13,762 matches
-
superstițios decît în temeiul unei credințe articulate, subiectul asociază orgiastica-i stare, transa incendiară, cu puterea zeiească și - cît de grăitor! - cu sîngele zeiesc: " Fericirea mea -/ -i sîngele zeilor!/ Cu mîinile-n transă/ m-ating de văzduh!/ Îmi izbucnesc/ cuvintele-n flăcări/ țin uranicul/ Pentateuh!/ Ardeți harpe-ale/ nervilor oarbe-n/ largul imperial/ al întregii puteri!" Fericirea mea). Misticismul se varsă într-un estetism "barbar". Ne aflăm într-o zonă literară suficient de bogat ilustrată, de la Coșbuc și Blaga cel din Poemele luminii
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
Aci se fierb și oasele/ În vase aurite,/ Aci s-adun frumoasele? Când nu mai sunt dorite." Apoi versurile capătă viață și demnitate, umplu un spațiu, transmit neliniște și fascinație; sunt trei strofe de vârf în creația supra-abundentului autor: "O flacăra misterica/ Da palida lumină;/ Iar stâlpii din biserică/ Păreau că se înclină.// Și liliecii nopților/ Ce au aicea locul -/ Ascunși în hârca morților -/ Umblau să stingă focul.// O babă, ce oroarele/ Uscaseră în lume,/ Tot răscolea vulvoarele,/ Șoptind încet un
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
săi erau creștini, ori un locaș creștinesc se înălțase peste vechiul lor "templu"; ceea ce contează în intensitatea poemului e prezenta spațiului consacrat care subliniază demonismul babelor "blestemate"... Să ne oprim o clipă asupra unei splendide mișcări: în lumina palida a flacării "misterice": "stâlpii din biserică/ Păreau că se înclină". Acest joc de umbre admirabil prins ne duce cu gândul la o povestire a lui Balzac, din 1831, Jésus-Christ en Flandres. Acolo, asistăm la o adevarată dezlănțuire de fantastic arhitectural; în catedrală
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
să salte? (Oeuvres, ț. IX, p. 262, în colecția Pléiade). Prima ivire a Babei e impresionantă: o vedem parcă din profil, uscată de ororile lumii (suferite dar și făcute de ea!), în plin demers vrăjitoresc de chemare a victimei pe flacăra: Tot răscolea vulvoarele/ Șoptind încet un nume". Și totuși, ea pare surprinsă de sosirea lui Mihnea; dacă nu pe al lui, ce alt nume rostise? Poate pe cel al fiului defunct, într-un elan care o umanizează - dar atunci, de ce
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
magiciana se ocupă de vreun alt "caz" profesional când omul "curagios" se arătă din proprie inițiativă... Înaintea lui Bolintineanu, din cât se poate deduce, Iancu Văcărescu (1792-1862) narează, în "Piaza-rea", o întâlnire cu o vrăjitoare, pe fondul unei păduri în flăcări; 7 verbe descriu acțiunea vântului, apoi dezlănțuirea incendiului, 4 culori dau viață focului: Adie vântul, sufla, mugește,/ Vâjâie, șuiera, tuna, răcnește./ Vaz o schinteie, o flăcăruie/ Cât se lățește, ea mi se suie,/ În clip-o mare d-aur s-
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
neformate? Heliade Rădulescu a simțit că limba română literară era pe calea cea bună, iar nenumărate din excesele sale strigătoare la cer urmau să fie confirmate de evoluția generală, re-latinizantă. "Și șase legioane/ De diavoli blestemați/ Treceau că turbilioane/ De flăcări infernale,/ Calări toți pe cavale/ Cu perii vulvoiați.// Și mii și mii de spaime/ Veneau din iad râzând/ Pe Mihnea să-l defaime." Urmează trei versuri explicative, care confirmă interdicția postuma a răzbunării, data de vindicativa babă încă de la prima
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
poate să lucrăm cu cerneală fierbinte.../ Asta v-o spun, nu de la mine - de fapt, e o taină./ Am furat-o trăgând cu ochiul/ la oamenii care fac pâine, care fac oțel.../ Vă spun pe cinstea mea,/ era vorba de flacără, de dogoare -/ de-asta se umfla pâinea, rumenindu-se,/ de-asta fierbea scânteind oțelul..." (Problema spinoasă a nopților) Tehnologia de fabricare a versurilor mobilizatoare este bine pusă la punct, de un autor inteligent, dar rezultatul dezamăgește. Poemele seamănă cu obiectele
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
pumni: "din sînii desenați cu stîngăcie pe varul/ adăposturilor curge lapte îndoit cu nisip" (Sînt un popor neguvernabil). Sau: "Dar nu se aude nimic. bat tunurile dintre/ pleoape" (Războiul continuu). Sau: "văd cum zidurile/ se strîng/ ca un pumn de flăcări într-un felinar/ amenințînd întunericul/ stau cocoșat și însămînțez cu sînge/ acest trup/ însămînțez cu verbe poezii care s-au/ pietrificat sub greutatea contradicțiilor" (Dicționarul cu vorbe deșarte). Sau: "jilave dealuri gata să se surpe în hăul/ mutilat de meteoriți
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
să se miște. Cineva îl văzu. Un rănit! spuse acela. Ce rănit. E blestematul ce ne-a adus nenorocirea, spuse popa când îl zări. La moarte cu el! La moarte!, vocifera mulțimea. Din groapa din spatele casei un fum gros și flăcări imense ieșeau până la ceruri. Să moară!, tălăzuia mulțimea. Adrian vru să se ridice. Să le spună ceva. Popa ținti și trase. Alicele iuți i se-nfipseră-n trup sfârtecându-l. N-am făcut nimic! răcni Adrian nebunește și popa mai
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
ce se auzea din ce în ce mai slab și Adrian zâmbi mulțumit. Găsise medicamentul. Dar oare ăsta era? Totul se cufundă în beznă. O nouă lovitură primită n-o mai simți. Și când mulțimea satisfăcută îl lăsă, popa adăugă: Să-l aruncăm în flăcări. Să piară orice urmă.
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
tînjitori ai ceaușismului? Emisiunea lui Păunescu de la ProTV e, de fapt, o emisiune despre Adrian Păunescu, noul salvator individual al patriei. Ea e o emisiune de tip rezidual - ceea ce Păunescu n-a îndrăznit pe vremea Cîntării României și nici la Flacăra al cărei redactor șef a fost mulți ani, pe vremea lui Ceaușescu, Păunescu vrea să facă acum, oftînd după beneficiile ceaușismului. Dl Păunescu poate fi admirabil pentru cei care nu pot sau nu vor să înțeleagă că problemele României nu
Credibilitatea Puterii și presa by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15835_a_17160]
-
așezat, nemișcată, în unul dintre fotoliile din salonul cel mare, vecin, cu o atitudine încordată și nostalgică, privește intens în noapte, prin ușa vitrată, deschisă spre grădină, unde un vânticel subit bate, face să danseze primele frunze moarte. Tulburare, vreo flacără, la Miclăușeni? O iau razna, pe cuvânt! Aceasta ar implica un secret pasional, un bărbat în viața asceticei Catrina, și, în materie de bărbat, aici nu există decât preceptorul lui Matei și Codru, vechilul... Mița Sturdza o fi știind ceva
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
redutabil al acestui talent împotriva fixării. Pentru aceasta scurtimea poemelor nu e obligatoriu un factor inhibant, dovadă acest haiku de o grație indiscutabilă în pofida deznodămîntului neidilic sugerat: "unde sînteți/ unde v-ați ascuns/ zise fluturele trecînd prin rug, zmulgîndu-i două flăcări inegale" (unde sînteți...). După cum nici stările sufletești evocate - sau simplu: stările - nu-s totdeauna o povară, ci asemenea fluturelui se consumă aproape aerian. Putem vorbi în atare cazuri de finețe, gingășie, despre o materialitate totuși prezentă, trecută prin forjele spiritului
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
către răfuiala cu majoritatea ființelor umane luate în parte"; delicatul Shelley, moralist, estet și socialist avant la lettre, "cel mai politic dintre toți poeții englezi", era ca și Rousseau, "consumat de o dragoste furibundă pentru semenii lui, dar cu o flacără abstractă care îi frigea adesea pe bieții muritori aflați în preajma ei" - și așa mai departe. Să fi fost toate aceste biografii muiate într-un senzațional defăimător tocmai din dorința de a le face mai ușor vandabile sau avem într-adevăr
Opere și biografii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15838_a_17163]
-
Cronicar Talmeș-balmeș sau "Flacăra lui Adrian Păunescu" Al doilea număr din revista menită să poarte în lume cultul lui Adrian Păunescu este, ca și primul (semnalat de Cronicar în treacăt), un talmeș-balmeș pe măsura personalității și operei poetului-director. Puțini publiciști au cutezat să lege
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15863_a_17188]
-
semnul întrebării (ediția 1979), e celebru pentru cuvintele despre Ceaușescu pe care A.P. i le-a pus în gură intervievatului de acum trei decenii. Lipsa de scrupule nu e însă cel mai mare defect al poetului, care adună în paginile Flacărei semnături diverse și (ar gîndi un om normal) incompatibile. Ce caută, lîngă Dinu Săraru, Al. Paleologu? Dar Al. Ciocâlteu lîngă Al. Mironov? Dar Alex. Mihai Stoenescu lîngă Hajdu Gyözö? Cronicarul se întreabă, Cronicarul răspunde. "Impricinații" vor tăcea în veșnicie. După ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15863_a_17188]
-
oferea un material de cea mai bună calitate. Ca să nu împingem maliția pînă la a-l prenumăra pe romancierul Buneivestiri printre subiecții ideali pentru o cercetare a patologiei cu pricina. Umor are și Mircea Ionescu Quintus, oferind patru epigrame suplimentului Flacărei intitulat Racul - săptămînal regresist, hebdomadar progresist și organ independent. Curat independent! Iată una din operele "clasicului epigramei românești", cum îl prezintă regresistul-progresist supliment: "Lumina-n depărtații aștri/ Cuvinte în abecedar,/ Minciuna-n ochii verzi-albaștri/ Și adevărul în pahar". Titlul? Ați
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15863_a_17188]
-
Primii care au suferit, presupun, de această orientare luminată, inteligentă, plină de substanță a Canalului 1 al Televiziunii publice au fost slujbașii Departamentului Teatru al aceleiași instituții. Se pare însă, că în ultima vreme adie o boare care să întrețină flacăra speranței iubitorilor de teatru, pe micul ecran, deopotrivă producători și telespectatori. Deși eroarea din stagiunea trecută este impardonabilă, să nu uităm totuși că directorul televiziunii este regizor de teatru, iar timpul pierdut este greu recuperabil, cred cu încăpățînare că mai
Spre Europa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15910_a_17235]
-
Niezsche, îi văd ochii de culoarea florilor de tei, văd gesturile lui de tăietor de lemne și, fiindcă-i plăcea vocea mea, îi vorbesc încetișor umbrei lui. Henri Bergson Cannes, 7 ianuarie 1941. Ieri a murit Henri Bergson.6) Dar flacăra inteligenței sale ne luminează încă și va lumina și generațiile viitoare. Căci Bergson a descoperit în sufletul omenesc jocul liber al intuiției, a acordat inteligența la registrul instinctului, a făcut ca spațiul să le fie acestora indiferent, a eliberat conștiința
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
între locuitorii acestei urbe istorice și curvele ce patrulează pe traseu mai ceva decât soldații la fruntarii, imaginea "martiriului" e completă și apetisantă din cale-afară! Oricum, între această imagine și aceea a minerilor ca activiști civici, propagată cu nerușinare de "Flacăra" lui Păunescu, prefer sifilisul "traseistelor" vorbitoare de turco-kurdă. Cu ajutorul unui doctor bun, de sifilis scapi! De ceilalți, nu!
Grațiere și greață by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15930_a_17255]
-
lumînări aprinse/ Numai seului meu i-a fost somn/ Iartă-mi îngere auzul rigid/ Ca gîtul unui lup, cînd nu mă întorn.// Înnoptez într-un cort de petale/ Moartea mă așteaptă ca aerul afară/ Pe o insulă de untdelemn plutitoare/ Flacăra ta o să răsară.// Cu săgeți cît acul de albină/ S-a tras în copilul ce a ascultat la morminte/ Cu pulberea de sulf mi se culcă polenul/ În cutele de la veșminte.// Pe neluminate la încheietura plantei/ Sorbi mercur argintiu în loc de
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
fruct, ceară verzuie,/ Se coace, se mistuie în răstimpul unei iluminații./ Grădinar încrezător aștepți miresme/ De la moartea răsădită în constelații" (Narcis oglindindu-se în Styx). Satului i se închină un contraimn al divorțului elementelor, al dizarmoniei patetice, al mistuirii în flăcări ce cuprind și tărîmul morților: "Crucile de lemn trosnind în flăcări, îmbrățișări ce se îmbie nimănui./ La căpătîiul mormintelor pomii cad pradă vîlvătăii ca un mănunchi de spice bine coapte./ Cuiburi de jăratec din care nici un phoenix nu țîșnește./ Poate
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
Grădinar încrezător aștepți miresme/ De la moartea răsădită în constelații" (Narcis oglindindu-se în Styx). Satului i se închină un contraimn al divorțului elementelor, al dizarmoniei patetice, al mistuirii în flăcări ce cuprind și tărîmul morților: "Crucile de lemn trosnind în flăcări, îmbrățișări ce se îmbie nimănui./ La căpătîiul mormintelor pomii cad pradă vîlvătăii ca un mănunchi de spice bine coapte./ Cuiburi de jăratec din care nici un phoenix nu țîșnește./ Poate că dogoarea a ajuns la răposați ca respectare a unei promisiuni
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
de panica adusă din cîmpurile roșii./ Deodată, după geamuri se aprindeau făclii;/ o umbră liniștită intra în prăvălii/ prin ușile-ncuiate și s-așeza la masă./ Tăcerea de salină încremenea în casă/ și-n sloiul nopții jgheabul ogrăzii adăpa./ Bunicul între flăcări de sfeșnic se ruga:/ Să-mi cadă dreapta, limba să se usuce-n mine,/ dete-oi lua vreodată în deșert, Ierusalime!". În 1923 Fundoianu a plecat la Paris, unde după grele tribulații a ajuns cunoscut ca Benjamin Fondane, prin poemele
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
curgând în valuri pe bulevard" (Taxiul cu caroserie de gheață). Nici măcar iubirea nu rezistă, creează spații largi în jur, își desfigurează ritualurile, înstrăinează într-o lume ale cărei elemente își contaminează continuu compozițiile (an)organice: "eu și tu ardem cu flacără lentă./ în sticla galbenă a ficțiunii/ în paturile delirante și acide/ până când pielea ni se acoperă/ cu stele negre de carbon" (Eu și tu). Un debut interesant, original și mult promițător. Cristian Sturza - Insomnia, Editura Cartea Românească, București, 2000, Colecția
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]