800 matches
-
afumat. Pentru tavanul afumat o uram. Mi se părea că influența lui nesănătoasă se coboară asupra fiecărui fel de mâncare pregătit, transmițându-i o boală. Îi vedeam umbra păcătoasă acoperind boabele de mazăre, cele câteva fragmente de vișine din pahar, firimiturile de pe fața de masă. De abia așteptam să treacă noaptea și să mă reîntorc la lucru. Când i-am vorbit de angajarea mea, a lăcrimat de bucurie și m-a mângâiat pe cap. A spus că sunt un tânăr destoinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
avut niciodată prilejul să pătrund fără opreliști în intimitatea ei, și am decis să nu mă grăbesc și să le fac pe toate pe îndelete. Mai întâi am cotit la stânga, unde era bucătăria. Am remarcat pe masă o tavă cu firimituri de pâine și două linguri pe care mâncarea se întărise. Le-am mirosit. Păreau a fi servit la mâncatul unor sarmale. Am deschis frigiderul. Am văzut două cutii cu margarină, o sticlă de Cola umplută cu vin, o oală cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a aruncat pe spate bogăția de păr strălucitor. —A fost o seară liniștită. Și e mai bine să fii sigur decât să-ți pară rău după aceea, nu? a zis ea ciupindu-l pe Theo de bărbița ocupată, plină de firimituri de la biscuit. Corpul lui o să scape singur de virus. Probabil destul de curând. Se pare că infecția a ajuns deja la punctul culminant. Dacă aveți noroc, s-ar putea ca până mâine petele să-i și dispară... A, vă rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
îl tulbura pe Hugo. Cu toate astea, Fine a evitat subiectul. Suferise destule traume pentru o singură seară și se temea de răspunsul pe care avea să-l primească. Ochii i-au căzut pe un morman de farfurii pline de firimituri care era depozitat, la nimereală, sub măsuță. Dându-și seama cât de urât arătau, Hugo s-a ridicat și a început să tragă farfuriile afară. —Iartă-mă, a surâs el stânjenit. În ultimul timp, asta a devenit, mai curând, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
GĂlățanu, Îl asemuiam În gând cu un bursuc cu pielea tare, bătucită de vremuri, dar cu inima mare și caldă ca o pâine, din care mâncaseră pe rând toți, și Grasu’, și Pierre, și Simonetta, și eu. mi-am șters firimiturile de pe bot și am Înghițit În sec. Pâine, pâine, dar mie Îmi mai trebuia și caviar. GĂlățanu era un adaptat, un supraviețuitor. Era un motan pufos și zvăpĂiat În care zăcea un luptător de gherilă. Eu nu aveam nici un chef
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Gălățanu, îl asemuiam în gând cu un bursuc cu pielea tare, bătucită de vremuri, dar cu inima mare și caldă ca o pâine, din care mâncaseră pe rând toți, și Grasu’, și Pierre, și Simonetta, și eu. Mi-am șters firimiturile de pe bot și am înghițit în sec. Pâine, pâine, dar mie îmi mai trebuia și caviar. Gălățanu era un adaptat, un supraviețuitor. Era un motan pufos și zvăpăiat în care zăcea un luptător de gherilă. Eu nu aveam nici un chef
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
acoperită, cutare sau cutare parcelă, care este profitul net obținut de pe fiecare unghie de pământ, și, așa mai departe. Și era, de o severitate, soră cu tirania, În privința a tot ce putea să Însemne, scurgerea, la moment dat, a vreunei firimituri de profit, În gura, fie, cât a unei vrăbiuțe, de om sărac și necăjit. La un moment dat s-a pus problema lărgirii ariei acordate cimitirului satului reședință de comună. Au venit cereri și intervenții, buluc, de prin toate părțile
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de iarbă bine întreținută, de frunze de arbuști și copaci decorativi. Era liniște și, tot acolo, putea asculta în voie dialogul plăcut al păsărelelor ce nu se speriau de el. Uneori cumpăra un covrig ori o pâinică și le dădea firimituri. Le simțea cât de fericite sunt și se bucura împreună cu ele. La acest gând, involuntar, și-a pipăit încheietura brațului stâng. A tresărit. Nu avea borseta. „Pe ce bani să-mi iau pâine? Și cu ce să cumpăr vrăbiuțelor o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
în mine un sentiment de risipire și uneori el devine de-a dreptul dezastruos. Iată-mă : avansez pe stradă cu o teribilă angoasă în suflet întrucît din mine cad bucăți de viață. Unele sunt foarte mici, chiar minuscule, doar niște firimituri... Chiar din primul moment, cînd deschid ușa și ies pe palier, simt aproape cum mă înjumătățesc întrucît o bună parte din mine rămîne sub formă de cuvinte în memoria computerului. Chem liftul, dar evit să mă privesc în oglindă : nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
superficiale cu lumea. aceste vise sunt ca niște ploi de meteoriți, și sunt cele mai frecvente de fapt. Subiectul va visa în serii extrem de scurte și nu își va aminti mai nimic din toate aceste imagini și senzații. Ploaia de firimituri este adaptată în special primului ciclu de somn. marele Gardian ne-a recomandat să le oferim zilnic subiecților noștri această „ploaie de firimituri”. într-un fel este singurul lor drept natural. este și dreptul lor la viață, de fapt. Fără
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
extrem de scurte și nu își va aminti mai nimic din toate aceste imagini și senzații. Ploaia de firimituri este adaptată în special primului ciclu de somn. marele Gardian ne-a recomandat să le oferim zilnic subiecților noștri această „ploaie de firimituri”. într-un fel este singurul lor drept natural. este și dreptul lor la viață, de fapt. Fără această ploaie de firimituri straturile profunde ale creierului s-ar atrofia, iar subiectul ar muri în doar cîteva luni... o a doua categorie
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
special primului ciclu de somn. marele Gardian ne-a recomandat să le oferim zilnic subiecților noștri această „ploaie de firimituri”. într-un fel este singurul lor drept natural. este și dreptul lor la viață, de fapt. Fără această ploaie de firimituri straturile profunde ale creierului s-ar atrofia, iar subiectul ar muri în doar cîteva luni... o a doua categorie de vise sunt cele persistente, dar neesențiale. sunt visele din așa-zisa categorie a divertismentului. ele nu au nici încărcătură metafizică
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
arătă nemulțumirea față de Titi: - Domnul Felix nu e deloc cavaler. Felix alergă acasă pe drumul cel mai scurt. Găsi pe moș Costache la masă, făcîndu-și țigări cu tutun din chesea. Mâncase mai înainte și nu mai avea în fața lui decât firimituri de pâine și o farfurioară întinsă cu cojile unui măr. Bătrânul părea cam abătut. Felix se miră că la masă nu se mai afla decât un alt tacâm, acela în fața căruia se așeza de obicei. La locul obișnuit al Otiliei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dezbracă-ți organismul... Organismul nu ia foc fiindcă-ai drăcuit în bloc... Compunea de n-avea treabă. Bale de voluptate curgeau de pe limba sa de scârbavnic și, insinuîndu-se pe la colțurile buzelor, se preschimbau ba în sirop de fistic, ba în firimitură de baclava, fiindcă poseda tînguitură dulceagă, turbatul. De altfel, fără a se lăsa prea îndelung îmboldite, pe terasele blocurilor din cartierele deocheate Pantelimon și Colentina, pe deasupra cărora se promenada, nu mai pridideau să se ivească, la intuiție, țațe felurite
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Scârbiți. Înțepeniți... Cum începuseră să fie dizolvați atâția desăvârșiți inițiați în pasta cafenie. Cum se treziseră împărțiți, ca niște cărți de joc, printre picăturile de fiere, firele de tutun și chiar și la acesta, ce se lăudase a nu consuma, firimituri de eugenie. 65 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Un fluier cu bilă al unui caraliu șef șuieră, dând semnalul ridicării blocajului. Semaforul clipi. Iar lumina verde expulză coaja de nucă a taximetrului în uriașul bol al intersecției bucureștene, șters
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fi nu mamelare, ci răspânditoare de gloanțe. 176 DANIEL BĂNULESCU Graba cu care hainele și ceasul lui Ulpiu găsesc drumul Muntelui de Pietate poate fi asemuită mulțumitor doar cu suavele, dar severele aperitive. Orele în care desprinzi, cu briceagul, minuscule firimituri de pe o coajă mucegăită de pâine, au ceva misterios și esențial în comun cu aburul dumnezeiesc și somptuos al marilor supe. Și orele și aburul la fel te amorțesc și-ți primenesc stomacul pentru încercarea cea grea, lovitura de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
colii, toate ciudatele jetoane (cu aspect, tot mai deranjant, de prună uscată), reasamblîndu-le, după o vreme, pe perechi. Acum parcă îi sugerau ceva. Realiză o ultimă rocadă. Șezu, iarăși, îndelung nemișcat. Și apoi, slalomând, cu vârful aceluiași creion, urmărind formele firimiturilor acelora de carne, Ho diábolos trasă și contură fiecare nervură, fiecare crestătură și fiecare șănțuleț al danturii cheii, pe care el o crezu, cu adevărat sau nu, ca reprezentând o imitație strălucită a cheii Adîncului!... 399 CEI ȘAPTE REGI AI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Eliade, ce, tot plimbîndu-se prin încăpere, trecea prin lemnul mesei, precum cuțitul prin pachetul de unt. Ușa se deschise și apăru o fată brunetă care purtă și eliberă pe blatul mesei o tavă cu patru cafele. - Gabrielo, dacă ai scăpat firimitură de zahăr în ceșcuța mea... Bolile și blestemul la fundul tău, nespălato! - Ceșcuța ta e mai tot timpul plină de zahăr, prinse din zbor, adresîndu-i-se îndatoritor, dar și plin de bale, bărbatul mătăhălos, femeii șterse. Iar curul tău, nepotcovit de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că azi e pomana săracului? Și-a golit cutia droaștei. 174 Mușcau ofticoasele lui Chirică din pune, nu se dumireau. Bună pîine! Așa un miez bun nu gustase gura lor până atunci. Parcă ți se lipea de suflet. Petre strângea firimiturile căzute din coaja rumenită bine și le arunca pe gât, să nu piardă nimic din cornurile frumos mirositoare pe care le căpătase. Beghe fugise mai departe, cu buzunarele pline, de frica lui frati-său, să nu-i cărăbănească vreo franzeluță
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a chemat oamenii împrejur: - Ce vreți, fraților, să beți? Azi plătesc eu! Se mira Chirică, se mira Ilie. N-au zis nu. Afară rămăsese uitată căruța, goală, cu ușile vraiște. În ea intrau brabetii Cuțaridei, gureși, să ciugulească și ei firimiturile rămase din pomana lui Mielu. Târziu, aproape de miezul nopții, -lau urcat în droașcă, de subsuori, doi ceferiști. Mielu era țeapăn și râdea prostește. N-a fost nevoie să dea în cal. Acesta știa drumul singur. 175 Numai larma de pe ulița
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
curețe rămășițele ultimelor ședințe ținute acolo. „Scuzați dezordinea”, a spus bărbatul, adunând câteva cești de cafea și o gogoașă cu gem mâncată pe jumătate. Pe masă a rămas scrumiera plină cu vârf. Scaunele din jurul mesei de conferințe erau acoperite de firimituri. Tablourile de pe perete parcă fuseseră agățate acolo cu scopul precis de a nu se potrivi cu nimic. După curățenie, vine... Obligația ca un loc de muncă să fie păstrat curat ar trebui să fie la fel de importantă ca oricare alt standard
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
ziduri întunecoase, puterile iadului gata să-l ajute; mulți îi promiseseră să intervină în favoarea lui pentru a-l scăpa de osândă, dar anii trecuseră și lucrurile rămaseră neschimbate. Acea modestă dobândire de libertate, față de condițiile de carceră dinainte, și acea firimitură de recucerită încredere în oamenii al căror rol era să-l aibă în stăpânire, l-au adus într-o asemenea stare de agitație încât n-a mai reușit să adoarmă. Poate fiindcă renunțase să mai spere în orice schimbare, poate
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
discursul funebru. Vorbi din inimă, cu dăruire, ținuse mult la Tommaso și se referea la el cu emoția unui discipol: "Aparținea stirpei celei mai nobile de când există oameni pe pământ. Dumnezeu dă suflare unor asemenea cugete pentru a arăta o firimitură din puterea și din judecata Sa și dăruie virtuți atât de mari o dată la trei sute de ani". În aceeași colecție au mai apărut (selectiv): • Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan • "Citește-mă pe mine!" Jurnal de idei, Viorel Rotilă, • Contemplatorul solitar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dăruise vechiul lui ceas Pobeda. „Nu te uita că e rusesc“, îi spusese, „rușii știau să facă și lucruri bune, mai ales când le furau de la nemți“. Nu mai râde de ceasul meu, spuse Cosmina, atunci când, întinzând mâna să împrăștie firimiturile, cadranul ieși de sub manșetă. — Nu râd deloc, o contrazise Papi, deși fața ei arăta contrariul. Și eu port haine de-ale bunicii. Au adunat multă energie, purtate atâta vreme. Știi paltonul ăla negru, cu guler de blană și manșon... Ei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
păun, stă mereu într-o margine, nu se ames tecă cu ceilalți, trebuie să-i arunci lui anume, mai aproape. — Uite-l, arătă Cosmina. Porumbelul ăla e preferatul lui tataia. De când nu mai iese din casă, mi-a dat misiunea firimiturilor. Adună toată săptămâna coji uscate, zice că e păcat să arunci pâinea, probabil că tot de la pușcărie i se trage. Pe urmă le face fărâme. — Pune-le, fată, pe toate la un loc, ce arunci așa, una câte una, de parcă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]