ceilalți își continuă viețile. Viața mea fără mine nu e un lungmetraj în care camera să fie masculină. Dimpotrivă, modul de filmare încearcă să prindă mereu
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
Ann își imaginează oameni dansând într-un supermarket. Cât despre Antract (deși e departe de a fi un lungmetraj de slabă calitate), e un film care face femeile să se simtă amenințate, chiar dacă unele personaje feminine își iau revanșa în final. Toate suferă de sindromul "sedusă și abandonată", ca să nu detaliez umilințele verbale sau corporale la care sunt supuse, lungmetrajul fiind brutal într-un mod care uneori converge cu scabrosul. Filmul nu-și dezvoltă personajele, fiind mult mai preocupat de multiplele
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
Ceaușescu & Nixon", Dan Lazea se întreabă " Ce este gândirea slabă?", Ioan Stanomir scrie despre Titu Maiorescu, iar Cătălin Partenie despre Alexandru Dragomir. Mai semnează comentarii de carte Radu Paraschivescu și Vladimir Tismăneanu (acesta din urmă la autobiografia Nadiei Comăneci). La finalul unui număr consistent din care foarte multe lucruri au rămas neconsemnate aici, Horia-Roman Patapievici găsește necesar să pună pe tapet câteva reguli ale polemicii. Alte lucruri aș fi putut discuta aici, așadar, dacă nu m-aș fi hotărât, în cele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12199_a_13524]
-
și-și care să-i reconcilieze pe Platon cu Jean-Claude Van Damme, pe Baltasar Gracián cu Brad Pitt, pe Johann Sebastian Bach cu Britney Spears și pe Balzac cu W. Burroughs? Deloc, ba dimpotrivă, o spune chiar Horia-Roman Patapievici în finalul cărții sale: "Fiți moderni!, dar - Nihil sine Deo". De unde se vede că, în pofida unei opinii cvasi-generalizate, "conservatorii" pot fi uneori mai toleranți (mai înțelepți?) decît ultraliberalii.
Deliciile conservatorismului cultural by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12204_a_13529]
-
ea era a unor case din cartierul Freidorf..." Uimitor ce se potrivesc, uneori, lucrurile..." Ce ciudat, ce bizar, și ce coincidență", scria, în al său théâtre de l'absurde, Eugen Ionescu, despre care vine vorba într-o altă paranteză: " spre finalul primei piese ionesciene, Englezește fără profesor, (1943): "Toți împreună, în culmea furiei, își țipă la ureche: Andrei Marin, Andrei Marin, Andrei Marin, Andrei Marin..."ș.a.m.d., de treisprezece ori la rînd. De-a binelea premonitoriu, Eugen Ionescu greșește numai
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
colectivul este prea mic. Iese din aria lui de competență misiunea de teorie literară de definire a conceptelor, potrivită într-un dicționar separat, special dedicat terminologiei literare (cum de altfel există). Bun pe terenul istoriei literare, colectivul a eșuat în final pe tărâmul teoriei literare. Ce observații se pot face despre specificul selecției? Ne ajută, într-o primă instanță, Raluca Dună, redactor coordonator, într-o scurtă explicație din Nota asupra ediției. Selecția este mai severă pentru perioada veche și pentru perioada
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
rând - ocupă camera 2046, număr care o evocă pe Zhen din filmul precedent. Amintirile legate de ea sunt atât de pregnante, încât îl împiedică să aibă o relație reușită cu vreuna din aceste femei. Iar dragostea rămâne neîmpărtășită, așa că în final verbalizarea sentimentului nu ia forma vreunui dialog între el și ea, ci forma unui... roman SF intitulat, firește, 2046. Care sunt punctele forte ale filmului? Ca și în filmul precedent, jocul actorilor. Arareori vezi o distribuție atât de armonioasă din
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
politic este adesea tulburat de factori imposibil de anticipat, ceea ce îl transformă într-un teritoriu ideal al falșilor profeți. Încercînd să ghicească evoluțiile la scară planetară, pînă și nume de rezonanță precum Francis Fukuyama sau Samuel Huntington au ajuns, în final, să își toarne cenușă în cap. Silviu Brucan este unul dintre puținii profeți care trăiesc satisfacția de a-și vedea împlinită măcar una dintre previziuni. În ianuarie 1990, într-un interviu acordat cotidianului ,Le Figaro" a făcut celebra afirmație ,pentru
Pariul lui Brucan by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12229_a_13554]
-
picante sau caricaturale din portretele infirmierelor poloneze Hanka și Jadzia sau exotismul calm al atmosferei din pădurea de lângă Starîe Doroghi. Din cele spuse până acum nu trebuie să se înțeleagă însă că dramatismul ar fi cu desăvârșire absent. Începutul și finalul cărții sunt fără doar și poate spații rezervate aspectelor sumbre, contemplării tragicului destin al oamenilor, tristeții, durerii, disperării (e greu de uitat, de pildă, figura spectrală a lui Hurbinek, copilul infirm, născut la Auschwitz și care nu văzuse în viața
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
unul neobișnuit: amîndouă relatează povestea unui adolescent arab trăind la Paris, amîndouă privesc lumea cu ochii uimiți, dar larg deschiși ai amurgului prelungit al pubertății. M.T.:E un joc al hazardului în toate. R:Chiar și în coincidența suspectă dintre finalul "Deșertului tătarilor"(1940) și cel al "}ărmului Sirtelor" (1951)? M.T.:Îl consider pe Julien Gracq a fi cel mai mare prozator francez în viață. Există o asemănare frapantă între finalurile celor două romane despre care, însă, Gracq nu mi-a
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
hazardului în toate. R:Chiar și în coincidența suspectă dintre finalul "Deșertului tătarilor"(1940) și cel al "}ărmului Sirtelor" (1951)? M.T.:Îl consider pe Julien Gracq a fi cel mai mare prozator francez în viață. Există o asemănare frapantă între finalurile celor două romane despre care, însă, Gracq nu mi-a vorbit niciodată. R: I-a vorbit în schimb unui prieten de al meu, declarîndu-se șocat de acea asemănare, cînd a citit romanul lui Dino Buzzati. A constatat, însă că atît
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
care e inspirat filmul), e trecută cu vederea de Bertolucci, un regizor care se concentrează tocmai pe studiul de caz al personajelor în detrimentul acțiunii. Alterarea e una de pas narativ: filmul e fidel cărții cam 80% din timp, dar condensează finalul, preferând să sugereze, nu să arate. Consolarea e că autorul romanului și-a dat binecuvântarea în ceea ce privește schimbările; Paul Bowles prezidează filmul în calitate de narator anonim. Nici cartea, nici lungmetrajul nu au vreun mesaj precis de transmis. Dar e uimitoare coincidența care
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
un pogon de pământ... Din păcate...") și se opun așteptărilor mesianice ale țăranilor în americanii omnipotenți. Profeția bătrânului nu pare a fi decât o umbră a viitorului apropiat care alimentează suspiciunile țăranilor fără a le întuneca însă. Tensiunea explodează în finalul romanului. Obligat de conjunctură să-și doneze pământul statului, Stelian Teodorescu are figura unui Moromete împuținat. Gestul său este incalificabil pentru cei din jur, nimeni nu-l înțelege, nimeni nu știe că a negociat pentru viața lui, așa că revolta ultimă
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
ca o probă inițiatică, așadar un derapaj în construcție. Numai consecvența l-ar fi salvat și ar fi dat prozei o altă șansă. Deșertul roșu este un roman soft, susținut în întregime de experiența tragică a lui Stelian Teodorescu din final. în rest, un povestitor talentat nesusținut de un arhitect experimentat al narațiunii și de un stilist fin al personajelor.
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
de la alegerile locale din primăvara acestui an. Principalul scop al discuției pare a fi analiza mutațiilor care au avut loc în politica românească a ultimilor patru ani, dar spiritul digresiv al lui Vladimir Tismăneanu face ca, spre beneficiul cititorului, în final să se ajungă la o analiză foarte complexă a vieții politice actuale, în context global. Vladimir Tismăneanu pune în permanență subiectele aflate în discuție pe relație orizontală, cu evenimente care se petrec simultan pe alte meridiane ale globului, dar și
Cartea gurvernarii Năstase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12275_a_13600]
-
Gómez de la Serna propune o suită nesfârșită de situații, scene, dialoguri, personaje de comedie absurdă, obiecte însuflețite de o viață secretă, peisaje impregnate de neliniște și melancolie... Într-un asemenea peisaj se încheie, simbolic, și romanul "omului pierdut", culcat în final printre liniile crezute moarte ale unei căi ferate, loc de repaus nocturn al cloșarzilor, printre resturi și gunoaie, ca în piesele lui Samuel Beckett. O tăietură de ziar anunță, la capătul cărții, moartea "omului pierdut", strivit de trecerea unui tren
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
de-a face, așadar, în Omul pierdut, cu o carte în care orice cititor sensibil la dramele, reveriile și iluziile omului modern va descoperi nu numai un spațiu de reflecție de certă profunzime (o instructivă lectură psihanalitică ne oferă, în final, d-na Vera Șandor, într-o Scurtă notă empatică de acompaniere terapeutică), ci și o scenă cu spectaculoase desfășurări de roluri, într-o regie mereu inventivă, ingenioasă în soluțiile ei. Și un fascinant spectacol lingvistic, un joc de registre stilistice
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
De pildă, la un moment dat, personajul care bolborosește ininteligibil, spune, înainte de a-și da duhul, ceva ce "interpretul" reda în latino-italiană (latino-română, în frumoasa traducere a lui Geo Vasile), astfele: "Că lacrimile în ploaie". Întreaga scenă și frază din final sunt citate din filmul Blade Runner. Mai tarziu, si mai difuz, autorul manuscrisului și discipolul spionului-detectiv Atto Mélani, care visa la o carieră de jurnalist, decide (iar în spate o auzi, de fapt, pe fosta ziarista Rita Monaldi): "Nu mai
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
cu mult un metru cub. Chiar și autorii acceptați de noul regim erau cenzurați: scrieri întregi erau expurgate, de pildă din Eminescu Doina, articolele politice - de altminteri poetul național era reprezentat în manuale de împărat și proletar prima parte, căci finalul nu prea cadra cu socialismul științific, de Junii corupți, și de câteva altele interpretate după șablonul oficial -, din opera lui Coșbuc, poet altminteri îndrăgit de partid, s-a volatilizat Povestea unei coroane de oțel, din Caragiale, proza politică, din Dobrogeanu
Umbre pe pânza unor vremi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12596_a_13921]