1,201 matches
-
de flexiune al verbului depind sufixele temei de plural. De clasele flexionare depind sufixele temei de singular și, numai în parte, sufixele temei de plural. Sufixele temei II a prezentului (de plural) sunt patru, în strânsă dependență de tipurile de flexiune, dar fără a le urma întocmai: sufixul -ă/-a; la verbele de tipul I de flexiune: cânt-ă(m), cânt-a(ți) lucr-ă-(m), lucr-a-(ți) sufixul -i; la verbele de tipul II de flexiune; clasa 1: dorm-i-(m), dorm-i-(ți
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
singular și, numai în parte, sufixele temei de plural. Sufixele temei II a prezentului (de plural) sunt patru, în strânsă dependență de tipurile de flexiune, dar fără a le urma întocmai: sufixul -ă/-a; la verbele de tipul I de flexiune: cânt-ă(m), cânt-a(ți) lucr-ă-(m), lucr-a-(ți) sufixul -i; la verbele de tipul II de flexiune; clasa 1: dorm-i-(m), dorm-i-(ți) sos-i-(m), sos-i-(ți), sufixul -î; la verbele de tipul II de flexiune; clasa 2: cobor-î-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în strânsă dependență de tipurile de flexiune, dar fără a le urma întocmai: sufixul -ă/-a; la verbele de tipul I de flexiune: cânt-ă(m), cânt-a(ți) lucr-ă-(m), lucr-a-(ți) sufixul -i; la verbele de tipul II de flexiune; clasa 1: dorm-i-(m), dorm-i-(ți) sos-i-(m), sos-i-(ți), sufixul -î; la verbele de tipul II de flexiune; clasa 2: cobor-î-(m), cobor-î-(ți) ur-î-(m), ur-î-(ți) sufixul -e; la verbele din tipurile III, IV și V de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tipul I de flexiune: cânt-ă(m), cânt-a(ți) lucr-ă-(m), lucr-a-(ți) sufixul -i; la verbele de tipul II de flexiune; clasa 1: dorm-i-(m), dorm-i-(ți) sos-i-(m), sos-i-(ți), sufixul -î; la verbele de tipul II de flexiune; clasa 2: cobor-î-(m), cobor-î-(ți) ur-î-(m), ur-î-(ți) sufixul -e; la verbele din tipurile III, IV și V de flexiune: păr-e-(m), păr-e-(ți) vind-e-(m), vind-e-(ți) prind-e-(m), prind-e-(ți) Sufixele temei I a prezentului (persoanele
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
clasa 1: dorm-i-(m), dorm-i-(ți) sos-i-(m), sos-i-(ți), sufixul -î; la verbele de tipul II de flexiune; clasa 2: cobor-î-(m), cobor-î-(ți) ur-î-(m), ur-î-(ți) sufixul -e; la verbele din tipurile III, IV și V de flexiune: păr-e-(m), păr-e-(ți) vind-e-(m), vind-e-(ți) prind-e-(m), prind-e-(ți) Sufixele temei I a prezentului (persoanele I și a II-a singular, persoana a III-a singular și plural) sunt tot patru, din care trei cu realizare pozitivă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tot patru, din care trei cu realizare pozitivă și un al patrulea, cu realizare Ø. Depind de clasa flexionară în care se cuprinde verbul. Sufixul -Ø; este cel mai frecvent; caracterizează toate verbele din tipurile III, IV și V de flexiune, precum și verbele din clasele flexionare I1, II1.a. și II1.b.: cânt-Ø dorm-Ø cobor-Ø par-Ø vând-Ø prind-Ø cânț-Ø(i) dorm-Ø(i) cobor-Ø(i) par-Ø(i) vinz-Ø(i) prinz-Ø(i) cânt-Ø(ă) doarm-Ø(e) coboar-Ø(ă) par-Ø(e) vind-Ø(e) prind-Ø
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sufixul -ăsc; în structura temei verbelor din clasa II2b.: urăsc ur-ășt-(i) ur-ășt-(e) Nici dezinențele de persoană și număr nu sunt aceleași pentru toate verbele. Unele, cele pentru persoana a III-a singular și plural, depind de tipul de flexiune al verbului; altele, cele de persoana I singular, depind de structura fonetică a temei verbale. Rămân comune tuturor verbelor celelalte dezinențe. Singular: • persoana I: -Ø: cânt, lucrez, dorm, sosesc, cobor, urăsc, par, vând, prind; îndoi, târâi, sui etc., -u (vocalic
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
umfl-u, umpl-u, afl-u, consacr-u; -u (semivocalic); verbele a ști, a scrie (și compușii): ști-u, scri-u etc., verbul a continua: continu-u; parte din verbele neregulate: da-u, sta-u, bea-u etc. • persoana a II-a:-i; toate verbele, indiferent de tipul de flexiune; de structura lor depinde doar valoarea fonetică a lui -i: -i (ultrascurt asilabic); majoritatea verbelor, cânț-i, lucrez-i, dorm-i, soseșt-i, cobor-i, merg-i etc. -i (semivocalic);verbele care primesc la persoana I -u (semivocalic) și parte din verbele
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
palatalizată, la persoana a II-a, până la dispariție): ști-i, scri-i, continu-i, vi-i, rămâ-i etc. -i (vocalic); verbele care primesc -u (vocalic) la persoana I: afl-i, umbl-i etc. • persoana a III-a: două dezinențe, în funcție de tipul de flexiune al verbelor și de structura lor fonetică: -ă; la verbele din tipul I de flexiune și din tipul II, clasa 2.a.: cânt-ă, lucreaz-ă, coboar-ă Primesc aceeași dezinență și verbele din tipul II, clasa 1.a., dacă au rădăcina terminată
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-i, rămâ-i etc. -i (vocalic); verbele care primesc -u (vocalic) la persoana I: afl-i, umbl-i etc. • persoana a III-a: două dezinențe, în funcție de tipul de flexiune al verbelor și de structura lor fonetică: -ă; la verbele din tipul I de flexiune și din tipul II, clasa 2.a.: cânt-ă, lucreaz-ă, coboar-ă Primesc aceeași dezinență și verbele din tipul II, clasa 1.a., dacă au rădăcina terminată în consoana r (face excepție verbul a muri): sufer-ă, ofer-ă etc. -e; verbele din celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tipul II, clasa 2.a.: cânt-ă, lucreaz-ă, coboar-ă Primesc aceeași dezinență și verbele din tipul II, clasa 1.a., dacă au rădăcina terminată în consoana r (face excepție verbul a muri): sufer-ă, ofer-ă etc. -e; verbele din celelalte tipuri de flexiune sau clase flexionare: doarm-e, soseșt-e, urășt-e, par-e, fac-e, merg-e. Primesc aceeași dezinență verbele din tipul I de flexiune, clasa 1, dacă au rădăcina terminată în vocala i: a apropia - apropi-e etc. Plural: • persoana I: -m; pentru toate verbele, indiferent de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a., dacă au rădăcina terminată în consoana r (face excepție verbul a muri): sufer-ă, ofer-ă etc. -e; verbele din celelalte tipuri de flexiune sau clase flexionare: doarm-e, soseșt-e, urășt-e, par-e, fac-e, merg-e. Primesc aceeași dezinență verbele din tipul I de flexiune, clasa 1, dacă au rădăcina terminată în vocala i: a apropia - apropi-e etc. Plural: • persoana I: -m; pentru toate verbele, indiferent de tipul de flexiune și de structura lor fonetică: cântă-m, lucră-m, dormi-m, sosi-m, coborâ-m, urâ-m
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flexionare: doarm-e, soseșt-e, urășt-e, par-e, fac-e, merg-e. Primesc aceeași dezinență verbele din tipul I de flexiune, clasa 1, dacă au rădăcina terminată în vocala i: a apropia - apropi-e etc. Plural: • persoana I: -m; pentru toate verbele, indiferent de tipul de flexiune și de structura lor fonetică: cântă-m, lucră-m, dormi-m, sosi-m, coborâ-m, urâ-m, păre-m etc. • persoana a II-a: -ți; toate verbele, indiferent de tipul de flexiune și de structura lor fonetică: cânta-ți, lucra-ți, dormi-ți
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Plural: • persoana I: -m; pentru toate verbele, indiferent de tipul de flexiune și de structura lor fonetică: cântă-m, lucră-m, dormi-m, sosi-m, coborâ-m, urâ-m, păre-m etc. • persoana a II-a: -ți; toate verbele, indiferent de tipul de flexiune și de structura lor fonetică: cânta-ți, lucra-ți, dormi-ți, sosi-ți, coborâ-ți, urâ-ți etc. • persoana a III-a: două dezinențe, în funcție de cele două omonimii, acestea depinzând de apartenența verbului la tipul de flexiune și la clasele flexionare și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbele, indiferent de tipul de flexiune și de structura lor fonetică: cânta-ți, lucra-ți, dormi-ți, sosi-ți, coborâ-ți, urâ-ți etc. • persoana a III-a: două dezinențe, în funcție de cele două omonimii, acestea depinzând de apartenența verbului la tipul de flexiune și la clasele flexionare și de structura lui fonetică: -ă; la verbele din tipul I de flexiune și tipul II, clasa 2.a., verbe caracterizate, la prezent, de omonimia pers. a III-a, plural = pers. a III-a, singular: (el
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sosi-ți, coborâ-ți, urâ-ți etc. • persoana a III-a: două dezinențe, în funcție de cele două omonimii, acestea depinzând de apartenența verbului la tipul de flexiune și la clasele flexionare și de structura lui fonetică: -ă; la verbele din tipul I de flexiune și tipul II, clasa 2.a., verbe caracterizate, la prezent, de omonimia pers. a III-a, plural = pers. a III-a, singular: (el, ei) cânt-ă, lucreaz-ă, coboar-ă. Prezintă aceeași dezinență (și aceeași omonimie) verbele din clasa 1.a., a tipului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
II, clasa 2.a., verbe caracterizate, la prezent, de omonimia pers. a III-a, plural = pers. a III-a, singular: (el, ei) cânt-ă, lucreaz-ă, coboar-ă. Prezintă aceeași dezinență (și aceeași omonimie) verbele din clasa 1.a., a tipului II de flexiune, dacă au ca ultim fonem al rădăcinii, consoana r: ofer-ă, sufer-ă etc. -Ø: verbele celorlalte tipuri de flexiune, cărora le este caracteristică omonimia: pers. a III-a, plural = pers. I, singular: (eu, ei) dorm, sosesc, urăsc, par, vând, prind; -u
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-a, singular: (el, ei) cânt-ă, lucreaz-ă, coboar-ă. Prezintă aceeași dezinență (și aceeași omonimie) verbele din clasa 1.a., a tipului II de flexiune, dacă au ca ultim fonem al rădăcinii, consoana r: ofer-ă, sufer-ă etc. -Ø: verbele celorlalte tipuri de flexiune, cărora le este caracteristică omonimia: pers. a III-a, plural = pers. I, singular: (eu, ei) dorm, sosesc, urăsc, par, vând, prind; -u: (semivocalic): verbele a ști și a scrie (plus compușii), păstrând aceeași omonimie, între pers. a III-a, plural
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pers. a III-a, plural = pers. I, singular: ști-u, scri-u, descri-u etc.; -e: la verbele cu dezinența -i, la persoana I, singular, care reprezintă omonimia pers. a III-a, plural = pers. a III-a, singular, în general nespecifică tipului de flexiune din care fac parte: apropi-e, îndoai-e, târâi-e, jupoai-e etc. Accentul cade pe rădăcină, la verbele din tipurile IV și V de flexiune: vând, vinzi, vinde, faci, face, fàceți, vìndem, vìndeți, vând; prind, prinzi, prinde, prindem etc. La celelalte verbe, accentul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care reprezintă omonimia pers. a III-a, plural = pers. a III-a, singular, în general nespecifică tipului de flexiune din care fac parte: apropi-e, îndoai-e, târâi-e, jupoai-e etc. Accentul cade pe rădăcină, la verbele din tipurile IV și V de flexiune: vând, vinzi, vinde, faci, face, fàceți, vìndem, vìndeți, vând; prind, prinzi, prinde, prindem etc. La celelalte verbe, accentul cade pe sufixul tematic, dacă acesta este realizat pozitiv: lucrèz, sosesc, urăsc; cântàți, păreți etc. și pe rădăcina verbului, dacă sufixul tematic
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din tema de imperfect și dezinențele de număr și persoană: cânta-m, cânta-i, cânta etc. Două sunt formele concrete sub care poate apărea tema perfectului: una construită cu sufixul tematic -a, cealaltă, cu sufixul tematic -ea, în funcție de tipul de flexiune al verbelor și, în mai mică măsură, de structura fonetică a acestora. Sufixul -aface parte din structura temei verbelor din tipul I de flexiune și din clasa 2 a tipului II: cânt -a -m cânt -a -i cânt -a etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tema perfectului: una construită cu sufixul tematic -a, cealaltă, cu sufixul tematic -ea, în funcție de tipul de flexiune al verbelor și, în mai mică măsură, de structura fonetică a acestora. Sufixul -aface parte din structura temei verbelor din tipul I de flexiune și din clasa 2 a tipului II: cânt -a -m cânt -a -i cânt -a etc. cobor -a -m cobor -a -i cobor -a etc. Sufixul -ease cuprinde în structura temei celorlalte verbe: dorm -ea -m dorm -ea -i dorm
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ale altor timpuri: la persoana a III-a singular, dezinența -Ø, ca la perfectul simplu și mai mult ca perfect: cânta (cântă, cântase); la persoana a III-a plural, dezinența -u, ca la prezentul unor verbe din tipul II de flexiune și din tipul V: cântau (știu, scriu) (având în vedere că aceasta este o dezinență de excepție, la prezent, s-ar putea considera dezinență specifică imperfectului); la celelalte persoane, dezinențe comune cu ale tuturor timpurilor: (eu) cânta-m dormea-m
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri;” (M. Eminescu) Structura morfologică Este un timp compus, cu structură analitică. Sintagma perfectului compus este formată din tema liberă a participiului și auxiliarul a avea, care o precede. Verbul auxiliar, conjugat - cu flexiune de auxiliar - la prezent, își modifică forma pentru a exprima numărul și persoana. Tema participiului, în schimb, rămâne invariabilă. „Dezinențele” auxiliarului sunt omonime cu ale imperfectului verbelor libere: -m, -i, -Ø, -m, -ți, -u: Eu am cântat, lucrat, dormit, coborât
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a cântat, lucrat, dormit etc. Noi am cântat, lucrat, dormit etc. Voi ați cântat, lucrat, dormit etc. Ei, ele au cântat, lucrat, dormit etc. Auxiliarul este același și prezintă aceleași forme pentru toate verbele limbii române, indiferent de tipul de flexiune. Structura temei libere a participiului, însă, este condiționată de tipul și clasa de flexiune la care verbul aparține. Diferențele se produc, pe de o parte, din perspectiva realizării morfologice a sufixului tematic, pe de alta, din perspectiva condiției morfologice a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]