826 matches
-
de floră și faună specifică lanțului carpatic al Munților Retezat-Godeanu. Parcul național se suprapune atât sitului de importanță comunitară - "Domogled - Valea Cernei" cât și ariei de protecție specială avifaunistică omonime, la baza desemnării cărora aflându-se câteva specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică). Fauna protejată a parcului are în componență 14 specii de mamifere: urs
Parcul Național Domogled - Valea Cernei () [Corola-website/Science/313469_a_314798]
-
sau ciocănitoarea verzuie ("Picus canus") La nivelul ierburilor sunt întâlnite trei specii de plante (incluse în aceeași anexă a "Directivei Europene"): papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), ouăle popii ("Himantoglossum caprinum") și clopoțelul de munte ("Campanula serrata"); care vegetează alături de alte rarități floristice, printre care: talpa-ursului ("Acanthus longifolius"), brie ("Athamanta turbith ssp. hungarica"), tășculiță ("Aethionema saxatile"), iarbă-mare ("Achnatherum calamagrostis"), albăstreaua de munte ("Centaurea pinnatifida"), pesmă ("Centaurea atropurpurea"), clopoțeii Cazanelor ("Campanula crassipes"), cornul bănățean ("Cerastium banaticum"), căpșuniță ("Cephalanthera damasonium"), orhidee (cu specii de: "Cephalanthera
Parcul Național Domogled - Valea Cernei () [Corola-website/Science/313469_a_314798]
-
zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Roșa canina"), merișor ("Vaccinium vitis-idaea"). La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă diversă de plante (de pajiște, de stâncărie, de mlaștină), dintre care unele foarte rare și protejate prin lege sau endemice pentru această zonă. Specii floristice: angelica ("Angelica archangelica"), unghia păsării ("Violă dacica"), urechea iepurelui ("Bupleurum longifolium"), buruiana de junghiuri ("Cephalanthera longifolia"), mlăștinița (cu specii de "Epipactis atrorubens" și "Epipactis helleborine"), ghințura punctata ("Gențiana punctata"), crețușca ("Filipendula ulmaria"), fratele-priboiului ("Geranium sylvaticum"), bulbuc de munte ("Trollius europaeus
Parcul Național Călimani () [Corola-website/Science/313472_a_314801]
-
968 ha), arie protejată instituită în anul 2007 în vederea conservării habitatelor naturale și a speciilor de plante și animale sălbatice de interes comunitar, ce aparține rețelei ecologice europeane Natura 2000; la baza desemnării căruia aflându-se câteva specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică). Printre speciile faunistice semnalate în arealul parcului se află șapte mamifere: ursul
Geoparcul Dinozaurilor „Țara Hațegului” () [Corola-website/Science/313783_a_315112]
-
etnografice autentice din Platforma Luncanilor. Începând din anul 2004 Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina are administrație proprie. Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina prezintă o zonă montană (încadrată în bioregiunea alpină a Munților Șureanu și continentală a Depresiunii Hațegului) cu o gamă floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Parcul natural dispune de habitate naturale de tip: Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Păduri dacice de fag
Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina () [Corola-website/Science/313778_a_315107]
-
silvia de câmpie ("Sylvia communis") sau mierlă ("Turdus merula"). La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă diversă de plante (de pajiște, de stâncărie, de mlaștină), dintre care unele foarte rare și protejate prin lege sau endemice pentru această zonă. Specii floristice: clopoțel de munte ("Campanula serrata"), arnică ("Arnica montana"), căpșuniță ("Cephalanthera damasonium"), orhidee (din speciile: "Cephalanthera longifolia, Herminium monorchis"), crucea voinicului ("Hepatica transsilvanica"), bozior ("Orchis sambucina"), patlagina de stâncă ("Plantago holosteum"), mlăștiniță ("Epipactis helleborine"), ghiocel ("Galanthus nivalis"), poroinic ("Dactylorhiza maculata"), cimbrișor
Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina () [Corola-website/Science/313778_a_315107]
-
arbuști cu specii de fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), carpen ("Carpinus betulus"), mesteacăn ("Betula pendula"), alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"), porumbar ("Prunus spinosa"), măceș ("Roșa canina") sau mur ("Rubus fruticosus"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii floristice de stâncărie și pajiște; printre care: garofița albă de stânci ("Dianthus spiculifolius"), iarba-surzilor ("Saxifraga paniculata"), crucea voinicului ("Hepatică transsilvanica"), căldărușa ("Aquilegia nigricans ssp. subscaposa"), sisinei ("Pulsatilla patens"), garoafa de munte ("Dianthus petraeus ssp. spiculifolius"), toporaș galben de munte ("Violă biflora
Cheile Mănăstirii () [Corola-website/Science/313861_a_315190]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip floristic și peisagistic) situată în nord-vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Bihor. Aria naturală se află în extremitatea sud-estică a județului Bihor (în ramura nordică a Munților Bihorului, grupă montană a Apusenilor ce aparține lanțului carpatic al Occidentalilor), pe teritoriul administrativ estic
Platoul carstic Padiș () [Corola-website/Science/323920_a_325249]
-
se suprapune ariei de protecție specială avifaunistică - Munții Apuseni - Vlădeasa. Aria naturală include platoul și (1.694 m.) și reprezintă o zonă turistică importantă datorită peisajului și florei ce vegetează pe pășuni și fânețe. La nivelul ierburilor vegetează câteva rarități floristice protejate la nivel european prin "Directiva 92/43/CE" (anexa I-a) din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); printre care: omag galben ("Aconitum anthora"), garoafă de munte ("Dianthus tenuifolius"), ghințură
Vârful Cârligați () [Corola-website/Science/323932_a_325261]
-
6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și este inclusă în Parcul Natural Bucegi. Aria protejată reprezintă un peisaj alpin cu abrupturi stâncoase, pășuni (vegetație alpină variată) și păduri; asociații floristice specifice etajului subalpin și alpin inferior și alpin superior și o faună variată în specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești și insecte; specifică extremități estice a Carpaților Meridionali. „” este o rezervație naturală cu diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată
Bucegi (Abruptul Bucșoiu, Mălăești, Gaura) () [Corola-website/Science/323954_a_325283]
-
variată) și păduri; asociații floristice specifice etajului subalpin și alpin inferior și alpin superior și o faună variată în specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești și insecte; specifică extremități estice a Carpaților Meridionali. „” este o rezervație naturală cu diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii, cât și la nivel de ecosisteme terestre. Rezervația naturală se suprapune sitului "Natura 2000 - „Bucegi”" și dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: fânețe montane, pajiști calcifile alpine și subalpine
Bucegi (Abruptul Bucșoiu, Mălăești, Gaura) () [Corola-website/Science/323954_a_325283]
-
căprească ("Salix capreea") și arbusti cu specii de jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), afin ("Vaccinum myrtillus"), salcie pitică ("Salix retusa"), merișor ("Vaccinum vitis idaea L."), mur ("Rubus fruticosus"), salbă moale ("Euonymus europaeus"). La nivelul ierburilor vegetează mai multe specii floristice (unele foarte rare, printre care unele ocrotite prin aceeași "Directivă a Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992), dintre care: floarea-reginei ("Leontopodium alpinum"), sângele voinicului ("Nigritella rubra"), smârdar ("Rhododendron kotschyi"), iederă albă ("Daphne blagayana"), gențiană ("Gentiana clusii"), omag
Bucegi (Abruptul Bucșoiu, Mălăești, Gaura) () [Corola-website/Science/323954_a_325283]
-
într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a habitatelor de interes comunitar. Acesta reprezintă o arie naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în tranziție, tufișuri, tufărișuri, pajiști naturale, terenuri cultivate) de interes geologic, floristic, faunistic și peisagistic; încadrată în bioregiunea alpină a Masivului Postăvarul (grupare montană a Carpaților de Curbură ce aparțin lanțului carpatic al Orientalilor). Situl include rezervația naturală Muntele Postăvarul (1.025,50 ha). Din punct de vedere geologic Masivul Postăvarul este
Postăvarul (sit SCI) () [Corola-website/Science/332983_a_334312]
-
în partea înaltă a masivului cu Vârful Postăvarul-1799 m.) și din conglomerate și gresii atribuite erei geologice a cretacicului. Rețeaua apelor de suprafață aparține în mare parte bazinului hidrografic al Oltului. Situl Postăvarul prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. În arealul sitului au fost identificate 12 de tipuri de habitate naturale de interes comunitar; astfel: Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"); Păduri de fag
Postăvarul (sit SCI) () [Corola-website/Science/332983_a_334312]
-
communis"), păducel ("Crataegus monogyna"), soc ("Sambucus nigra"), alun ("Corylus avellana"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Rosa canina"), mur ("Rubus fruticosus"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), afin american ("Vaccinium macrocarpon"), merișor ("Vaccinium vitis-idaea"), smârdar ("Rhododendron myrtifolium"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite trei speciile floristice protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică): clopoțelul de munte ("Campanula serrata"), churechiul de munte ("Ligularia sibirica"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"). Acestea vegetează
Postăvarul (sit SCI) () [Corola-website/Science/332983_a_334312]
-
Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică): clopoțelul de munte ("Campanula serrata"), churechiul de munte ("Ligularia sibirica"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"). Acestea vegetează alături de alte rarități floristice (protejate la nivel internațional, endemice sau aflate pe lista roșie); printre care: coada șoricelului ("Achillea oxyloba ssp. schurii"), ceapă de munte ("Allium victorialis"), angelică ("Angelica archangelica"), limba cucului ("Botrychium matricariifolium"), clopoței ("Campanula patula ssp. abietina"), ferigă de piatră ("Cystopteris sudetica
Postăvarul (sit SCI) () [Corola-website/Science/332983_a_334312]
-
Achillea oxyloba ssp. schurii"), ceapă de munte ("Allium victorialis"), angelică ("Angelica archangelica"), limba cucului ("Botrychium matricariifolium"), clopoței ("Campanula patula ssp. abietina"), ferigă de piatră ("Cystopteris sudetica"), iederă albă ("Daphne blagayana"), garofiță albă de stânci ("Dianthus spiculifolius"), "Gagea fistulosa" o specie floristică din familia Liliaceae, "Gymnadenia conopsea" o specie de orhidee cunoscută sub denumirea populară de "Mâna Maici Domnului", crucea voinicului ("Hepatica transsilvanica"), floare de colț ("Leontopodium alpinum Cass"), crinișor de stâncă ("Lloydia serotina"), sângele voinicului ("Nigritella nigra"), untul-vacii ("Orchis morio"), stupiniță
Postăvarul (sit SCI) () [Corola-website/Science/332983_a_334312]
-
unor factori naturali (aridizarea climatului, inundații catastrofale, excesul permanent sau temporar de umiditate, eroziunea solului, acidifiere, sărăturare, invazia vegetației ierboase și lemnoase nevaloroase etc.), cât și a unor factori antropici (abandonul și valorificarea necorespunzătoare, dezechilibru hidric, poluare etc.). Degradarea compoziției floristice a pajiștilor are loc atât cantitativ, prin micșorarea densității plantelor, cât și calitativ prin scăderea valorii nutritive a plantelor de nutreț ca urmare a dispariției speciilor valoroase (îndeosebi leguminoasele). Pe lângă faptul că producția și calitatea furajelor obținute de pe aceste suprafețe
ANEXE din 23 aprilie 2015 la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 708/2015 privind aprobarea Planului sectorial pentru cercetare-dezvoltare din domeniul agricol şi de dezvoltare rurală al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pe anii 2015-2018, "Agricultură şi Dezvoltare Rurală - ADER 2020" (Anexele nr. 1 şi 2). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272720_a_274049]
-
noi tehnologii, să aibă un impact ecologic redus, pentru protecția mediului și păstrarea biodiversității. Rezultate scontate: - stabilirea, în funcție de condițiile pedoclimatice zonale și diferite moduri de folosire, a amestecurilor de semințe de plante furajere perene de pajiști folosite pentru îmbogățirea compoziției floristice prin supraînsămânțare; - echipamente specifice mecanizării lucrărilor de îmbunătățire a pajiștilor prin măsuri de suprafață; - elaborarea unor tehnologii zonale de îmbunătățire a pajiștilor degradate prin măsuri minime (în funcție de cauzele degradării, condițiile pedoclimatice, destinație etc); Modul de aplicare al rezultatelor: Rezultatele cercetărilor
ANEXE din 23 aprilie 2015 la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 708/2015 privind aprobarea Planului sectorial pentru cercetare-dezvoltare din domeniul agricol şi de dezvoltare rurală al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pe anii 2015-2018, "Agricultură şi Dezvoltare Rurală - ADER 2020" (Anexele nr. 1 şi 2). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272720_a_274049]
-
cu intercalări de roci vulcanogene (bentonite, tufuri, tufite). Grosimea stratelor de roci variază între 125 și 425 metri. În rocile din această serie au fost evidențiate împresiuni de organisme nevertebrate (meduzoide și urme ale activității vitale ale acestora) precum și microresturi floristice (acritarci). La începutul paleozoicului în perioada cambriană întreg teritoriul raionului Nisporeni împreună cu teritoriul ce se desfășoara de-a lungul rîului Prut era acoperită de apele mării kambriene timpurii. Aici s-au depus nisipuri și mîluri care au alcătuit ulterior un
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
arborele de camfor și arbori de bambus. Shikoku și Kyushu sunt vestite pentru vegetația lor perenă. Trestia de zahăr și citricele se găsesc în zonele depresionare restrânse, arborii cu frunza lată la altitudini mai mari. Vegetația se încadrează în subregiunea floristică chino-japoneză. Caracteristic pentru aceasta zonă sunt pădurile temperate umede și cele umede subtropicale. Cele temperate sunt reprezentate prin păduri de conifere, de foioase etc, iar cele subtropicale prin magnolii, bambuși, liane, etc. Aproximativ 66% din suprafața Japoniei este acoperită de
Japonia () [Corola-website/Science/296602_a_297931]
-
cu o frecvență mai mare dinspre N (19%), NV (17%), S și SE (13,5%) cu viteze medii anuale cuprinse între 1,6 și 6,5 m/s. Vegetația include atât elemente specifice pădurilor central-europene (gorun, fag) cât și specii floristice caracteristice stepelor și silvostepelor continentale est-europene. În cadrul județului Vaslui se disting două mari zone de vegetație, una a pădurilor de foioase (în V și NV) și alta de stepă și silvostepă (S și SE). Cu toate că nu dispune de un patrimoniu
Județul Vaslui () [Corola-website/Science/296669_a_297998]
-
în special în văi pot fi întâlnite lăcoviști și sărături, pe terase soluri aluviale care favorizează culturile de cereale, iar în lunci soluri hidromorfe și solurile de mlaștină. Datorită factorilor fizico-geografici vegetația este diferențiată în funcție de zonarea altitudinală. Din perspectiva aspectelor floristice județul Mureș poate fi încadrat în provincia dacică, partea montană din nord-est face parte din ținutul Carpaților Orientali, iar zona de deal din ținutul Bazinului Transilvaniei. Vegetația etajului alpin este formată din pajiști primare, ierburi (graminee alpine) și tufărișuri pitice
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
Tetrao urogallus), ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius) - "cea mai mare ciocănitoare din România", aușelul (Regulus regulus) - "cea mai mică pasăre din România". În locurile umede de păduri trăiește o specie de amfibieni - tritonul carpatic (Lissotriton montadoni), endemism al Carpaților Orientali. Bogăția floristică a Masivului Ceahlău, vulnerabilitatea ecosistemului montan și frumusețea peisajelor au determinat declararea în acest spațiu muntos a "Parcului Național Ceahlău", cu o suprafață de 7742 ha. În cadrul acestuia sunt incluse ca arii naturale protejate: Rezervația "Polița cu Crini" (370 ha
Masivul Ceahlău () [Corola-website/Science/297115_a_298444]
-
de peste 3250 de specii, aproximativ 30% din numărul speciilor găsite în Europa. Peste o treime din teritoriul Albaniei - circa 10.000 de kilometri pătrați - este împădurit, iar țara este bogată în floră. Din punct de vedere fitogeografic, Albania aparține regatului floristic boreal, între provinciile Adriatică și Est-Mediteraneană din regiunea Mediteraneană și provincia Ilirică din regiunea Circumboreală. Regiunile de coastă și de câmpie au vegetație maquis tipic mediteraneană, în vreme ce pădurile de stejar se găsesc la altitudini mai înalte. Păduri vaaste de pin
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]