1,673 matches
-
răuvoitoare ale celorlalți copii. Cu timpul, Tutulă îl va iniția în tainele alfabetului și cifrelor, fiindu-i deopotrivă părinte, dascăl și tovarăș de confesiune. Îi este și prima călăuză, familiarizându-l cu imensitatea labirintică a Bucureștiului și urcă împreună în Foișorul de foc, pe atunci cea mai înaltă clădire a Capitalei. Este posibil ca, în acest episod al vieții lui Camil Petrescu, să găsim rădăcinile sentimentului de solidaritate prietenească sinceră care leagă "prin fibre tainice" multe personaje din întreaga sa operă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Petrescu, să găsim rădăcinile sentimentului de solidaritate prietenească sinceră care leagă "prin fibre tainice" multe personaje din întreaga sa operă: Andrei Pietraru și Culai Darie, Pietro Gralla și Nicola, Ștefan Gheorghidiu și Orișan, Ladima și Fred Vasilescu. Cât privește vizitarea Foișorului de foc, va dori să-l urce din nou, în compania prietenului Constant Ionescu, cu puțin timp înaintea premierei piesei Suflete tari.82 Este extrem de importantă datarea în timp a evenimentului de către memorialist. De la cea mai mare înălțime, orfanul Camil
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a memoriei colec tive a lo cului. Această reînviere a memoriei locului este unul dintre elementele care transformă strada în cămin (în care, su gerează Benjamin, chioșcul de ziare ajunge să fie una cu bi blio teca, terasa cafenelei este foișorul, iar cutiile de poștă sunt statuetele de bronz ale apartamentului propriu). Arta flaneurului este acum aceea a locuirii (Wissen vom Wohnen), iar fami liaritatea cu locul este mediată de universul imaginilor pe care el le culege din memoria colectivă, din
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
din toate părțile îl înghesuia: pentru că piatra cea mare din capul cerbului strălucea de se părea că Harap-Alb soarele cu el îl ducea (...). Și într-una din seri, cum ședea Spînu împreună cu moșu-său și cu verele sale într-un foișor, numai iaca ce zăresc în depărtare un sul de raze scînteietoare, care venea înspre dînșii. Și de ce se apropia, de ce lumina mai tare, de li fura vederile. Și deodată toată suflarea s-a pus în mișcare: lumea de pe lume fiind
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de metru, aproape pătrată. Lemnul era scobit în așa fel încât cadrul în relief al icoanei era din aceeași scândură. Rama era dată cu aur peste un grund roșu. Desenul, în mare, era stângaci. Pe un fond alb auriu, un foișor pictat copilărește cu linii negre, fără nici un fel de perspectivă, și în partea de sus Iisus cu cele cinci fecioare cu candele aprinse, doar cinci capete de femei și cinci luminițe, trupurile contopindu-se în desen. Jos spre ușa foișorului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
foișor pictat copilărește cu linii negre, fără nici un fel de perspectivă, și în partea de sus Iisus cu cele cinci fecioare cu candele aprinse, doar cinci capete de femei și cinci luminițe, trupurile contopindu-se în desen. Jos spre ușa foișorului, cinci trupuri de femei privite din spate erau surprinse în plină mișcare. Aveau gesturi grațioase, una bătea în ușă, una alerga, alta implora cu brațele în sus spre Iisus, dedesubt cinci trupuri în mișcare grăbite, sus cinci fețe contemplând fiecare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mintea copiilor și le spune năstrușnicii. Ar fi bine, că nu mai stăm aici decât până la Paști. După Paști plecăm din târg, aprobă jupâneasa Marica. — Spune, taică, hai spune, se rugă Maria, să fie cu căpcăuni, cu fete închise în foișor de către ieniceri, cu rădvane care pleacă pe drum spre Cozia spre mânăstire și o iau prin codru și pădurea nu se mai termină niciodată, se lungește și se adaugă mereu tot mai deasă, spune, taică, și cui nu-i place
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și să suim clopotele să se audă din tot târgul. Să înnoiești pomelnicul ctitorilor cu toți fiii și fiicele mele, ca să fie pomeniți și să le știi socoteala. Vodă stătu o clipă pe gânduri și reluă. — Clopotniță înaltă, ca un foișor, și să stea om de pază în ea zi și noapte. Așa cum e, pe deal, să vază când s-aprinde ceva sau când... Doamne ferește! Își făcu cruce, pios. Să mergem, că ne așteaptă boierii. Nici nu intră bine în divan
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
arătă fața și vodă râse de unul singur din toată inima. De după zăplazuri, de după ziduri boierești, își sumețeau coroanele caișii și corcodușii ninși de floare. „Primăvară târzie, pometuri multe, țuică tare”, gândi el aducându-și aminte că în zori, din foișorul palatului de la Mogoșoaia, dincolo de ceața subțire a lacului și de vălul galben-verzui al sălciilor pletoase, i se păruse că vede ca niște năluci de focuri, vălătuci de fumuri roz alburii. Acum știa că nu era părere, erau corcodușii și caișii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
De peste lac, din parcul domnesc, alt tril îi răspunse la început grav, apoi urcând spre cele mai înalte acute și rămânând suspendat, susținut, până când altă și altă privighetoare îl reluă. Selin privea vrăjit spre reședința domnească, văruită în alb, cu foișorul grațios, luminat de lună dintr-o parte. În cuhnie el și Ștefan n-au fost admiși decât atât cât să se încălzească, apoi au rămas femeile cu beiul Constantin. Prințul a plecat la grajduri să pregătească rădvanul și călăreți cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să plângă pentru că un ghiaur l-a înșelat, că a crezut în prietenia lui? Ah, clopotele astea, ce-or mai fi vrând creștinii de la Dumnezeul lor dacă beiul e sănătos? O slugă intră grăbită și evident impresionată: — Stăpâne, ieși în foișor, este nemaipomenit! În acel moment, dădură buzna toți însoțitorii lui, care și ei așteptaseră nerăbdători. Să mergem în foișor să privim, spuse Kuciuk Selin, încercând să-și stăpânească enervarea. Casele brâncovenești erau tot cele bătrânești, privind către Dealul Mitropoliei, doar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai fi vrând creștinii de la Dumnezeul lor dacă beiul e sănătos? O slugă intră grăbită și evident impresionată: — Stăpâne, ieși în foișor, este nemaipomenit! În acel moment, dădură buzna toți însoțitorii lui, care și ei așteptaseră nerăbdători. Să mergem în foișor să privim, spuse Kuciuk Selin, încercând să-și stăpânească enervarea. Casele brâncovenești erau tot cele bătrânești, privind către Dealul Mitropoliei, doar că în urmă cu vreo douăzeci de ani, mare logofăt fiind, Constantin Brâncoveanu le a adăugat un foișor înalt
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în foișor să privim, spuse Kuciuk Selin, încercând să-și stăpânească enervarea. Casele brâncovenești erau tot cele bătrânești, privind către Dealul Mitropoliei, doar că în urmă cu vreo douăzeci de ani, mare logofăt fiind, Constantin Brâncoveanu le a adăugat un foișor înalt deasupra sălii mari ce dădea în cerdac. Scara care urca acolo cu trepte de piatră abrupte pornea din cerdac și se învârtea ca un melc, într-un fel de turn care a fost lipit de clădire atunci când casa a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spune că, dacă n-ar vărui zidurile de fiecare Paște, ar apărea pata sângelui nevinovat vărsat. Selin acum urca două câte două trepte deodată în albul turnului potopit de lumina ce intra prin ferestrele lungi, fără geamuri, și ajuns în foișorul deschis, trase adânc aer în piept ca să nu amețească de ce vedea. De după clopotnița Mitropoliei apărea ca un râu de lumini alaiul. Clopotnița dreaptă, pătrată, nu foarte înaltă dar solidă, cu brâuri de cărămidă așezate în fel și chip, făcând jocuri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mea și doamna Ilinca au crezut că s-a făcut bine după împărtășanie, avea obrajii rumeni și era tare vesel. Era 28 iulie, praznicul sfinților diaconi Prohor și Nicanor.S-a ridicat din pat și a vrut să iasă în foișor. S-a îmbrăcat aproape singur și a venit sprijinit de soața lui până în grădină. A ridicat ochii și s a uitat spre munți. Știe înălțimea ta că de la Târgoviște, când este cerul limpede, se văd culmile Bucegilor și ale Leaotei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mea, umplând cu râsul ei odăile Mogoșoaiei. Avea treisprezece ani când s-a însoțit cu mine și degeaba țigăncile mamii și ale soacrei mele o învățau cum să fie nevastă, ea le lăsa în voia lor și se așeza în foișor cu Alexăndria sau cu snoavele despre Chir, nepotul împăratului Midiilor. Citea, citea, silabisind cu glas tare și râdea, râdea în hohote. Odată, apropiindu-se jupâneasa Stanca, soru mea, a întrebat-o: „Cumnată Bălașa, de ce cetești cu glas tare?” Atunci a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
este adevărat, Doamne, minunat sunt ridicate zidirile acestea”. Ștefan nu se sătura, privea când în apă, când spre clădirea adevărată; petele de umbră ale spațiilor deschise păreau și mai negre în contrast cu albul coloanelor învârtite ale loggiei și ale celor două foișoare. — După Paște, când s-o retrage doamna cu curtea la Târgoviște, o să rămân aci cu Măriuța mea, îi comunică el intendentului, făcându-i semn că poate să pornească vâslitul înapoi. — O fi crescut domnița de când n-am văzut-o. Adu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
șerpuite, parterelor grațioase, unde inteligența arhitectului a desfășurat toate resursele liniei drepte și ale neprevăzutului. Plantele rare, arbuștii odoriferanți își dispută spațiile libere dintre masivii de verdeață. O moviliță centrală, construită în formă de labirint, peșteri în stil rocaille, elegante foișoare, scaune comode, bolți cu pupitru pentru muzicile militare ce alternează cu modestele orchestre ale lăutarilor (muzicieni țigani): aceasta este grădina Cișmigiu. Întreținerea sa îi este încredințată unui grădinar-șef german, un artist remarcabil; cheltuielile cad în sarcina casieriei municipale. Cișmigiul
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de cel mai înalt demnitar al statului. Reuniunea se ține într-o incintă rezervată, înconjurată de șanțuri adânci ca o linie de apărare, la capătul câmpului rezervat târgului. Balul se dă în aer liber: platouri încărcate de zaharicale circulă pe sub foișoarele de verdeață; vinul din Champagne la rece curge în valuri. Miniștrii, funcționarii, municipalitatea, toate clasele sociale sunt reprezentate aici; e o sărbătoare națională, patriarhală în toată puterea cuvântului. În fiecare an coboară din Carpați ca să asiste la ea treisprezece dansatori
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
la inimioară... Fii mai limpede. Împotriva celor învățate la școală, că Eminescu ar fi scris această poezie inspirat de dealul Șorogarilor privit din cerdacul Bojdeucii lui Creangă, eu mă ridic și spun că poetul a gândit această poezie stând în foișorul fostului „Han din Bucium”, la poarta căruia ne aflăm. În vremea lui Eminescu, casa aparținea profesorului universitar Constantin V. Ionescu, prieten și coleg cu Ștefan Micle, care îl vizita împreună cu Veronica, fiind însoțiți uneori și de Eminescu. Noaptea și-o
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
În vremea lui Eminescu, casa aparținea profesorului universitar Constantin V. Ionescu, prieten și coleg cu Ștefan Micle, care îl vizita împreună cu Veronica, fiind însoțiți uneori și de Eminescu. Noaptea și-o petrecea aciuat pe un braț de fân colo în foișor. De acolo de sus se deschide o priveliște de basm în cele patru zări. Și cum să nu-i vină poetului a spune „Sara pe deal buciumul sună cu jale”? Că a scris-o stând în cerdacul Bojdeucii, e foarte
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
un ceas deșteptător și-mi fredona în ritmuri știute numai de mine arpegii multicolore. Trăiam trauma unui îndrăgostit, bețiv cum aveam să fiu multă vreme de aici înainte... muza care mă inspira ne-a condus încă 2 etaje într-un foișor, pe scările cele mai înguste și abrupte, ce mi le puteam imagina. Giulia scoase victorioasă o cheie din mormanul de mărunțișuri. Erau cele mai vechi, yală și ușă din lume... s-au deschis aproape concomitent; yala atârna într-un cui
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
coapsei interioare și mai sus, până la chiloțeii sub care se simt, aspre, granulele părului pubian, prin zăpada căzând tăcută în piețișoara triunghiulară, pustie, în lumina unui bec cu neon, prin bulevardul Kiseleff al nostalgiei, prin muzeul Antipa al antipatiei, prin Foișorul de Foc al răcelii, prin strada Uranus cu cerul plin de stele, abia în liceu triunghiul inițial se lărgise nesigur, pipăitor, șovăitor, ca o amibă sau ca o palmă cu degete senzitive, desfăcute, cu urmele pașilor noștri drept amprente digitale
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dar toate străzile aveau nume schimbate. Cartier de mahala, cu oleandri în curți și marchize cu geamuri colorate. M-am sucit și m-am răsucit pe străduțe labirintice, am traversat piețișoare tăcute, am privit intens case înalte, în formă de foișor, 24 pe care sigur le mai văzusem undeva... pe Pîncota aerul s-a schimbat, a devenit fumuriu... Pîncota: pântec... Am recunoscut ca în vis alimentara scundă, cu mușcata veștedă lângă casierie, am trecut pe lângă ruinele cu zugrăveală albastră ale unor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Bucureștiului. Cum mi-am luat repartiția, m-am dus, emoționat, să-mi văd școala. Drumul cu tramvaiul mi s-a părut, literalmente, nesfârșit. De-o parte și de alta - case dărăpănate. O excepție: pe stânga, aproape de capăt, un fel de foișor ciudat, un turn singuratic, solid zidit. Rolul lui în viața mea avea să fie enorm, și am știut asta de cum l-am văzut (dar despre acest lucru am să vorbesc în altă parte). Am ajuns, în fine, la capăt. Era
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]