1,304 matches
-
Rossi. — Ei bine, n-a prea dat pe-afară de bunătate, iar Peppino a fost acolo s-o oprească. Zâmbi fără fereală amintindu-și asta, cu siguranță unul dintre cele mai absurde momente ale carierei sale. — Pe deasupra, nu erau decât niște foarfece de surfilat. — E-o mare panaramă signora Concetta. — Chiar așa, fu de acord Brunetti. Și pune pe cineva s-o supravegheze pe iubita lui. Cum o cheamă? — Ivana Cumva. — Da, ea. Vreți să stăm de vorbă cu ea, domnule? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Totuși, Brunetti nu se putea Însă Înfrâna să nu-i placă atât de mamă, cât și de fiu. Peppino părea să nu-l considere pe Brunetti personal răspunzător, fiindcă Îl arestase, iar signora Concetta, odată ce fusese dat uitării incidentul cu foarfecele de surfilat, fusese recunoscătoare pentru mărturia lui Brunetti la procesul lui Ruffolo cum că acesta evitase să folosească orice urmă de forță sau de amenințare cu violența În timpul comiterii fărădelegilor. Probabil că acea mărturie fusese cea care ajutase la limitarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
În douăzeci de ani, nu o depășise niciodată. Dar, Înainte de asta, avea să afle ce făcuse ea cu tablourile. Când ajunse poliția la apartamentul ei În acea după-amiază, găsiră cele trei tablouri, Monet, Gauguin și Guardi, făcute bucăți cu aceleași foarfece cu care Încercase să-l atace pe Brunetti cu ani În urmă. De data aceasta, Peppino nu fusese acolo s-o oprească, iar ea le distrusese complet, lăsând doar bucăți franjuri și culoare În urma chinului ei. Nu fu o surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
vrea să se nască mai devreme. O să trebuiască să mă operați astăzi. Asta-i tot. — Mă tem că e imposibil, doamnă. —Și eu ce dracului se presupune că trebuie să fac? a răcnit Amanda. Să mă operez singură cu niște foarfeci nenorocite de bucătărie? —Doamnă, vă rog să vă calmați și să nu mai înjurați... —Să mă calmez? — Doamnă, sunt nevoită să vă rog să vă amintiți că emoțiile extreme nu sunt indicate în cazul femeilor gravide, a spus recepționista pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se gândise să îl prezinte drept dependent de vreun drog, și își propusese să se documenteze - sau, de ce nu?, niște vene tăiate cu un cuțit bine ascuțit. Din acelea de la teleshopping, cumperi setul la preț redus și primești, suplimentar, o foarfecă sau un briceag care știe să prepare cafea. Se așeză din nou în fața laptopului și șterse rapid, fără regrete, ultimul paragraf, ținând degetul mijlociu apăsat pe delete. Era un paragraf prost. Gândit prost, scris prost. Apoi, ca printr-un vis
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mult libertatea : genul. Atâta vreme cât accepți să te porți ca o femeie, cu părul lung și ruj pe buze, s-a terminat. Ești condamnată să joci un rol care o să te țină veșnic prinsă În capcană. — Ai dreptate, spuse Catinca luând foarfeca, din ce În ce mai convinsă. Dar rămase cu ea În aer. — Ce este ? am Întrebat eu. — Și dacă or să zică actorii că sunt bolnavă ? Dacă or să creadă că-mi cade părul sau am cine știe ce boală ? Dimpotrivă, am asigurat-o eu. o să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
actorii că sunt bolnavă ? Dacă or să creadă că-mi cade părul sau am cine știe ce boală ? Dimpotrivă, am asigurat-o eu. o să le crească respectul pentru tine văzând că ai curaj. — Ai dreptate, spuse ea băgând În cele din urmă foarfeca În păr. Simțea și ea, bineînțeles, nevoia de a arunca totul În aer. Dar de sclavie nu poți scăpa doar cu niște dinamită. Exercițiul nr. 2 Ca să dăm lovitura de grație Stilului Personal - Însăși moartea -, am hotărât Împreună cu Catinca să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mult libertatea : genul. Atâta vreme cât accepți să te porți ca o femeie, cu părul lung și ruj pe buze, s-a terminat. Ești condamnată să joci un rol care o să te țină veșnic prinsă în capcană. — Ai dreptate, spuse Catinca luând foarfeca, din ce în ce mai convinsă. Dar rămase cu ea în aer. — Ce este ? am întrebat eu. — Și dacă or să zică actorii că sunt bolnavă ? Dacă or să creadă că-mi cade părul sau am cine știe ce boală ? Dimpotrivă, am asigurat-o eu. O să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
actorii că sunt bolnavă ? Dacă or să creadă că-mi cade părul sau am cine știe ce boală ? Dimpotrivă, am asigurat-o eu. O să le crească respectul pentru tine văzând că ai curaj. — Ai dreptate, spuse ea băgând în cele din urmă foarfeca în păr. Simțea și ea, bineînțeles, nevoia de a arunca totul în aer. Dar de sclavie nu poți scăpa doar cu niște dinamită. Exercițiul nr. 2 Ca să dăm lovitura de grație Stilului Personal - însăși moartea -, am hotărât împreună cu Catinca să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
te rog, mai ceva decât pe un frate, nu mă lăsa, așa, cu moațele astea, că, mâine, dis-de-dimineață, am proces, și nu mă pot duce, acolo, În fața justiției, cu un asemenea cap! Da, mă, dar, drăcia dracului, că n-am foarfecă. Da’ de ce n-ai? Că aveai. Asprimăvară aveai. Aveam, e drept, asprimăvară, dar, uite că acum nu am. N-am mai tuns de foarte multă vreme pe nimeni și nici nu mai știu pe unde e foarfeca aia. Am eu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
că n-am foarfecă. Da’ de ce n-ai? Că aveai. Asprimăvară aveai. Aveam, e drept, asprimăvară, dar, uite că acum nu am. N-am mai tuns de foarte multă vreme pe nimeni și nici nu mai știu pe unde e foarfeca aia. Am eu, Aurele, sări, nevastă-sa, de dincolo de gardul care despărțea curtea casei de micul spațiu destinat magaziilor. Ei, ai, și, ce dacă ai? Că n-am nici pieptăn. Taci din gură. Că am, eu, și pieptăn. Dar taburet
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și așa mai departe. Victor putea alege oricînd între un Johnny Depp generic, adică purtător al tuturor personajelor sale (de la piratul atipic Jack sparrow la misteriorul iubitor de ciocolată Willy Wonka, de la bărbierul ucigaș swenney todd la edward cel cu foarfece în loc de mîini). sau putea să se fixeze timp de o oră pe un singur personaj, cum ar fi de exemplu cel jucat de Johnny Deep în filmul Dead Man de Jim Jarmusch. De altfel această postură îi plăcea enorm lui
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ci pe sol de-a lungul zidurilor. Din tavan se scurgeau tot felul de fire electrice bizare, cabluri de diferite dimensiuni și culori. toate păreau amputate de o mînă sadică, era ca și cum cineva ar fi trecut pe acolo cu o foarfecă uriașă și le-ar fi retezat în grabă, interesat să ascundă ceva, mai precis extremitățile lor. Pereții păreau ciuruiți de o armă automată, dar de fapt cineva scobise în ei pentru a extrage probabil din interior niște mici obiecte sau
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
adunaseră toți acei oameni acolo, mai fiecare făcînd un detur pe la trandafirii mei, mă simțeam bine în acea ambianță, și atunci am decis să tai cîțiva trandafiri și să-i împart. Cu o infinită delicatețe am început să retez, cu foarfeca specială, tulpine tinere și să le întind celor care mă invadaseră cu atîta bună dispoziție și simpatie. — Luați, luați trandafiri albaștri... sunt boboci, vor înflori în seara aceasta pe mesele dumneavoastră, în casele dumneavoastră... mi se părea mie sau pe măsură ce
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de alaltăieri. La fel de străvezie, dar parcă mai fercheșă. Cu ochelarii cu rama impozantă schimbați pe unii din sârmă argintie, subțire (conferindu-i Profesorului un discret aer de Gandhi). Cu pipa în care, parcă, perpelea tămâie. C-o bărbuță disciplinată cu foarfeca, din vălătuci de fum. Și-o togă, tot fumurie, înveșmîndu-i însă numai partea din față a trupului. Și lăsîndu-i descoperite cele două fese micuțe, rotunde ca bilele de rulment, de persoană care nu aplaudă excesele alimentare. - Bună dimineața, Mircea! îl
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
impresionantului an 1932, nimic esențial nu se schimbă, deși Ulpiu Galopenția debutează-n poliție. O încăpere minusculă, dar în Prefectura Generală a Poliției, o sobă, o masă șubredă, un fișet, două scaune, o grămăjoară de rechizite, din care nu lipsesc foarfecile și pelicanolul, iată zestrea meschină cu care serviciul nou înființat demarează, sub denumirea pompoasă de laborator de reconstituire. Un singur șef direct, colonel Volgoride, care se pricepe să picure în relațiile sale cu Ulpiu o atmosferă de corectitudine cazonă, supraveghere
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
absolut nimic din revoluția artistică propăvăduită de Robin, dar care, spre hazul tuturor, nu se putea abține a nu aproba, năuc, din zece în zece minute: "Da! Da!" Dar pălăria ce a folosit drept urnă, cine i-a dat-o? Foarfeca și dicționarul cine i le-a vârât în brațe? Și pălăria i-a dăruit-o, i-a arătat până și locul de unde era obligatoriu să decupeze. Cu mâinile sale a condus mâinile bineintenționatului domn, când micul domn n-a avut
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în drum, era greu s-o ocolească. 13 Adusese un dulgher de-i făcuse rafturi și tejghea, și cu ce bani u mai rămăsese cumpărase câteva mese și scaune. Împodobise apoi lemnele vopsite cu hârtie colorată, tăiată pe margini cu foarfecele și atârnase la geam de două sfori sticle pline pe jumătate, să vadă curioșii ce fel de marfă vinde. Cărase cu Grigore nuiele și împletiseră împreună un șopru deasupra ușii. Acolo se tolăneau vara dinii la umbră și beau căruțașii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
prăvălie plină de țărani veniți după târguieli, precupeți grași și gălăgioși, duhnind a rachiu, amestecătură de femei și orășeni, înghesuindu-se să plătească. 21 Stămbarul măsura cu un metru de lemn, răsturna baloturile aspre, le răsucea meșter și băga vârful foarfecelor mari în apa lor. Trecea de la el la fiecare un deget și le ura să poarte marfa sănătoși. Îi mergea repede gura: - Cu ce să vă mai servim? Marchizet, madipolon, stambă, americă, poplin? - O cămașă de gata, ceru Stere, dar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe la sărbători; mahalagiii și-au trimis și copiii să le scurteze chicile. Mai târziu s-a plătit de datorii, și-a cumpărat un sticlete, 1-a pus într-o colivie legată cu funde bogate, o oglindă cam plesnită și alte foarfeci. Era dat cu rachiul și el, că avea mărunțiș din bacșișuri și-i stăteau rău gologanii în buzunar. Într-o primăvară se mai aciuase și Gogu, un croitor, de lucra acasă. A dat vorbă prin vecini, mușterii se găseau. Lucra
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sau "La minut", cum scria pe a doua firmă, frizerie de lux, tuns, ras și frezat, "La șicul elegant", croitorie, pardesie, paltoane, fracuri, nunti,-botezuri, "Tricolorul", ceaprazărie, șepci, uniforme pentru C.F.R., Poștă, vin și acasă, "La italianu", tocilărie, ascutim brice, foarfeci și lame de ras și "La vapor" cafea, zahăr, simigerie. Înspre peroanele gării, pe aceeași parte a ieșirii, se înălța o casă cu trei etaje, ale căror balcoane atârnau deasupra șinelor de fier. La parter, sub frontonul de piatră mâncată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
d-acilea! Păi dacă-ți arăt frunza sunătoarei, habar n-ai ce să faci cu ea! Și se burzului: Zău, credeam că ești mai deștept! Am să te duc la baba Aglaia să te învețe cum se scoate junghiul cu foarfecă! Uite, pui pariu că nici ventuze nu știi să pui! Chiriașul tăcea. - Ei, de ce nu vorbești, grăiește, știi sau nu știi? - Nu știu. - Păi să te învăț eu! Da pentru asta trebuie să răcești zdravăn o dată! Trecuse timp destul, trebuia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
când cântau cocoșii a doua oară, să-și vadă logodnicii, iar la Bobotează topea cositor într-o ceașcă și știa dinainte dacă-ți vine vreo boală sau vreo năpastă. Avea descântecele ei cu sânge de nouă frați, scotea junghiurile cu foarfecă înfiptă lângă ușorul ușii, sculase pe mulți din morți, zidarii la ea veneau, nu chemau doctorul. Când se deocheau copiii, mamele la coana Marița alergau într-un suflet. Ea-și punea broboada de lână pe umeri, și, numai în papuci
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
e un adaos, nou în permanență, la materia oferită de-a gata de natură. (...) A scrie ca dl Rebreanu nu este câtuși de puțin a scrie, este a lipi cu pap, pe geamuri, ilustrații din Universul literar. Omul ia foaia, foarfeca și papul și lipește 304. Ca și pentru Paul Valéry - de altfel, de foarte timpuriu, reacția antirealistă a folosit din plin argumentele poeților! -, care îi ironiza, se știe, pe cei ce încep să povestească „Doamna marchiză a ieșit la ora
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
nu vede ochiul, aude urechea. Fandarac dădu din mână a lehamite. — Ai văzut ? zise către Petrache. E o boală și asta, ca a croitorului. Începi, brusc, să tai strâmb. Chestia e că ție ți se pare că dai drept cu foarfeca și că restul lumii s-a strâmbat. Uite, și iarna... — Ce-i cu iarna ? Întrebase cam fără curiozitate, căci, în loc să fie atent la răspuns, mai trase o dușcă de bere. Fandarac așteptă, răbdător, să pună jos halba și să se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]