619 matches
-
e-un tron acoperit C-un negru văl de jale, căci Sarmis a murit, Iar chipu-i - cel din urmă în lungul șir de regi - Sub vălu-i ca pe-o umbră, abia îl înțelegi. De-odată crâșcă fierul în dosu-unei firide. A unei tainiți scunde intrare se deschide, De sub o mantă lungă se-ntinde-o albă mână, Ce ține o făclie aprinsă de rășină, Care îi bate-n față și-i luminează chipul... Pe-un stâlp tăiat, orlogiul își picură nisipul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cerșind pământ și apă. Și povestea bătrânul de neamuri curgând râuri, Din codri răsărite, ieșite din pustiuri Și cum pieriră toate pe rând precum veniră Și cum cătând norocul mormântul și-l găsiră. Și pe când toți ascultă, chiar regii din firide, Cu gura-n pumn ghidușul se strâmbă și tot râde. {EminescuOpIV 418} Cu mutra lui de capră și trup schilod de Faun Își tîrîe piciorul ținîndu-se de scaun. Se clatin visătorii copaci de chiparos Cu ramurile negre uitîndu-se în jos
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să cred. Toată povestea asta devine absurdă. — Am aceeași senzație. Eram cu el adineauri. A spus-o foarte clar. — Dar de ce? Pentru Dumnezeu... ieri mi-ați spus că e de-acord. Danvila gesticulă În direcția unei statui aflate Într-o firidă din apropiere, chemîndu-l pe cavalerul din alabastru să-i fie martor. Am vorbit cu fratele dumneavoastră și ieri, și alaltăieri. PÎnă acum n-a zis că nu vrea. Regretele mele, domnule Prentice. Fratele dumneavoastră are motivele lui să ia decizia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dreaptă, cu muchii ascuțite, apoi, la mijloc, deasupra, au pus o floare cât omul, cu petale de marmură. Jos, ucenicii lui înveleau stâlpii și bolțile cu plăci subțiri, lipindu-le cu ipsos, ușor de nici nu se vedea lucrătura. La firide, în margini, unde geamgiii puseseră sticle colorate, să îndulcească lumina, talianu scobea figuri de sfinți. Lucra cântând cu vocea lui puternică, și fetele zidarilor se luaseră de gânduri. Oftau lângă cratițe, mai ieșeau afară să privească. Așa tablou de bărbat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
drept Înainte, se pierdea treptat, dar iremediabil, Înghițită de Întuneric. În schimb, dezvelea cât de cât inteligibil geografia rotondei pe lateralele noastre imediate. În dreapta și-n stânga ieșirii din tunelul de acces se aliniau zeci de Încăperi identice, despărțite de firide subțiri. Camerele erau foarte mari, judecând după distanța dintre uși. Sau dintre porți, nu știu care e termenul cel mai potrivit. Ca să-ți faci o idee, gândește-te la intrarea Într-o mare hală industrială pe unde pot pătrunde de-a valma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
am șoptit cât puteam de Încet. Nu e nimeni... - Ba da, aud pași. Hai, repede! Să ne ascundem undeva! Am ascultat-o, deși eram convins că i se păruse. Călcând atenți, pe vârfurile picioarelor, ne-am adăpostit Într-una din firidele săpate În pereții rotondei. Nu era cea mai grozavă ascunzătoare, cuiva bănuitor din fire ori foarte precaut nu i-ar fi fost greu să ne descopere. Norocul nostru avea forma paralelipipedică a ghenei care masca, după toate probabilitățile, o conductă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
apropiau dinspre tunel. Și vocile a doi bărbați. Nu se Înțelegea ce spun, erau Încă prea departe pentru a le distinge cuvintele și, pe deasupra, vorbeau destul de Încet, dar era doar o chestiune de secunde pentru ca dialogul să devină inteligibil. Din firida unde Eva și cu mine ne strângeam unul În altul, se auzea ca și cum cineva s-ar fi jucat cu sonorul unui aparat de radio, răsucind foarte lent butonul de volum: mai Întâi un murmur difuz, care treptat se spărgea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
E mai zgomotoasă și mai costisitoare, dar nu avem de ales... Asta este tot ce am auzit. Am recunoscut ultima voce și am avut imediat confirmarea că nu mă Înșelam: dintre cele două siluete care au trecut fugitiv prin dreptul firidei În care ne țineam respirația, una era a lui Zoran - alura longilină și mersul puțin legănat nu lăsau loc de confuzie. A doua umbră Îmi era necunoscută. Aparținea, În orice caz, unui ins scund, vânjos, cu umeri largi și părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Îmi era necunoscută. Aparținea, În orice caz, unui ins scund, vânjos, cu umeri largi și părul vâlvoi. Eva mi-a făcut semn și, cu imensă precauție, am ieșit din ascunziș, făcând cei câțiva pași care ne despărțeau de intrarea În firidă. Dacă cei doi s-ar fi Întors brusc... Dar nu, zgomotul pașilor lor se stingea Încet-Încet, așa Încât am avut curajul să scoatem capetele și să-i urmărim. S-au oprit În dreptul uneia dintre ușile acelea tip hală industrială, iar glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
toate confecționate din carton, polystiren sau placaj, vopsite în așa fel încât să imite fie lemnul, fie piatra, fie cărămida, etc. Elementele de decor erau însă rezemate de așa natură că, pătrunzând printre ele cu mare atenție, ajungeai la o firidă, adică la o fostă ușă, acum un simplu spațiu confecționat din placaj și prins, la repezeală, în piroane. Valy dă la o parte placajul-firidă și mă cheamă în încăperea cu aer mai mult decât stătut, cu plafonul afumat și așa
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
care domină bejul și bleul, cu gramofon și radio, cu televizor vechi sovietic, cu tomuri de zile mari, frumos legate în piele catifelată și aranjate atent fie în biblioteca oficială, fie în alte intrânduri oferite de construcția mobilei, sau în firide croite în zid încă de la început, de când fusese concepută casa, o cumpăraseră de la un avocat armean. De fapt, de la soția acestuia, încă de prin anii ’38. Îi plăcuse lui Karin, în primul rând poziția casei, așezată la intersecția a două
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
guste fiecare discuție pe care o purtase cu Valy când intrase pentru prima oară aici. După ce eliberase spațiul pe unde ajungeai nu în fosă, ci la ușa ce dădea în tunel, îi veni în minte că Valy îi arătase o firidă în zid, umplută numai pe jumătate cu cărămizi umede, suprapuse una peste alta, nezidite și cealaltă jumătate mascată la repezeală cu un panou de scânduri putrede. Fără să-l întrebe, Valy îi mărturisise că, deschizând cu greu ușapanou, într-o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
care scrisese cartea mea de bucate. Ochii lui goi se holbau de pe-o față plină de licheni pe când stătea în picioare, înalt și agresiv, ținând - mânuind - spatula, așa cum un erou ar ține o spadă. Puțin mai departe, într-o firidă adâncă, un Humphrey Bogart ursuz, învăluit în pânze de păianjen, stătea aplecat peste un pian cioplit din topor, cu paharul de piatră cenușie ridicat în mâna de piatră cenușie pe fracul de piatră cenușie. La capătul străzii, am trecut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un G de tipar - și ne privea cu seriozitate. Degeaba îi ziceam: Zuza, fă-te comodă, stai și tu mai lejer. Nu, ea prefera o atitudine politicoasă, îndatoritoare dar rece. Într-o primăvară am cunoscut-o pe mama Sabinei. Maria Firidă era o femeie mare, cu ochi oblici și suflet de afacerist. Abia ieșită la pensie, ferecase frigiderul cu un lanț gros și îl somase pe bărbatu-său: ori dai pensia în casă, ori mănânci la crâșmă. Fire blajină, capul familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Abia ieșită la pensie, ferecase frigiderul cu un lanț gros și îl somase pe bărbatu-său: ori dai pensia în casă, ori mănânci la crâșmă. Fire blajină, capul familiei încercă să vadă cum e să trăiești doar cu lichide. Doamna Firidă, natură practică și iubitoare, sună la salvare și-l declară nebun. Sosiră doi haidamaci care-l umflară cu manieră: domnu’ Firidă, ce naiba, vă știe un Botoșani întreg ca om cu scaun la cap, ce rost are să vă dați în spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ori mănânci la crâșmă. Fire blajină, capul familiei încercă să vadă cum e să trăiești doar cu lichide. Doamna Firidă, natură practică și iubitoare, sună la salvare și-l declară nebun. Sosiră doi haidamaci care-l umflară cu manieră: domnu’ Firidă, ce naiba, vă știe un Botoșani întreg ca om cu scaun la cap, ce rost are să vă dați în spectacol? În special Crăciunul și Paștele și le petrecea domnul Firidă la ospiciu. Adică exact când Maria avea mai mare nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
declară nebun. Sosiră doi haidamaci care-l umflară cu manieră: domnu’ Firidă, ce naiba, vă știe un Botoșani întreg ca om cu scaun la cap, ce rost are să vă dați în spectacol? În special Crăciunul și Paștele și le petrecea domnul Firidă la ospiciu. Adică exact când Maria avea mai mare nevoie de pensia lui pentru colaci sau pască. În ospiciu, omul aștepta trecerea timpului. Prima oară când m-a văzut m-a întrebat: tranziția, a trecut tranziția? Tot ce i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Așa o simt ca pe o parte a trupului meu, iar Victor Hugo cu Pedepsele lui intră în mine. Din damful de cârnați, vin și ceapă răzbesc până la urechea mea șoapte: un nebun, ioti cum tremurî! Fași pi dieștieptu. Familia Firidă are un apartament mare, de patru camere. Unul din scopurile vizitei e să o convingă Sabina pe maică-sa să-l schimbe cu unul mai mic, iar diferența să i-o dea ei. Cu ce am și eu, am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vițel mi se oprește în faringe. Ideea e că ăla a ieșit cu ea, ceea ce mă ucide. A doua idee e că ea i-a rezistat, i-a văzut părțile tâmpite. Știu că așa e, citesc în privirea ei. Madam Firidă s-a încălzit: ne descrie ce frumos e să ai o casă mare cu o piscină adâncă. Ea ar sta cu nepoțeii, noi ne-am ocupa de afaceri. Care afaceri? - Păi ci? Eu stau digeaba pânî vă întoarșiți voi di
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de Colorado e din nou pe piciorușe. Huff! C XI Călătoria în Munții Bârgăului a coincis cu primele fisuri grave apărute în relația Sabinei cu Leo. La concluzia aceasta ajunsese Cosmin, dupa ce primise prin poștă o scrisoare de la Maria Firidă. Dincolo de vagile formule de politețe, expeditoarea introdusese în plic o filă îngălbenită, despre care ea spunea că ar fi fost ruptă de fiica ei din jurnalul original al lui Leo, acel caiet verde pe care îl avea mereu asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vorba de muncă se așeza. Am luat cheile și am plecat după al doilea transport. Sabina se simțea rău, a trebuit să facem rost de un taxi. Înainte de a scoate ultimele lucruri din casă, am primit un telefon de la Maria Firidă. Își anunța fiica despre apropiata ei plecare la Cluj. Era cazul să profităm și noi de Caritas, dacă nu voiam să ne-o ia toți înainte. O puteam auzi țipând în telefon: iei de opt ori mai mult decât ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
A rămas cu un picior în aer și cu o expresie blocată pe chip. Nu se încruntă, să nu facă riduri. Mai are totuși puterea unei despărțiri civilizate: o noapte zemoasă să ai! L XXX Primesc telefoane insistente de la Maria Firidă. Mă roagă să vin urgent la Botoșani. Sunt probleme cu Sabina. Ce are, e bolnavă? Nu-ți pot spune la telefon. Trebuie să vii până aici. Cu două săptămâni înainte, mă sunase chiar Sabina. Mi-a spus într-un limbaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că trebuia să o văd, să hotărâm ceva în legătură cu viața noastră. Oricum, prețurile la apartamente săriseră în aer și continuau să crească. Era puțin probabil că am mai fi putut spera la un refugiu al nostru. La Hotel Union Maria Firidă se instalase în așa fel încât, cu ocazia venirii mele, ea să poată să se mute cu madam Oacă, „o cunoștință mai veche”. Mi-a spus să merg până la capătul coridorului și să ciocănesc la ușa Sabinei. N-avea rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu ce vă pot fi de folos? Vă pot servi cu ceva? Aranjându-și cu cochetărie baticul verde cu floricele galbene, Sabina l-a pus în temă: Buona sera! Am trecut doar ca să-i cunoașteți și pe mama mea, doamna Maria Firidă, și pe logodnicul meu, Leo Tupilat. Știți că sunt urmărită peste tot de o limuzină neagră a Securității și vreau să vă rog să aveți grijă de ei, în cazul în care voi fi răpită. Ochii Sabinei răspândeau o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
apăsă cu degetul mare de la picior butonul unității centrale a computerului. Tastă cu o mână increase your johnny și așteptă să se deschidă sistemul de operare. Încâlcită făptură și Leo ăsta! Mai avea și acum în sertar scrisoarea de la Maria Firidă în care femeia, la cererea doctorului Iolescu, îl informa asupra discuției telefonice dintre Sabina și Adelina. Chiar Leo avusese ideea (aici ar fi trebuit un epitet) de a o convinge pe noua lui iubită să sune la Botoșani. Când Sabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]