697 matches
-
prezentul nostru, mă bucur de liniștea și confortul modest în care trăiesc, sunt mulțumit și uneori chiar fericit! De pildă, astăzi, după ora 16, când m-am trezit din somn, fredonam - în vis - refrenul unei romanțe cunoscute și mult îndrăgite: „Firicel de floare albastră, floare de nu mă uita, poartă tu, iubirea noastră, prinsă-n gingășia ta” etc. Trezindu-mă din visul meu, am continuat încă frumoasa și duioasa melodie a celebrei romanțe care a încântat generații de români de toate
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
oglinda în spatele căreia stătea doamna Popa și își privi o carie. Ei bine, el are tot timpul din lume. El are totul sub control. El are pistele lui. * Mariana murea încet de rușine. * Contesa își privi chipul în oglindă. Un firicel de păr moale și blond îi crescuse deasupra buzei de sus. Contesa zâmbi. De când intrase intrase omul ăsta în viața ei, parcă se urâțise puțin. Parcă-și pierduse din intangibilitate. Până și efortul să comunice cu el îi urâțea parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Ce ne-a mai înviorat! Ciprian: Copii, Dănuț n-a venit in curte la gimnastică ! Bogdan: Parcă-i prima oară? Zi-i “Fofolici” și gata ! Ciprian: Cum gata? Trebuie să-l dezvățăm. Umblă tot timpul înfofolit, se ferește de orice firicel de vânt de soare se ascunde, de miscat se mișcă precum un moneguț... așa nu mai merge! Bogdan: Păi... să-l dezvățăm... dar cum? Ciprian: Stați! Am o idee! (își pune masca de soare, timp în care toți copiii formează
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
rână, balamalele scârțâiau, porțile le bătea alandala vântul. Câinii erau jigăriți și vitele aveau râie. Pe casele acoperite cu țiglă de șindrilă creștea mușchi gros de câteva degete, iar hornurile fuseseră invadate de bălării. Din când În când, câte un firicel subțire de fum se Înălța către un cer gălbui, ce purta Înscris pe el toate Însemnele sfârșitului. Peste tot vedeau numai oameni trecuți de a doua tinerețe, babe Înveșmântate În negru și moșnegi cu barbă gălbuie, stând pe lavițe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mănuși când ai de-a face cu așa ceva...“, Își spuse Extraterestrul, privind pe geam la mesteacănul care Începu să foșnească și să se legene, ca și cum afară ar fi fost cuprins de furtună. Or, vremea era liniștită și nu bătea nici un firicel de vânt. Privind frunzele ce se răsuceau neliniștite În vârtejuri, Mașa Își făcu În gând semnul crucii, alungând Necuratul ce căuta să se aciueze lângă casa ei. Mai rosti o scurtă rugăciune, pe care o Învățase de la bunica ei Tatiana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Lilith...” Degete subțiri de damă Înfulecă ficat. Mânuiesc cu multă Îndemânare cuțitele și furculițele de pe masă. Taie ficatul cu gingășie. Bucăți-bucățele. Îl Împing la marginea farfuriei. Ce clinchet plăcut. Ți se face foame și mai ales sete. Buzele sunt crăpate. Firicele de sânge se preling din gingii. „Lilith, Lilith, te hrănești cu celulele mele pline de sevă, Lilith. Ficatul meu e ferfeniță. Limba e Încărcată. Ai grijă... Ai grijă. Sufletul nu simte nimic, doar trupul... De ce această soartă ne-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pentru spălatul mâinilor, un întrerupător pe perete. Valiza albastră de plastic în care e livrată Betty Suflătoarea n-are încuietoare. Grupul o rostogolește pe Betty pe o parte, și din colțul gurii, mai întâi picură, pic, pic, apoi curge un firicel subțire, un terci cremos. Parte din materia apoasă i se scurge pe obrazul roz de cauciuc. Parte îi rămâne prinsă între buze, între dinții de plastic. Cea mai mare parte se adună pe jos într-o băltuță. Fata asta, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Carte Cartea Cartea necitită este ca dragostea neîmplinită. Cartea Cartea trebuie citită precum femeia iubită. Învățăminte Învățămintele dintr-o carte nu plutesc pe deasupra textului și nici nu se află printre rândurile acestuia. Ele, ideile folositoare, trebuie căutate și alese precum firicelele de metal prețios aflate în nisipurile râurilor ce străbat munții auriferi. Descoperire Numai cine se apleacă cu răbdare și interes asupra conținutului unei cărți îi poate descoperi înțelesurile și foloasele. Înțelepciune Înțelepciunea nu crește ca buruienele pe oriunde și nici
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
consemnate În Cartea morților, cu un comentariu al observatorului din umbră. Istoria este pentru Cartea morților suma tuturor destinelor umane, totalitatea Întâmplărilor efemere. De aceea se Înregistrează orice activitate, gând sau faptă generoasă, orice cotă trecută Într‑un registru, fiece firicel de pământ rămas pe o lopată sau undă care ar mișca din loc o cărămidă dintre dărâmături. Activitatea pe care tata o desfășura după război În cadrul Cadastrelor statului, unde se făceau noi măsurători de teren, care ulterior se Înregistrau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
face un fel de numărătoare greșită și se găsește că suntem prea mulți; există un fir de iarbă crescut într-o singură noapte la lumina unei stele, el ar putea să ne spună, dar nimeni nu l-ar crede, un firicel plăpând și mărunt, la lumina unei stele abia vizibile; nimeni nu l-ar crede pentru că fiecare știe atâtea, iar toți împreună știm și mai și, chiar eu citeam tom după tom, studiam cu multă seriozitate și cu mare dezgust, dădeam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am rezemat capul de fereastră, mijindu-mi ochii În timp ce trenul străbătea măruntaiele orașului, pînă la poalele muntelui Tibidabo. CÎnd am urcat din nou În stradă, mi s-a părut că redescopeream o altă Barcelonă. Se crăpa de ziuă și un firicel de purpură sfîșia norii și se presăra pe fațadele micilor palate și ale marilor case senioriale care flancau bulevardul Tibidabo. Tramvaiul albastru se tîra alene prin semiîntuneric. Am alergat după el și-am izbutit să mă cațăr pe platforma din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dădea în dreapta și în stânga peste dâra lăsată de ceilalți fârtați din neamul lor de hoți... Puteai, apoi, să te zgâiești mult și bine, că nu se mai observa nici atâtica. Pe unde ștergea Winnetou, aleluia! Nimic nu mai găseai: nici un firicel de urmă nu mai rămânea... Rămânea doar ceva în aer: putoarea lor de indieni murdari! Da' pentru ca să te folosești de asta, trebuie câini de vânătoare. Altfel nu dai de nimic... Lămuri chestiunea și făcu un gest definitiv de încheiere. Ghidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în una din treptele ierarhiei cerești. Ne unește cu cerul. Ne-a chemat la o slujire cerească împreună cu îngerii. Cântăm...” În clipa când am citit ultimul cuvânt, un cântec bisericesc, abia murmurat, a început să unduie dinspre chilioara bătrânului călugăr...Firicelul de cântec era însăilat de trilul păsărilor din pădurea apropiată. Ascult o vreme, până când o pală de vânt iscată din senin a tulburat liniștea frunzișului pădurii... Citesc mai eparte: „În biserică, prin Sfintele Taine toate se sfințesc. Când se alege
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
domnea o tăcere mormântală. Ici-colo se zăreau prin întuneric câteva beculețe, care lăsau impresia unor boabe de fasole. Într-un colț se aflau niște paturi de campanie legate cu lanțuri. În razele de lumină ce străbăteau prin hublou se vedeau firicele de praf dansând în aer. Pe unul dintre paturi stătea, deznădăjduit parcă, un bărbat foarte înalt, cu un sac de voiaj din pânză pe genunchi. — Gaston Bonaparte? întrebă Takamori de la distanță. Omul sări imediat în picioare, asemenea unui luptător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
din priviri - asemănătoare cu cea a unui animal încolțit -, inimosul Gaston și-a retras nesăbuit mâna. Endō și-a șters gura cu o batistă albă, apoi a despăturit batista și a examinat-o la lumina brichetei. În salivă se vedeau firicele de sânge ca firul de mătase. Endō privea sângele. „Omul acesta e bolnav“, gândi Gaston. S-a întors cu spatele la ușă și și-a amintit, cu compasiune, de chipul desfigurat al lui Endō numai cu câteva clipe în urmă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Gaston. — Nu. Nu și-a putut găsi probabil de lucru din cauza ploii și, neavând cei patruzeci de yeni pentru un pat, s-a culcat aici. Cred că se și droghează. Endō tuși și scuipă pe stradă. În flegmă se vedeau firicele de sânge. — De ce nu mergeți la doctor? — Doctor? zâmbi Endō sarcastic. Am eu grijă de mine. Mai bine vezi-ți de treburile tale, străine. Ești cam ciudat. Ieri ai avut destule ocazii să scapi de mine dacă voiai. De ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
unui acces puternic de tuse. Fără să slăbească pistolul din mâna dreaptă, și-a acoperit gura cu stânga. Umerii îi tremurau din cauza tusei. Când s-a mai liniștit, a scuipat pe sacii de ciment. Și de data aceasta se vedeau firicele de sânge. — Kanai, fratele meu... pentru o crimă pe care n-a comis-o... Kanai țipa cât îl ținu gura, dar țipătul lui nu se auzea din cauza zgomotului infernal de pe șantier. Dacă mai țipi o dată, te împușc pe loc. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu o noapte înainte. În plus, mai avea și greutatea din spinare. — Suntem aproape? — Nu, răspunse Kobayashi rece. N-am făcut nici măcar o treime din drum. Endō tușea tot mai tare, de parcă îl râcâia ceva pe gât. Au apărut iar firicele roșii de sânge. — Aveți o tuberculoză groaznică, spuse Kobayashi, uluit la vederea sângelui. Apoi zâmbi iar ciudat și adăugă: — E imposibil să ajungeți la Mlaștina Mare. — Vezi să nu încerci s-o întinzi, se răsti Endō. — Am înțeles. Endō a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Germania... mi i-am cumpărat când am fost acolo la recital... Mă abțin să-l întreb dacă și i-a mai schimbat de-atunci, slavă cerului, am sinusurile ușor infectate, în plămâni se scurge, ca printr-o supapă, numai un firicel de aer. Aprind o țigară și trag din ea. Cu sete. - Ei? - De... îmmm... ăăă... eu... păi... caut eu să fiu evaziv. - Da, vezi că-ți stau și ție cuvintele-n gât... N-ai pornire, n-ai aprindere... Te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Dacă te uiți și la orașul ăsta pestriț, cu blocuri și chichinețe, cu tot felul de improvizații și turnulețe asimetrice, începi să-i înțelegi pe piromani. Aprind chibrituri și privesc fascinat cum ard până la coadă. Unu, doi, rămân cu niște firicele de jar... Nu suport să mă duc nici la supermarketuri, mă ia cu leșin printre rafturile cu șiruri nesfârșite de obiecte, în mijlocul adunăturii de oameni. Ce să fac, așa sunt eu, vreau la băcanul care-mi cântărea o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
se comporte așa? Unde ajunge Botswana dacă vom avea mulți băieți necinstiți? Dumnezeu o să ne pedepsească, sunt sigură. Nu credeți? Mma Makutsi se întoarse gânditoare la Austin-ul parcat la umbră. Unchiul adormise și din colțul gurii i se prelingea un firicel de salivă. Îl atinse ușurel pe mânecă, iar el se trezi tresărind. — Aaa! Nu ți s-a-ntâmplat nimic rău. Mă bucur că te-ai întors. — Putem pleca, îl anunță Mma Makutsi. Am aflat tot ce vroiam să știu. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
sită la alta. Din zori și până-n asfințit, lanțul viu se apleacă, se ridică, se balansează, încercând, hipnotizat, să separe norocul de nisip; se holbează la aluviunile cernute, gesticulează fără sens. Când una din zale culege din ciurul său un firicel scânteietor - de aur, nu de mică, amăgire trăită de mulți -, lanțul se strânge cerc, apoi ghemotoc, stârnind comentarii aprinse în rândul celor de pe culme. Dar asta se întâmplă rar, la câteva zile o dată. Seara, în drum spre casă, căutătorii simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de hotărât, mai pe gânduri, mai în acțiune, crește cumpătat peste noapte, pe ascuns, neavând un nivel de aspirație atât de sus. Dansatoare fragile par salatele verzi cu rochițe de domnișoare, cu luciul primilor stropi de ploaie. Morcovul pornește niște firicele verzi la vedere ca și mustățile răsărite ale unui flăcău, care așteaptă cu nerăbdare să devină remarcate, iar el luat în seamă. Costumele de dame în care s-au îmbrăcat doamnele cu numele de Mazăre, tronează cu eleganța unor bibelouri
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
În fiecare specie, și ia spuneți-mi dacă nu sunt mai multe animăluțe din acestea pe pământ decât stelele de pe cer, sau din spațiul sideral, dacă preferăm să dăm un nume poetic realității frământate a universului În care suntem un firicel de rahat pe punctul de a se dizolva. Moartea oamenilor, În acest moment o bagatelă de șapte mii de milioane de bărbați și femei destul de prost distribuiți pe cele cinci continente, e o moarte secundară, subalternă, ea Însăși este perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
muzical discret.) MICUL PRINȚ: Vezi, pe planeta mea, ca pe toate planetele, sunt ierburi bune și ierburi rele. Ele dorm în semințe, în tainița pământului, până când le vine vremea să se trezească și să întindă la soare, cu sfiiciune, un firicel plin de farmec și nevătămător. Dacă e vorba de o plantă bună, o poți lăsa să crească în voia ei. Dar dacă e vorba de o plantă rea, trebuie să scapi de ea numaidecât, chiar în clipa în care ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]