973 matches
-
și Cernei, pe Valea Nevei. A fost semnalată și pe dealul cetății Deva, precum și în Munții Retezat până la altitudinea de 2184 m. Trăiește pe pantele stâncoase cu arbuști, adesea aproape de malul apelor (de ex. Valea Cernei) și în pădurile de foioase (de la poalele munților Domogled). Îi place să stea la soare pe stânci. Se cațără cu ușurință pe ramuri arbuștilor pentru a se încălzi la soare. Pe teren deschis se mișcă greoi. Se adăpostește mai ales sub pietre sau în crăpăturile
Vipera cu corn bănățeană () [Corola-website/Science/333965_a_335294]
-
2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 274 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, pajiști naturale, pășuni, zone umede cu izvoare permanente, peșteri, goluri carstice, stâncării calcaroase și grohotișuri) încadrată în bioregiunea continentală a Hunedoarei, aflată la poalele Munților Metaliferi (grupă muntoasă aflată în extremitatea sudică a Apusenilor, ce aparțin lanțului carpatic al Occidentalilor
Măgurile Băiței () [Corola-website/Science/331305_a_332634]
-
mării, există și diferențe climatice. Latitudinea are o mică importanță în modelarea climei, climatul se schimbându-se considerabil în funcție de altitudine, în special temperatura, care atinge valori foarte diferite. Porțiuni mari ale țării au fost inițial acoperite de păduri umede de foioase. Venezuela este una din cele șaptesprezece țări cu faună megadiversă. Habitatul Venezuelei se întinde din munții Anzi din vest până în pădurile tropicale din bazinul Amazonului din sud prin extinselor llanos (câmpii) și delta fluviului Orinoco din vest. Acestea includ deșerturi
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
8C0. Precipitațiile atmosferice medii anuale prezintă valori cuprinse între 600 mm și 800 mm, valori mai mari înregistrându-se în munții Meseș și Plopiș, iar mai mici în Depresiunea Almaș - Agrij și pe valea Someșului. Floră bogată în: păduri de foioase (făgete și gorunete unde predomina fagul, carpenul, gorunul, stejarul, cerul, teiul, frasinul, paltinul de munte, ulmul), plantații de conifere (pinul), specii de arbuști (tulichina, șocul roșu și negru, vonicerul, alunul, cornul, sângerul, clocotișul, lemnul câinesc), specii de ierburi (vinarița, trepădătoarea
Județul Sălaj () [Corola-website/Science/296667_a_297996]
-
râului Barcau, la 15 km de Simleul Silvaniei, este foarte apreciată pentru efectele terapeutice ale apelor termale - sulfuroase, bicarbonate - și pentru frumusețea împrejurimilor, iar cea de-a doua se află pe Valea Someșului, într-o frumoasă pădure de brazi și foioase, cu ape minerale ce au un deosebit efect curativ. Pe teritoriul actualului județ Sălaj s-au nascut personalități că: Au copilărit, au trăit sau au creat pe teritoriul actualului județ Sălaj: Alte personalități legate de județul Sălaj: Istorie Turism Hărți
Județul Sălaj () [Corola-website/Science/296667_a_297996]
-
de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 6.302 hectare, zonă montană acoperită cu pajiști naturale, pășuni, stepe, păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în amestec și păduri în tranziție. Valea Ierii reprezintă o arie naturală (încadrată în bioregiune alpină aflată la nord-estul Munților Apuseni) ce conservă habitate naturale de tip: "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea
Valea Ierii (sit SCI) () [Corola-website/Science/330574_a_331903]
-
populare: "mierea ursului, țâța oii, albăstrea, cuscrișor, sudoare, tutun de pădure". Specie ierboasă perenă, înaltă de 15-25 cm, erectă, cu peri asprii, cu rizom orizontal și flori roșii, violete și arareori albe. Este răspândită în mod frecvent prin pădurile de foioase din zona de câmpie și până în cea montană inferioară, în stejărișuri și făgete. În scopuri medicinale se recoltează în perioada înfloririi, atât frunzele bazale fără pețiol, cât și tulpinile. Recoltarea se face în funcție de dezvoltarea plantei; primăvara începând din luna martie
Plămânărică () [Corola-website/Science/323482_a_324811]
-
popor hrib arămiu, hrib pucios, hrib negru sau mânătarcă, coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord, el se dezvoltă, crescând solitar sau în grupuri mici, numai în păduri călduroase de foioase, în primul rând sub stejari dar de asemenea sub fagi sau carpeni, fiind găsit chiar și prin parcuri sau cimitire sub arborii lui preferați, din (mai) iunie până în octombrie. Buretele se decolorează cu Hidroxid de potasiu ușor maroniu. Buretele poate
Hrib arămiu () [Corola-website/Science/317595_a_318924]
-
până toamnă), un soi foarte căutat șai apreciat în Franța, mai departe cu diverse specii comestibile până otrăvitoare, ca de exemplu: "Entoloma clypeatum" sin. "Rhodophyllus aprilis" (comestibil, miros de făină, imediat după colectare câteodată chiar săpunos, primăvara în păduri de foioase), "Entoloma sepium" (comestibil, cuticulă mai deschisă, crește sub porumbar), "Inocybe mapipes" (otrăvitor, carnea tăiată devine ușor maronie, crește mai târziu), "Inocybe perlata" sin. "Inocybe rimosa" (necomestibil, poate otrăvitor, miros spermatic), "Pluteus cervinus" (ciuperca cerbilor, comestibil) sau "Rhodophyllus stauroporus" (suspect, miros
Pieptănuș primăvăratic () [Corola-website/Science/336317_a_337646]
-
Amanita, fiind un simbiont micoriza (coabitează, formând micorize pe rădăcinile arborilor). Acest burete este destul de răspândit în România, Basarabia și Bucovina de Nord și se poate găsi, crescând solitar sau în grupuri mici pe fiecare sol în păduri păduri de foioase (acolo mai ales sub stejari) precum de conifere, din iunie până în octombrie (noiembrie). Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul
Ciupercă fără inel () [Corola-website/Science/337526_a_338855]
-
În lunile de iarna temperatura medie este cuprinsă între -1,7șC și 0,3șC. Precipitațiile sunt cu aproximație 700mm anual. Vegetația specifica zonei, face ca aici sa fie o oază răcoroasă și mai puțin umedă. Vegetația este specifică pădurilor de foioase: fag, gorun, stejar, carpen. Cele mai frecvente specii faunistice ale acestei zone sunt: căpriorii, mistreții, gușteri, iar ca păsări: vrăbiile, ciocănitoarele, coțofanele. Rețeaua hidrografică corespunde bazinului hidrografic Ialomița. Prin Poiana Copăceni trec două pârâuri: Tarsica și Vitioara, unindu-se în
Poiana Copăceni, Prahova () [Corola-website/Science/301710_a_303039]
-
râul Mureș. Spre nord se află Lunca Mureșului iar spre sud dealuri, cu înălțimi de 200-300 m, ce preced Munții Poiana Ruscă. Clima este relativ umedă, favorizând o vegetație bogată. Dealurile din jurul localității sunt acoperite cu pășuni și păduri de foioase. Cel mai important curs de apă care drenează teritoriul localității Dobra este râul Dobra-Bătrâna ce izvoreste în zona vârfului Rusca și are ca și afluenți principali pâraiele Lunca Vadului, Țiganului, Ivanului, Cornet și Muncel. Râul Dobra - Bătrâna, prin lungimea de
Dobra, Hunedoara () [Corola-website/Science/300546_a_301875]
-
Fraxinus excelsior), carpenul ("Carpinus betulus"). Etajului stejarului (până la 500 m altitudine) îi sunt specifice: gorunul ("Quercus petraea"), sângerul ("Cornus sanguinea"). Vegetația de silvostepă, care avea o mare răspândire în trecut a cedat locul culturilor agricole. Pădurile de conifere și de foioase includ elemente faunistice cum sunt: cerbul ("Cervus elephus"), ursul ("Ursus arctos"), lupul ("Canis lupus"), jderul de pădure ("Martens martens"), mistrețul ("Sus scrofa"), iepurele ("Lepus europaeus"). Se remarcă numărul mare de păsăsri: privighetoarea ("Luscinia megarhynchos"), turturica ("Streptopelia turtur"), mierla neagră ("Turdus
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 577 hectare. Aceasta include rezervatia naturală omonima (2 ha). Situl reprezintă o arie naturală (abrupturi stâncoase, păduri de foioase, păduri în tranziție, păduri caducifoliate, pajiști ameliorate, pășuni, râuri) încadrată în bioregiunea alpina a Munților Apuseni. Din punct de vedere geologic acesta prezintă în mare parte o zonă de cheiuri (versanți abrupți) săpate în roci metamorfice (gnaise și feldspați) de
Cheile Cernei (sit SCI) () [Corola-website/Science/333950_a_335279]
-
de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 44.284 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de conifere, păduri de foioase, păduri în amestec, păduri în tranziție, terenuri arabile cultivate, pajiști naturale, stepe, pășuni, vii și livezi) încadrată în bioregiunea alpina și continentală a nord-vestului Munților Călimani, ce aparțin lanțului carpatic al Orientalilor și include ariile protejate: Cheile Bistriței Ardelene, Rezervatia
Cușma (sit SCI) () [Corola-website/Science/331203_a_332532]
-
subterane. Circulația spre suprafață a dioxidului de carbon și cea a altor gaze, este facilitată de numeroasele dislocări ale scoarței. Zona se încadrează regiunilor biogeografice atât alpină cât și continentală Vegetația este formată din păduri de conifere în amestec cu foioase. Se mai găsesc turbării asocitate vegetației forestiere, locuri unde apar plante rare specifice zonelor mlăștinoase. Dintre acestea, roua cerului ("Drosera rotundifolia") și curechii de munte ("Ligularia sibirica") - specie de interes comunitar a sitului Natura 2000 "Ciomad-Balvanyos", sunt relicte glaciare. Fauna
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
în apropierea "Pasului Turia", pe versantul din spatele hotelului "Best Western" și, închinat Sfintei Fecioare. Are codul LMI și, este acum în ruine, accesul făcându-se din centrul stațiunii pe un drum și apoi printr-o pădure de conifere amestecate cu foioase (coordonate: 46.113694, 25.965243). Nu există o unanimitate de păreri privind momentul construirii ei, acesta fiind situat fie în secolul XI, fie în secolul XIII după invazia mongolă. Construirea ei este atribuită familiei nobiliare "Apor".. Prima atestare documentară are
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
dealului Hârsa, cu 408 m altitudine, un alt punct înalt, apropiat de centrul orașului, fiind aflat în apropierea cramei Seciu, la 406 m. Dealul Seciu este parțial cultivat cu viță-de-vie și livezi de pruni, restul fiind acoperit cu păduri de foioase. Versantul sudic al dealului, împreună cu terasa Teleajenului din zona respectivă și cu dealul Scăeni (o prelungire spre sud a dealului Seciu) sunt o zonă de extracție a petrolului. Principala cale de comunicație ce străbate orașul este șoseaua națională DN1A, care
Boldești-Scăeni () [Corola-website/Science/297067_a_298396]
-
în funcție de climă și precipitații din cele patru anotimpuri. Există o climă temperată cu precipitații periodice, din ploi și zăpezi, vegetația fiind abundentă atunci când primăvara și vara nu sunt secetoase. Pe dealuri, în afara cultivării cerealelor și al ierburilor, cresc păduri de foioase, predominând fagul, mesteacănul, carpenul și mai rar stejarul, la înalțimi de 350-400 m, iar ca arbust alunul. Începând de la cota 800-1650 predomină rășinoasele ca molid și brad, iar ca o raritate tisa în special în muntele și mutarea oilor Baicu-munte
Poienile Zagrei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300887_a_302216]
-
instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 181 hectare. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (pășuni, păduri de foioase) montană (aflată la poalele Ciucașului, grupă muntoasă ce aparține Carpaților de Curbură) încadrată în bioregiunea alpină a Carpaților Orientali. Aceasta se întinde de-a lungul văii Tărlungului (afluent de de stânga al râului Negru) și adăpostește o comunitate importantă de
Aninișurile de pe Tărlung () [Corola-website/Science/330019_a_331348]
-
anuală de 500-600 l/m²) și minime în luna februarie și se manifestă sub formă de averse vară și sub formă de „ploi mocănești” toamnă. În general, floră din jurul orașului a fost sacrificata pentru agricultură. Răzleț se întâlnesc pâlcuri de foioase, în special făgete, iar pe malurile râurilor - salcii, plopi și arini. Diverse specii de flori de câmp sunt ocrotite de lege. În oraș se gaseste un exemplar din arborele pagodelor. Fauna locală constă din rozătoare de câmp, vulpi, mistreți și
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
nord sunt cuprinse între 500-1.000 mm în apropiere de coasta mării, ating 1.500 mm în munți, iar în sud sunt 200 mm pe an. Aceasta fiind dependentă de climă, în nord și în Munții Atlas sunt păduri de foioase cu tufișuri (macchie), animale sălbatice: mistreți, iepuri, spre sud în regiunea de stepă fiind gazele, pe când în sud în zona deșertului fiind scorpioni, șerpi, vulturi. Circa 98% din numărul populației sunt arabi și berberi asimilați de arabi. Numai 1,2
Tunisia () [Corola-website/Science/298150_a_299479]
-
se întinde în partea central-vestică a județului Sibiu, pe teritoriul administrativ al comunelor Slimnic, Șura Mare și Șura Mică, în apropiere de drumul național DN14, care leagă municipiul Sibiu de Copșa Mică. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, pășuni, pajiști naturale, stepe, vii și livezi) încadrată în bioregiunea continentală din sud-vestul Podișului Transilvaniei. Situl se întinde în bazinul hidrografic superior al râului Olt (brăzdat de cursurile văilor: Slimnic, Șarba, "Valea Plopilor" și "Valea Șerpuită") și a fost creat
Insulele stepice Șura Mică - Slimnic () [Corola-website/Science/332440_a_333769]
-
uneori pui și ouă ale păsărilor care cuibăresc pe sol (prepelițe și fazani), șoareci, vătui, hoituri, ocazional - jir, ghindă, păstăi, prune, mere. În genere, sunt animale folositoare. Sunt răspîndite în Africa, Europa și Asia, spre nord până la limita pădurilor de foioase, iar spre sud până în insulele din sudul Asiei: Tioman, Sumatera, Jawa, Kalimantan, Mindanao și Filipine. le au lăsat fosile începînd din eocen, cînd trăiau și în America de Nord. Familia erinaceidelor este diferențiate în două subfamilii ("Erinaceinae" și "Galericinae") cu 10 genuri
Erinaceide () [Corola-website/Science/332717_a_334046]
-
suprafața Elveției, astfel în zona alpină domină rășinoasele (piceacaee ca: bradul, molidul, zada (larix), pinul (pinus cembra)), pădurile jucând în munți un rol important de reducere a formării lavinelor și inundațiilor.La altitudinea de sub 1000 de m cresc pădurile de foioase în amestecate, iar în Tessin ca o caracteristică regională s-au extins pădurile de castan domestic, servind în trecut o resursă de hrană a populației. In Elveția sunt în total 40 000 de specii de animale din care 30 000
Geografia Elveției () [Corola-website/Science/306335_a_307664]