6,379 matches
-
ce c??? uze?te fiin?a uman?"): „ Lun?, tu, st?pân-a m? rii, pe a lumii bolț? luneci ?i gândurilor dai via??, suferin?ele Întuneci". Luna este cea care aduce, În gândul b?trânului dasc?l, „din noaptea amintirii", fiorul metafizic al tabloului cosmogonic. Sub razele pline de lini?te ?i splendoare ale astrului nocturn, risipite „peste-a tomurilor bracuri", „cuget?torul" cu fruntea luminat? de „gânduri ce-au cuprins tot universul", „usc??iv a?a cum este, gârbovit ?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
acestea, semnificând În opera eminescian? simboluri ale esen?ei, ale unit??îi ?i armoniei originare a lumii), luna une?te, În trecerea ei solemn? pe cer, punctele orizontului În modelul cosmogonic al semicercului. Întregul univers poetic eminescian „izvode?te din fiorul cosmogonic. Poemele lui se Învârtesc toate mai aproape sau mai departe de sâmburele de Întuneric al golului primar"; astfel, poetul tindea s? creezedup? cum consider? G. C?linescu „un univers În semicerc [...], având ca orizonturi na?terea ?i moartea lumii
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de sugestia olfactiv? din structura: „v?zduhul ț?mâiet". În acest templu sfânt al p?durii, În care miresmele de ț?mâie se ridic? spre cer, luna aduce, prin imaginea ei de ou z?când peste cuibarul rotind al apelor, fiorul cosmogonic al Începutului lumii; trunchii „veciniei" ai copacilor poart? sub coaj? suflete, „evocând" cu a glasului lor vraj? „mituri" din timpuri str? vechi; izvoarele aduc, cu undele lor harnice, licurind printre pietre, apa vie ????toare de via?? ve?nic?. În
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
-și plimbe lichidul prin gură și să-l înghită. Așteaptă exact momentul în care lichidul va aluneca în jos pe esofagul lui. Așteaptă ca protu beranța aia să zvâcnească. Și exact asta se întâmplă. Și atunci, Picioare-Strâmbe simte cum un fior îi săge tează pântecul și îi coboară fulgerător până la anus. Într-un punct G numai de ea știut. Măcar atât să-i dăm acestei femei nefericite. O notă de zece, pentru că se pare că știe ce înseamnă un orgasm adevărat
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
-i dăm acestei femei nefericite. O notă de zece, pentru că se pare că știe ce înseamnă un orgasm adevărat. Cu toate că nu e relevant. Sunt convins că până și frigidele vor admira îndelung protuberanța asta mult prea mascu lină. Fără vreun fior intens, dar cu cea mai mare atenție. Privirea lui se mută de la femeia care îl visează cu ochii deschiși. Analizează alte siluete feminine, dar simte că femeia îl privește atent. Acum se uită la gura lui. O gură senzuală. De
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
o femeie care îi va schimba optica și care îi va strica busola. Până în secunda asta, el a fost doar un bărbat tânăr care s-a culcat cu niște femei tinere. Atât. Nu spun că n a existat dragoste sau fior în celelalte relații ale lui. Dar nimic din ce a trăit el până acum nu se poate compara cu ce o să urmeze. Și el nici măcar n-are idee ce îl așteaptă. Poate că de asta e atât de liniștit. Ochii
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
ca o adolescentă. Ea vrea ca piesa să fie jucată așa cum și-a închipuit. Și vrea ca publicul să fie entuziasmat la sfârșit. Iar partenerul ei de scenă savurează momentul printre gene și prin tre aburi de indiferență. Simte fiecare fior al nebunei, și asta îl face să se simtă stăpân și în control. Așa că prelungește pauza cea lungă și tace, așteptând ca nebuna să spună ceva. Să facă ceva. Să deschidă gura aia și să vor bească. Știe că inima
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
umărul nebunei. Mân gâierea conține o detașare perfectă. Gestul e aproape mecanic. Robotic. Porii nebunei se înfioară și mintea ei nu-și poate explica forța care o subjugă, în ciuda faptului că ea înțelege că mâna o mângâie mecanic robotic, iar fiorul îi zguduie subtil toată ființa, și carnea ei răspunde prezent în mii de locuri ascunse, și toate locurile trimit săgeți scurte care converg și se întâlnesc în centrul plexului solar, iar de acolo co boară lin spre vaginul ei care
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
folosise pielea de dinapoi, de la spate și de sub coadă, în mijlocul coperții se ițea acuma țomonocul râsului, ca o târtiță de găină, dar cu mai mulți mușchi. Dacă vârai degetul în el, țomonocul se strângea în jurul degetului și-ți dădea niște fiori nesănătoși. Nea Nebunelea băga vârful pixului în el când se oprea din însemnat, și pixul stătea așa drept, perpendicular pe carte. Când nu avea idei de scris, Nea Nebunelea lățea târtița râsului cu patru degete rășchirate, făcând-o pătrată și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ani și la întoarcere găsim numai ruine. Când am auzit prima sirenă de poliție în spatele tramvaiului, Găinaț a chiuit și a zis că noi suntem diligența și ăia-s indienii. — Ba nu, l-a corectat Nea Nebunelea. Ăștia-s numai fiorii de febră ai lui Mozol, bășina neagră a negrului Satan cel ranchiunos. Și când mașinile de poliție ne-au flancat și ne răcneau nu știu ce printr-o portavoce hodorogită, le strigam și noi „Huo, ranchiunoșilor“, iar Găinaț a propus să urce
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
împlântă ochii în Nur Iulian. Frunzărind studiul, privirea lui Dalí a căzut pe o subdiviziune a textului în care era tratată importanța Moneda Bacteriană 165 pentru numismatică a acelei regiuni istorice a Afganistanu lui, Bactria. A remarcat atunci, cu un fior, o greșeală de tipar ce producea un nonsens al cărui nefiresc l-a făcut, cred, să înlemnească. în loc de „Moneda Bactriană“, cum anunța tabla de materii, titlul acelui capitol era Moneda Bacteriană. îl privi triumfător pe Nur Iulian, care asculta încordat
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
plâng, pe marginea patului. Plâng ca-n copilărie, când lua tata cureaua și dădea cu ea-n mine fiindcă furam din băcănia lu` Știrbei. Dă și tu ceva de pomană, tâmpitule. Și termină cu visele astea, m-a luat cu fiori pe șira spinării. Să dea dracu` dacă nu mi s-a părut și mie că e ceva în stufăriș... N-are cum să mai iasă mă-ta din mormânt, de la Străulești, da` zău că am simțit o privire-n gât
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Forever Young, apoi își privi ceasul cu cifre fosforescente care ascundea în carcasa metalică o baterie garantată timp de 10 ani, așa da, au trecut, deja, cinci, suntem la jumătatea vieții, domnule ceas, cum vezi mata situația asta, simți ceva fiori? Străbătea un tunel lung de vreo sută de metri, era ultimul dintr-o serie de trei, luminile din plafon jucară pe parbriz, iată-ne și în apropierea cabanei, totul e bine când se termină cu bine, forever young I want
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
concluzia că nu neapărat tutunul putea fi considerat cel mai rău lucru într-o lume absurdă, măcinată de cu totul alte griji sau dezastre. Lăsă privirea să treacă ușor de la un tablou la altul, o mângâiere vizuală care îi provocă fiori plăcuți pe spate, permițându-i apoi să poposească într-un spațiu gol, acolo unde ar fi trebuit să fie (sau urma să fie, este și aceasta o ipoteză de care trebuie să ținem seama) o altă operă de artă, produsul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pus mușchii pe mine. Mama era o proastă. Așa spunea tata. Era tata, în fond, nu puteam să nu îl cred. Îmi aduc foarte bine aminte vocea lui, și azi îmi răsună în urechi. O voce groasă, te lua cu fiori pe șira spinării atunci când deschidea gura. Tot atunci te trăznea și mirosul de tutut. Tata fuma mult, nu cred că l-am văzut de foarte multe ori fără un chiștoc între buze. Și scotea fum ca o locomotivă. Înainte să
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
îl găsi pe măsură "locatarului" impunător, majestuos, copleșitor prin dimensiuni și simbol. Porfirul finlandez roșu se îmbina perfect cu baza de granit verde și când se gândi că acolo sunt rămășițele celui care fusese cândva stăpânul Europei îl cuprinse un fior, amintindu-și de cuvintele ecleziastului "deșertăciune, toate sunt deșertăciuni"! Își mai zise că așa o fi, dar de la el ne-au mai rămas și multe lucruri frumoase, solide, ce au rezistat veacurilor codul, academii, școli înalte, muzee, Legiunea de Onoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
din perete. S-ar fi păstrat peste 100 de note transcrise de Hasdeu, la dictarea Iuliei, printr-un "medium", în cadrul unor ședințe de spiritism cu povestiri despre cele patru reincarnări ale sale, sfinți, episcopi, martiri din alte vremuri... Cuprinși de fiorul povestirii, nici n-au observat că li s-au alăturat și ceilalți. Poate ar fi vrut să pună întrebări, pline de curiozitate și neîncredere, dar acest castel există cu toată magia și misterul lui. Această mică localitate este atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
e plecată la cumpărături... cu fetița. Vorbea nazal și sacadat. Cred că mă luase drept o prietenă de-a soției lui. Când i-am spus că sunt sora lui Naoji, domnul Uehara a pufnit în râs. M-a trecut un fior rece. Nu știu de ce. — Vrei să ieșim în oraș? Nici n-a rostit bine cuvintele, că și-a aruncat o haină pe umeri, a luat alte încălțări și a țâșnit, înaintea mea, pe hol. O seară de început de iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
somn. — Ești surmenată... epuizată nervos. — S-ar putea să ai dreptate. Gata-gata să plâng, mi-au trecut în clipa aceea prin minte cuvintele realism și romantism. N-am deloc simțul realității. Poate de-aceea trăiesc cum trăiesc. M-au trecut fiori. Mama este aproape invalidă și își petrece jumătate din timp în pat. Naoji, după cum știți, e foarte bolnav psihic. Când e aici, își petrece timpul prin crâșmă. Apoi ia toți banii procurați din vinderea lucrurilor noastre și pleacă la Tokyo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
că e plin de inspirație când îi sunt alături. Nu, nu mai pot continua așa. Nu că-mi displac artiștii, dar nu mai suport plicticoșii care-și dau aere. Ce fel de om este mentorul lui Naoji? M-au trecut fiori. — Nu prea știu, însă la ce te poți aștepta de la un profesor de-al lui Naoji? Am auzit că este etichetat drept desfrânat. — Etichetat? rosti mama, înseninându-se. Interesantă expresie! Dacă poartă „etichetă“... asta nu-l face inofensiv? Îmi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
fără să-mi dau seama. M-am trezit în mijlocul unui peisaj care-mi apărea deseori în vis, cu toate că nu-l văzusem în viața mea. Eram pe malul unui lac din mijlocul pădurii. Îmi părea foarte cunoscut și m-au trecut fiorii la vederea lui. Mă plimbam alături de un băiat îmbrăcat tradițional. Tăceam. Nu ni se auzeau nici măcar pașii. Întregul peisaj părea învăluit într-o ceață verzuie. Un pod alb, minunat, se scufundase în mijlocul lacului. — S-a scufundat podul, spuse băiatul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
o fi întâmplat cu mama? Băiatul îmi răspunse cu un zâmbet sfâșietor de trist și plin de compasiune: — E în mormânt. Am țipat. Asta era, deci. Mama nu se mai afla printre noi. N-am înmormântat-o? M-au trecut fiori. Am deschis ochii. Se lăsase amurgul pe verandă. Ploua. O ceață verzuie plutea în aer, exact ca-n vis. — Mamă! — Ce faci acolo? m-a întrebat, calmă. Am sărit în sus de bucurie și am dat fuga la ea. — Dormeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
minute, zise cu voce stinsă: Am visat. — Ce-ai visat? — Un șarpe. Am înlemnit. — Cred că ai să găsești un șarpe-femelă cu dungi roșii pe trepte, la intrare. Te rog, du-te și te uită. M-am ridicat, străbătută de fiori din cap până-n picioare. M-am dus pe terasă și m-am uitat prin ușa de sticlă. Pe treaptă, se afla, la soare, un șarpe. M-a cuprins amețeala. „Știu cine ești. Un pic mai mare și mai bătrână decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Editurii și Librăriei ARLUS-Cartea Rusă (decembrie 1944, respectiv ianuarie 1945) drept un act civilizator major: "La inaugurarea librăriei Cartea Rusă Rafturi de bibliotecă, mese cu cărți, librărie - / Oare-am pătruns în comoara din ŤNopți una o mie?ť. / În juru-mi fioruri se țes de tainică vrajă / Și-n umbră eu caut Duh pus comorii ca strajă. / ŤSesam, te deschide!ť șoptesc eu atunci, prins de teamă, / Și iată: coperți sar în lături ca uși care cheamă. / Și cărțile nu mai sunt
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
acesta e sinele / cînd o prezență subtilă mă soarbe / în altă curgere" (ibidem). "Sufletul liric atacă lucrurile naturale, le rănește sau le ucide" (Ortega y Gasset), împrejurare ce deschide calea artificiului. Artificiul, acea suspendare totală a familiarului spre a obține fiorul dens al necunoscutului, constituie ținta estetică, incantația creatoare ce întronează așa-numita irealitate senzorială. Alcătuite din elemente oferite de simțuri, figurile de stil conțin o mutație prin incompatibilitatea expiatoare a acestora, în climatul unei tensiuni de mirabilă adversitate față de real
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]