623 matches
-
proprii gândirii; totodată, către acreditarea câtorva dintre ele, astfel încât celelalte, posibile sau chiar probate (încercate) și "picate" la această probă, să fie socotite "incorecte" (cum sunt, în orizont filosofic-istoric, unele scheme din logica stoicilor, din perspectiva schemelor logicii aristotelice). Momentul formalizării modalităților de gândire (a unora dintre ele) are prima semnificație pentru scopul lucrării de față. Tocmai acest moment instituie un fel de "dictatură" a gândirii (ca act) asupra obiectului inițial al gândirii practicile și unitățile de viață omenească și chiar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
decât acest sens limitat, de instituire "natural-istorică" a unui act; totuși, ea nu poate fi nesocotită, tocmai pentru că are preeminență în sens istoric, fiind și mai vizibilă în orizontul existenței omenești. Prin evenimentul constituirii gândirii autonome s-a petrecut o formalizare a logos-ului, așa încât faptul de a gândi (în mod formal) a devenit preeminent; cumva, și separat față de propriul său "obiect". Abia acum putem vorbi despre o coincidență între ceea-ce-este-formal și ceea-ce-este-a-priori. De asemenea, logos-ul inițial a fost de-naturat
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ale gândirii, rostirii și făptuirii, trebuie sustrasă, "reductiv", din aceste ocurențe, "comandate" de logos-ul formal însuși, pentru a stabili și pierderea de sens pe lângă sporul de care vorbeam mai înainte pe care, paradoxal, unitatea însăși a suferit-o datorită formalizării logos-ului. Pe de altă parte, aceste reducții se constituie ele însele prin regula de metodă a judicativului, după care orice fapt trebuie să aibă un temei; ele sunt, așadar, căi de căutare a unui temei. Dar atâta vreme cât temeiul "constituit
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
demers care o vizează. Judecata este, în fapt, un fel de nod semantic, o unitate de semnificație, unificată prin sensul formal pe care îl capătă, îl păstrează și îl "aplică" în întregul orizont de existență umană, din momentul ivirii fenomenului formalizării logos-ului, adică al trecerii acestuia în "logică". Odată consumat acest eveniment, judecata constrânge gândirea, rostirea și făptuirea să intre în propriile sale "convenții", în virtutea deținerii privilegiului legăturii directe cu adevărul și, în urmare, în virtutea puterii sale de a exprima
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pentru demersul acestei lucrări. Și nu doar în măsura în care operează în interiorul filosofiei, ci în genere, adică extins la toate gândurile, rostirile și făptuirile acreditate în orizontul viețuirii omenești, orizont "public" în esența sa. Evenimentul constituirii dictaturii judicativului, având înțelesul general de formalizare a logos-ului, reordonează însuși orizontul logos-ului, impunând drept dominante conceptele de adevăr, judecată, raționament, argumentare; logos-ul este rostirea, adică gândirea expresivă, enunțată ca atare, intrată într-o formă căreia îi este propriu un înțeles (mai bine zis
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dictaturii judicativului. Desigur, a doua cale are, asemenea celei dintâi, sensul de prolegomene la un discurs cu adevărat "filologic", în măsura în care logos-ul vizat evită cele două închideri ale sale care au stăpânit discursul de orice tip în tradiția noastră culturală: formalizarea logos-ului și lingvistizarea sa. Felul în care a fost pusă problema aici nu instituie deja un semn categoric al trecerii dincolo de convențiile filosofiei actuale, covârșite de sarcini "analitice" și "dialectice"; dar acest fapt, al trecerii dincolo de convențiile în cauză
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dintâi, datorită contestării deschise a logos-ului formal și încercării de instituire a unei hermeneutici a culturii, a unui model logic potrivit unui orizont de fapte care semnifică mai degrabă non-formal. De lectura celei de-a doua, datorită ideii de formalizare a pre-judicativului, fapt care indică, în mod direct, puterea logos-ului formal de a pune sub ascultarea sa nu doar ceea ce-i aparține de drept în orizontul de-naturării sale, ci și ceea ce se află în afara acestuia; e drept, în imediata
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
-ul însuși se distribuie prin împărțire, fiindcă va conta "forma" ca atare a acestor demersuri de gândire, fapt care va fi scos la iveală cu toată puterea de Aristotel. Însuși proiectul logicii sale se sprijină, în primul rând, pe această formalizare a logos-ului, care, pentru direcția de cercetare din această lucrare, reprezintă actul său (al logos-ului) de distribuire prin împărțire. Vizibilă în filosofia sofiștilor, distribuirea prin împărțire a umanului coincide cu aristoteliciana distribuire prin împărțire a logos-ului. Coincidența
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tratatul despre Categorii apare mai degrabă ca o lucrare de ontologie, decât de logică; faptul acesta va fi mai bine descris în contextul reducției judicative a dictaturii judicativului, așa încât, aici nu vor fi semnalate decât unele aspecte necesare tematizării problemei formalizării (de-naturării) logos-ului și pregătirii "poziției" din care va fi cu putință operarea reducției judicative. Evaluarea de mai sus a Categoriilor lui Aristotel are temei; în lucrările Organon-ului, mai cu seamă în primele două, Categoriile și Despre interpretare, Aristotel
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pe temeiul adevărului, pentru că ele păreau a cuprinde erori; e drept, este pus la cale un test "formal", dar justificat doar din perspectiva noțiunii adevărului. Din acest motiv al elaborării conceptului de adevăr și, în urmare, al instrumentalizării sale, al formalizării sale, Stagiritul discută, la începutul Categoriilor, despre cuvinte legate în propoziție; dar tematizarea acestei probleme este într-o modalitate ontologică, fapt consemnat, de altfel, de cei mai mulți comentatori ai acestui tratat. De exemplu, el folosește un termen propriu-zis logic, desemnat printr-
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ideea condiționării cunoștinței veritabile prin obiectul ei (ceea-ce-este), dar termenii care intră în joc ființa, gândirea și adevărul trebuie luați ca fiind, în mod "firesc", diferiți, chiar dacă este încă vizibilă urma unei identități "funcționale" a lor. O primă ipostază a formalizării logos-ului prin intervenția unor reguli de corectitudine a gândirii este deja vizibilă în demersurile lui Socrate privind definiția termenilor utilizați în raționamente, "inducția" unor concluzii valabile, formularea unor răspunsuri adecvate față de întrebările "autentice" în cazul demersurilor proprii dialecticii. Platon
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a adevărului, adică la ceea ce în condițiile logicii aristotelice va fi numit corectitudine a gândirii. În afara celor câteva elemente socratice de "logică formală", amintite mai sus, dar în completarea lor, Platon deschide două probleme care vizează logos-ul în sensul formalizării sale, pe care le tematizează dominant din perspectivă ontologică: problema "locului" adevărului și cea a ne-ființei (socotită "gen", alături de ființă, stare, mișcare, identic și alteritate 27). Dacă adevărul este ceva și el reprezintă tocmai ceea-ce-este (iată ideea eleată despre
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu doar cu ființa, cum se întâmpla la Parmenide).28 Problema locului adevărului și cea a ne-ființei introduc "reglementări" ale actului de a gândi un "obiect" în sensul adevărului, în sensul cunoașterii; aceasta înseamnă că o cale anumită a formalizării logos-ului a fost deschisă și prin aceste reflecții ale lui Platon. De fapt, ele îmbogățesc ipostaza formală a logos-ului croită de Socrate, fără a se fi ajuns la o constrângere formală a logos-ului care să-l scoată
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și pentru că "realitățile" își păstrează o oarecare ierarhie, adevărul, chiar condiționat, nefiind semnificativ decât pentru "prinderea", prin logos, a "realităților de sus": a physis-ului ca natură a lucrului (nu ca simplu lucru) sau a arche-ului ca "început" al tuturor lucrurilor. Formalizarea survenită în condițiile păstrării rangurilor acestor realități reprezintă o modalitate de gândire care păstrează din aceasta întreaga bogăție; logos-ul nu este de-naturat, ci doar distribuit către două tipuri de "obiecte"; în primă distribuire, având ca obiect ceea-ce-este (cumva, arche-ul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a dictaturii judicativului. Dar ele trebuie, deocamdată, semnalate și încadrate într-o interpretare "istorică", deodată și "fenomenologică" în intenție, pentru că toate instanțele semnalate unele cu semnificații ontice, altele lingvistice, logice, ontologice reprezintă sensuri ale reconstrucției fenomenului de-naturării logos-ului sau formalizării sale, sensuri posibile printr-o conștiință a "relației de semnificare", cum ar spune Husserl, pe care o presupune fenomenul în cauză. Prin urmare, deși aici este încă vorba despre refacerea unui fapt istoric, ținta demersului o reprezintă reconstrucția (constituirea) unui
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a fost evocată mai cu seamă pe segmente mai "vechi" ale sale. De aceea, este firească o observație privind această problemă în modernitate; și nu oriunde, ci în știința logicii, care, cum știm, a suportat fenomenul celei de-a doua formalizări, care a condus la constituirea logicii simbolice. Un punct de vedere semnificativ în această chestiune, printre logisticieni, îl are Gottlob Frege. Ideea de bază a poziției sale în privința statutului logicii și a implicațiilor formalismului în discursul de tip filosofic, așadar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
că împlinirea ființei logicii constă în formalism. Totuși, formalismul, ca ipostază desăvârșită a logicii în registru judicativ, se află încă în logos; de fapt, logica însăși este logos; e drept, "de-naturat". Adepții formalismelor de tot felul pretind că tocmai datorită formalizării sale gândirea este purificată de orice particularism, că orice balast "obiectualist" este îndepărtat, iar gândirea, pură schemă logică, s-ar desăvârși. Se întâmplă aceasta, dar desăvârșirea nu este a gândirii, facultate omenească îndrituită să "cunoască" logos-ul, adică pe sine
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nici o semnificație cognitivă. Și-o capătă pe aceasta doar așezate astfel, într-o asemenea ordine; iar ceea ce este valabil pentru principii, va fi valabil și pentru ele. Principiul, ca "obiect" al intelectului intuitiv 81, reprezintă, pe de o parte, o formalizare. Intelectul intuitiv care ajunge la principii este asemenea gândirii care se gândește pe sine (nous) și care admite, pentru sine, două "poziții": gândirea care gândește și gândirea care este gândită. Aceste două poziții, date printr-o diferență nemijlocită, trec, în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acela al termenilor, Frege reface, în logica sa, unitatea judecății și, în acest fel, "lucrează" după regulile dictaturii judicativului: fenomenologic vorbind, operând judicativ, temporal. Asupra acestor chestiuni voi reveni atunci când va fi pus în discuție fenomenul celei de-a doua formalizări a logos-ului. Pe de o parte, așadar, prin structura originară S P avem de gândit două funcțiuni "logice", subiectul și predicatul, iar pe de alta, prin elementul alethic, avem de gândit verbul a fi (luăm forma "este", de acum
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
linguistic turn, judecata a fost recondiționată categoric și radical ca propoziție, enunțare, deși acest sens al ei, preeminent lingvistic, nu i-a fost nciodată străin, de la inventarea științei logicii de către Aristotel. Accentul mutat pe expresie -vizibil, cum arătam, încă de la formalizarea logos-ului în logica aristotelică, judecata fiind "enunțare" (logos apophantikos) provoacă "eliberarea" gândului (a elementului propriu-zis logic). Abia acum expresia (sau "formula", "carcasa lingvistică") are suficientă autonomie pentru a conta și fără conținutul propriu, "gândul"; deși, pe de altă parte
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constitutiv, de o anumită expresie, care devine a sa, iar el, (numai) al acesteia. La o primă observație, din acest simplu fenomen al inversării relației de dependență dintre gând și expresie decurge, de fapt, ceea ce am putea numi "a doua formalizare a logos-ului" (după cea dintâi petrecută în logica aristotelică). Fiind a doua, formalizarea aceasta este, desigur, și mai adâncă decât cea anterioară. Conștiința evaluativă, care, pe baza unor scheme logice întemeiate în "principii logice", atunci când nu sunt chiar scheme
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
La o primă observație, din acest simplu fenomen al inversării relației de dependență dintre gând și expresie decurge, de fapt, ceea ce am putea numi "a doua formalizare a logos-ului" (după cea dintâi petrecută în logica aristotelică). Fiind a doua, formalizarea aceasta este, desigur, și mai adâncă decât cea anterioară. Conștiința evaluativă, care, pe baza unor scheme logice întemeiate în "principii logice", atunci când nu sunt chiar scheme ale acestora, operează autorizări judicative, își întărește aspectul operațional după care "formalul" ceea ce ea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
componentele sale); și aceasta chiar dacă se multiplică aparițiile sensului înțeles, judicativ, ca plinătate obiectuală a unei durate prin veritabile ipostaze ale sale: "semnificație", "referință", "idee", "gând", "adevăr", toate "obiecte" propriu zise acum, spre deosebire de statutul lor de "proprietăți" după convențiile primei formalizări a logos-ului, și chiar atunci când ea refuză, din perspectiva anumitor "teorii semantice", orice sens pentru "sens". Fără îndoială, cercetările semantice pe care le invocam mai devreme scot la iveală "sensuri" pentru toate instanțele (constituiri obiectuale ale unei conștiințe evaluative
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
privind rostul pragmatic al unora sau al altora etc. Toate acestea sunt firești în orizontul logos-ului formal (și al celui re- formalizat, doar sugerat pană acum). În plus, ele acreditează ideea că expresia, în ciuda posibilităților pe care le are formalizarea excesivă, nu poate fi izolată de elementele sale semantice, că, în fapt, o sintactică pură este imposibilă, iar dacă ar fi, totuși, posibilă, ea ar fi inutilă. Știm că de la bun început unitățile de viață omenească s-au aflat într-
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de viață omenească s-au aflat într-o mișcare neîntreruptă către "sensuri", "rosturi" etc. Situația pe care reformalizarea logos-ului o generează nu contrazice acest fapt; am putea spune că "natural-istoric" ea aparține "lumii vieții", așa cum aparține și cea dintâi formalizare. Toate aceste probleme introductive în discuția despre reformalizarea logos-ului vizează, deocamdată, aspectul formal al judicativului. Fără îndoială, aspectul alethic este și el recondiționat prin a doua formalizare a logos-ului, fără a se trece dincolo de limitele constitutivității judicative. "Poziția
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]