28,018 matches
-
SACOȘELOR, GHIOZDANELOR, GENȚILOR ȘI HAINELOR DE EXTERIOR"; "BANII; TELEFOANELE CELULARE ȘI ACTELE LE VEȚI PĂSTRA LA D-VOASTRĂ"; "ACCESUL îN SALĂ ESTE PERMIS NUMAI CU POȘETE SAU BORSETE DE DIMENSIUNI MICI (MAX. 15-20 CM), CU PENARE ȘI MAPE SUBȚIRI PENTRU FOI DE SCRIS/ NERESPECTAREA ACESTOR CONDIȚII VA DUCE LA SUSPENDAREA PERMISULUI", iar pe ușa următoare - "ATENȚIE! DIN PIERDEREA PLĂCUȚEI CU/ NUMĂRUL DAT DE LA GARDEROBĂ SE/ PLĂTEȘTE O PENALIZARE DE 30.000 lei./ NEACHITAREA ACESTEI SUME/ IMPLICĂ ANULAREA PERMISULUI DE CITITOR AL
În vizită la Biblioteca Națională by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15780_a_17105]
-
trebuia să constituie sugestii pentru un viitor guvern necomunist (gîndul său îl purta spre Sabin Manuilă) despre felul cum trebuie reorganizată țara. A redactat materialul în trei dimineți, nu l-a definitivat și nu l-a trimis nimănui, ascunzîndu-l între foile unei cărți. "Mi-am dat seama, declară inculpatul, și de faptul că intru în conflict cu Statul, dacă-l trimit. Am renunțat. Mi-am propus să aud conceptul, după ce voi fi extras un pasagiu istoric și două-trei formulări, utilizabile în
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
propus să aud conceptul, după ce voi fi extras un pasagiu istoric și două-trei formulări, utilizabile în alte lucrări... Mi-am adus aminte însă de ele, de îndată ce am fost arestat. Absurdul situației m-a paralizat. Să fi putut arde acele cîteva foi zeci de zile și să n-o fi făcut, pentru că sunt distrat și impardonabil pierdut în preocupările mele cărturărești. Consecința: suferința soției, copiii, debili, primejduiți prin lipsa aportului meu la bugetul casei, lucrările personale care mergeau bine, părăsite". De la această
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
Neghina s-o adun încet, cu bocet, Când pun iertare gândului pe creștet. Ca să mă ierți, mă-ndemni, și iar îmi ceri S-adorm în lunca grijilor lumești Eu, bob rămas, ce n-a-ncolțit nici ieri Când așternut-ai brazde-mpărătești. Din foi de multicel își face coajă Mai multul unei nopți de primăvară. Tu o desfaci și-o primenești cu vrajă Și-n bob de vis așterni iubirea iară. DIN BUCĂȚI Din bucăți, sau pe de-a-ntregul, Lasă-ți umbra să-mi
Poezii. In: Editura Destine Literare by Ana Iram () [Corola-journal/Journalistic/82_a_232]
-
în tot ce făcea, dar și mai politicos-retractil; triumviratul acesta aducea Universității, în cumplit post-stalinism, un aer cît de cît respirabil. Ai terminat facultatea în '57 și ai intrat în ceea ce se chema presa locală. Pe-atunci presă însemna o foaie de patru pagini. Unica. Era un... organ. Cumplit! Am intrat nu pe post de redactor (ar fi trebuit să am dosar muncitoresc-țărănesc, eu, odraslă de funcționar de tribunal burghezo-moșieresc), ci pe unul de... desenator. Într-o redacție bizară, un fel
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
confirmaseră. Apoi, mai tîrziu, Eminescu se trezește la realitate, regretînd gestul. Amîndoi realizează faptul că se iubesc. Poetul îi dărui de ziua ei de naștere un caiet mic cu poezii (din care nu lipseau Cu mine zilele-ți adaogi, Despărțire, Foaie veștedă și amintita mai înainte Atît de fragedă) în manuscris. Era, de astă dată, nu un semn de dragoste, ci de omagiu, ultima poezie fiind considerată de ea inspirată. Peste cîteva lecții, Eminescu îi mărturisește, totuși, Mitei iubirea, deși știa
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
bisericuțe și că Uniunea, care prin cîțiva dintre membrii ei a însemnat rezistența prin cultură din România totalitară, nu e decît o caricatură. Această Uniune care pe vremea lui Ceaușescu era atacată, în reprezentanții ei, de Scînteia sau de Săptămîna, foaia neoficială a Securității, a devenit, după '89, ținta celui mai nemilos tir al presei. Un fel de răzbunare a ziariștilor care au scris toate porcăriile la comandă, împotriva acelor puțini scriitori grație cărora Uniunea Scriitorilor a putut părea o insulă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16199_a_17524]
-
fi nemaipomenit la o nuntă? Iată ce poate fi: " Nunta era în toi. Trecuse de miezul nopții. Băuserăm peste măsură. În veselia generală, Ioana, balerina principală de la teatru, dansa pe o masă. Tocurile-i înalte găureau feliile de pâine și foile de salată." Nu nunta în sine, nu dansul pe masă, ci tocurile înalte care găureau feliile de pâine și foile de salată reprezintă senzaționalul. Este vorba, de fapt, despre un mod de a vedea lumea, care face totul interesant. La
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
În veselia generală, Ioana, balerina principală de la teatru, dansa pe o masă. Tocurile-i înalte găureau feliile de pâine și foile de salată." Nu nunta în sine, nu dansul pe masă, ci tocurile înalte care găureau feliile de pâine și foile de salată reprezintă senzaționalul. Este vorba, de fapt, despre un mod de a vedea lumea, care face totul interesant. La fel se întâmplă în romanul Ca sfântul Lazăr târâș-grăpiș, rememorare a eforturilor făcute de românul stabilit la Geneva de a
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
tînără și tunsă băiețește, săracă după înfățișare, îl ajută pe țigan să-și lepede cămașa roșie, udă de transpirație. Cu mare greutate, ea reușește să-i tragă cămașa lipită de sudoare pe piele nespălată de care se desprinde ca o foaie unsă cu pap. Călătorii ceilalți, femeile care la început țipau de groază, de scîrbă, acum tăcuseră privind fascinate ciotul brațului îmbrăcat într-un ciorap vechi de damă cu multe ochiuri și fire duse, cu un zgîrci la cot strîngînd mușchiul
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]
-
avea o neliniștitoare mișcare în sine, ca și cum ar fi fost viu: de la o zi la alta, îmi părea că se mărește și-n același timp, cu o sporită putere, se degradează, se ferfenițește; se degradau și se umflau nu numai foile, ci și literele, crescînd parcă unele peste altele, încețoșîndu-și contururile...". O imagine apocaliptică a unui muzeu-bibliotecă al cărui subsol este o carte ca o gură imensă. Din labirintul cărților Mircea căuta o ieșire, care se concretizează sub forma unei Anticărți
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
public nu are identitate: "Nu știe nimeni nici măcar cum arată, dacă e mic sau mare, scund sau înalt, slab sau gras, rotund sau filiform, ca o bilă sau ca un băț, cu brațe, crengi sau frunze sau neted ca o foaie de hârtie, cu ochi sau fără ochi, cu limbă sau fără limbă, cu voce sau fără voce, alb sau negru, colorat sau străveziu, plin sau gol, urât sau frumos, luminos sau întunecat, tânăr sau bătrân." Descifrăm aici (noi, maturii) o
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
și în postfața cărții, romanul a pornit de la găsirea unui vechi tablou de familie, un portret din secolul al XVIII-lea foarte ciudat, pentru că infățișa o femeie aristocrată, cu o expresie specială pe chip și care ținea în mână o foaie albă de hârtie. Atunci am aflat povestea acestei femei și mi s-a părut interesantă. Deseori mie mi se întâmplă ceea ce spunea Pirandello: nu eu sunt cea care îmi aleg personajele ci personajele sunt cele care mă aleg pe mine
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
biobibliografice despre Grigore Cojan, autorul acestei cărți de "amintiri cu scriitorii brașoveni". Deducem din lectura unor capitole că a fost coleg cu unii dintre aceștia care sunt astăzi octogenari. "Amintirile..." au fost publicate mai întâi sub formă de serial în "Foaie pentru minte, inimă și literatură" - suplimentul literar al "Gazetei de Transilvania" (Brașov). Dicționarele de terminologie literară definesc amintirea (sau memorialistica literară) ca o "consemnare retrospectivă a unor împrejurări și evenimente cărora autorul le-a fost martor în cursul vieții sale
Album sentimental by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16429_a_17754]
-
Sfânt era deplină peste ei toți139; totul pentru ei era credința și dragostea, căci mai ales dragostea îi arată pe oamenii sfinți 140 și nimic nu-i mai mare decât 132 Hans-Urs von Balthasar, L’amour seul est digne de foi, traduit de l’allemand par Robert Givord, Parole et Silence, 1999, pp. 95-96. 133 Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XLII, I, p. 92. 134 Sf. Iustin, Dialogul cu iudeul Trifon, cap. CXVI, în Apologeți de limbă
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Marina Constantinescu În fiecare dimineață, cocoșul vecinilor mei cîntă nesmintit. Nici nu se bucură, nici nu se întristează. E plat în responsabilitatea sa. Mă uit pe foile calendarului. E decembrie 2000. Mai este foarte puțin pînă cînd cocoșul ne va anunța zorii primei zile a noului an și a noului mileniu. Să știe cocoșul asta? Să știe el că pășește în alt an și, mai mare grozăvia
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
Unele scrisori sînt emoționante, prin parfumul altor vremi care se răspîndește din paginile lor. Dar nu doar atît. O scrisoare este omul care o scrie. începînd de la literă și de la hîrtie. Mă uitam la felul cum se aștern rîndurile, la foaia de hîrtie și la chenarul ei, la grafie și la caligrafie. Sînt unii corespondenți care scriu frumos la propriu. Le citești printre rînduri firea. Unii par, judecînd după scris (deși n-am idee de grafologie), agitați, anxioși, temători, alții, cuminți
Specii pe cale de dispariție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16549_a_17874]
-
ne scrie negresito" (nr. 4, 1859) - apare adesea cu funcție de atac împotiva unor personaje publice din acea vreme, cărora li se reproșează originea străină. Altă scrisoare asemănătoare folosește germană: "Libe poiari! Tare supărat maine herț kind io primit brif de la foi" (nr. 15, 1861). Un exercitiu similar, cu elemente rusești ("Discursul ducelui de Bolgrad către Imperatorul Alessandru ÎI al Rusiei", în nr. 20, 1861) - "Trimite poscari da dîm i cușat, i mnogo neveste cu zestre haroși, i balov, i nas falca
Gheliruri, chilipiruri și locmale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16557_a_17882]
-
turul doi al prezidențialelor. Chiar și posturile de televiziune care l-au tot invitat pe CV Tudor la diverse emisiuni, fiindcă aducea audiență, au ajuns - tîrziu! - la concluzia că acesta poate fi o uriașă pagubă pentru România, încît au întors foaia. Dar, firește, e mai mult decît bizar ca după ce l-ai tot invitat pe CVT la emisiuni să te sesisezi de pericolul pe care acesta îl reprezintă, pentru democrația din România. Într-un editorial din ZIUA, Dan Pavel atrage atenția
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16566_a_17891]
-
prizonierilor de război italieni 1915-1918 (1921); ar merita încercată o comparație între cele două corpusuri (deși, în cazul lui Spitzer, esențial e comentariul, analiza tematică și stilistică a textelor). în scrisorile în cauză, întîlnim desigur comentariile metadiscursive despre începerea scrierii "Foaie verde de homei, / Am pus mîna pe condei, / Și condeiul pe hîrtie / Și-am început cu dor a scrie" (p. 469); textele nu sînt lipsite de neologisme "Eu șăzut și pus pe gînd / îți comunic acest rînd" (p. 525), chiar
Scrisori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16595_a_17920]
-
mize, sensibil mai mici: "Îi iubesc pe acești poeți fără loc în istoriile literare/ toată viața au fost chinuiți de soții cu pretenții absurde/ .../ toată viața și-au dorit o dragoste unică/ toată viața și-au dorit o țigară de foi puțină lavandă/ și-au dorit o călătorie măcar una singură/ dincolo de orizontul satului în care slujeau la primărie la poștă la școală//...// îi iubesc pe acești pensionari nu mai așteaptă gloria/ așteaptă numai vizitele fiilor azi cu toții/ ingineri și ofițeri
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
retragere, reprimare, ruptură". Oricît de gratuit ar părea, jocul acesta drag și moderniștilor lui Ilarie Voronca explodează departe, în straturile de adîncime ale limbajului, antrenînd mișcări tectonice la nivelul semantic. În construcția "vîntul fierbinte alintă lin clopoțeii argintii și înclină foile late de pliban" aliterația traduce la nivel auditiv clinchetul "clopoțeilor argintii" (onomatopee de mare finețe). De altfel, Paul Lăzărescu împinge capacitatea sugestiei muzicale a lui Mateiu Caragiale pînă la forța de a prefigura muzica însăși. Analizînd fragmentul "Lăutarii nu uitară
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
Este mai mult un truc de prestidigitație, cum singur recunoaște. Pentru că, dacă adversarul ar avea ideea să caute în măruntaiele valetului, scrisoarea ar putea redeveni letală. Dacă antidotul vorbirii e tăcerea, uneltirea izvodită prin scrisori poate fi contracarată printr-o foaie albă de hîrtie. Dintr-o nuvelă orientală a Margueritei Yourcenar, Cea din urmă dragoste a prințului Genghi, aflăm că personajul amintit, retras în sihăstrie, trimitea cîte o foaie albă - cu semnificația "refuz" - celor care ar fi vrut să-l viziteze
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
vorbirii e tăcerea, uneltirea izvodită prin scrisori poate fi contracarată printr-o foaie albă de hîrtie. Dintr-o nuvelă orientală a Margueritei Yourcenar, Cea din urmă dragoste a prințului Genghi, aflăm că personajul amintit, retras în sihăstrie, trimitea cîte o foaie albă - cu semnificația "refuz" - celor care ar fi vrut să-l viziteze. în intenție, mesajul aproximativ era: Eu, acum, vreau să vă uit, iar voi să mă țineți minte cum eram cîndva. Sînt propriu-mi tribunal și - suprem orgoliu! - nu
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
și - suprem orgoliu! - nu mai vreau să apar în lume, ca să nu fiu cumva judecat vreodată. Eu vreau să fiu asemeni unui zeu - mort și nemuritor deopotrivă -, dincolo de orice evaluare omenească. Numai zeii își pot permite să trimită cîte o foaie albă de hîrtie, nu un text - oricînd interpretabil. Dar foaia albă este și un talisman. Tot la Dumas există un exemplu elocvent. în Impresiile de călătorie în Rusia, contele Bezborodko, secretarul Ecaterinei a II-a, fusese însărcinat de aceasta să
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]