2,730 matches
-
Strelna se află o vilă de vânătoare a lui Petru cel Mare și un palat folosit de președinții ruși pentru întâlnirile cu oaspeți străini, Palatul Constantin. Alte puncte de atracție sunt Shlisselburg, cu fortăreața sa medievală și insula Kronstadt, cu fortificațiile din secolul al XIX-lea și monumentele sale navale. Țarul Petru cel Mare a fondat orașul pe 27 mai (16 mai stil vechi), 1703, după ce a recucerit Ingria de la Suedia. A botezat orașul cu numele sfântului său protector, Sfântul Petru
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
loc se aflau fortăreața suedeză Nyen, și mai nou Nöteborg, în zona mlăștinoasă pe care o traversa râul Neva către gurile de vărsare din Golful Finlandei. De vreme ce ridicarea orașului a început în timp de război, prima construcție a fost o fortificație. Cunoscută în zilele noastre ca Fortăreața Sfinții Petru și Pavel, a avut și ea, la început, numele de "Sankt Piterburh". Fortăreața a fost ridicată pe "insula Iepurelui", pe malul drept al Nevei, la aproximativ 3 km de vărsarea acestuia în
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
afla la de granița cu Prusia Orientală, de-a lungul malurilor înălțate ale râurilor Narew și Biebrza. Unitățile care apărau linia erau subordonate Grupului Operațional Independent Narew însărcinat cu apărarea orașului Łomża și căilor de acces de la nord de Varșovia. Fortificațiile de la Wizna erau unul din punctele cele mai importante din nordul Poloniei deoarece acopereau trecerile peste cele două râuri, șoselele Łomża-Białystok și Brest-Litovsk către spatele forțelor poloneze. Construcția a început în iunie 1939, cu doar două luni înainte de izbucnirea celui
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
lemp de peste Narew și să se retragă spre Białystok. Trupele rămase sub comanda sa au străpuns încercuirea germană și au ajuns Białystok, alăturându-se forțelor generalului Franciszek Kleeberg. În același timp a fost oprit un atac în zona sudică a fortificațiilor. Buncărele poloneze nu dispuneau de armament antitanc adecvat dar au putut contracara infanteria germană cu ajutorul mitralierelor. Dar, la ora 18:00, infanteria poloneză a fost obligată să părăsească tranșeele și să se retragă în buncăre. În acest moment tancurile germane
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concetrat asupra Bucureștiului. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
respectiv de stabilire a unei "linii fortificate de apărare". Ea a dat unele rezultate pe frontul de vest saturat cu trupe, mitraliere și artilerie. Frontul polonez, însă, avea puțini oameni sprijiniți de o artilerie necorespunzătoare și nu avea practic nici o fortificație. În fața liniilor poloneze, Armata Roșie a concentrat Frontul de nord-vest sovietic condus de tânărul general Mihail Tuhacevski. Efectivele acestui front depășeau 108.000 de infanteriști, 11.000 de cavaleriști, dotați cu 772 de piese de artilerie și 2.913 mitraliere
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
a fost descoperit nici un document care să dateze din acea perioadă. Prima atestare documentară a localității Timișoara este destul de controversată, aceasta fiind plasată de specialiști fie în 1212, fie în 1266. În această perioadă, cetatea ocupa o suprafață dreptunghiulară, iar fortificația consta dintr-un val de pământ cu palisadă care era apărată din trei părți de brațe de apă, iar pe a patra latură de un canal. Așezarea care a evoluat în această zonă nu dobândise până atunci o importanță politică
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
râul Bega (numit din greșeala Timiș), dar tot aici se aruncau și gunoaiele. Orașul avea un caracter policentrat, din cauza condițiilor geografice (foarte multe canale și mlaștini). Din necesități de ordin militar a fost nevoie ca fiecare cartier să fie fortificat. Fortificațiile, în afară de castel, sunt realizate din lemn și pământ. Cu excepția unei perioade de la sfârșitul secolului XVI, orașul nu va mai suferi asedii până la sfârșitul secolului XVII. Dar rolul său militar, strategic rămâne foarte important prin implicarea garnizoanei turcești în acțiunile desfășurate
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
intenționează în repetate rânduri să asedieze cetatea (1695 și 1696). Pe de altă parte, zădărnicirea acestor planuri prin intervenția trupelor otomane conduse de însuși sultanul Mustafa II, fuga acestuia la Timișoara în urma înfrângerii suferite la Zenta (1697), dar și reconstruirea fortificațiilor din porunca noului sultan Ahmed II (1703), demonstrează importanța cetății în planurile otomanilor. După 17 ani de relativă liniște izbucnește un nou război austro-turc. După victoria de la Petrovaradin (5 august 1716) asupra oștilor otomane, prințul Eugeniu de Savoia decide cucerirea
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
interes pentru dezvoltarea urbană, acordând mare atenție acțiunilor edilitare. Probabil, prima acțiune întreprinsă de autorități după cucerire, a fost repararea zidurilor și clădirilor din incinta cetății, distruse parțial în timpul asediului. În 1717, nu existau edificii necesare administrației, garnizoanelor militare, iar fortificațiile nu mai făceau față noilor tehnici de luptă. Pentru că fortareața existentă nu mai corespundea noilor tehnologii de război, câteva variante posibile ale fortificațiilor de tip Vauban o fortificatie bastionara de formă stelata) au fost studiate și un nou sistem de
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
din incinta cetății, distruse parțial în timpul asediului. În 1717, nu existau edificii necesare administrației, garnizoanelor militare, iar fortificațiile nu mai făceau față noilor tehnici de luptă. Pentru că fortareața existentă nu mai corespundea noilor tehnologii de război, câteva variante posibile ale fortificațiilor de tip Vauban o fortificatie bastionara de formă stelata) au fost studiate și un nou sistem de apărare a fost realizat în perioada 1723-1765. Suprafața orașului ce urma să fie cuprinsă în interiorul zidurilor era de două ori mai mare decât
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
stelata) au fost studiate și un nou sistem de apărare a fost realizat în perioada 1723-1765. Suprafața orașului ce urma să fie cuprinsă în interiorul zidurilor era de două ori mai mare decât cea a orașului medieval. Fragmente mici din această fortificație pot fi încă văzute astăzi în Timișoara. Până și ordinea clădirilor din incintă, dispuse pe un plan de străzi rectangulare, reflectă o rațiune militară. În interiorul cetății existau doua piețe: Piața Domului și Piața Paradei. Prima adăpostea clădirile bisericii și administrației
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
marginea unei păduri aflate pe un pinten terminal al dealului Șeptilici (384 m altitudine), la o înălțime de peste 80 m față de lunca Sucevei. De aici, se poate vedea întreaga vale nordică a Sucevei. Cetatea Șcheia făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XlV-lea, în momentul apariției pericolului otoman. Sistemul de fortificații medievale cuprindea așezări fortificate (curți domnești, mănăstiri cu ziduri înalte, precum și cetăți de importanță strategică), în scop de apărare, întărite cu ziduri de
Cetatea Scheia () [Corola-website/Science/316794_a_318123]
-
de peste 80 m față de lunca Sucevei. De aici, se poate vedea întreaga vale nordică a Sucevei. Cetatea Șcheia făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XlV-lea, în momentul apariției pericolului otoman. Sistemul de fortificații medievale cuprindea așezări fortificate (curți domnești, mănăstiri cu ziduri înalte, precum și cetăți de importanță strategică), în scop de apărare, întărite cu ziduri de piatră, valuri de pământ sau având șanțuri adânci. Cetatea a fost construită la sfârșitul secolului al XIV
Cetatea Scheia () [Corola-website/Science/316794_a_318123]
-
a proteja capitala, constituindu-se într-un stâlp de apărare a independenței noului stat moldovenesc. Construcția cetății a fost finalizată, acest lucru fiind demonstrat de existența unor accesorii cum sunt șanțul și valul de apărare, care se construiau după finalizarea fortificațiilor . Totuși există și unii cercetători care susțin că ar fi fost abandonată încă din cursul construcției, datorită instabilității solului și a unor greșeli tactice în alegerea terenului. Existența Cetății Șcheia a fost scurtă, ea fiind demantelată (demolată rapid și organizat
Cetatea Scheia () [Corola-website/Science/316794_a_318123]
-
ridică în prezent la o înălțime de circa 6 m. Nu se cunoaște unde era amplasată intrarea. Săpăturile din incinta cetății au scos la iveală urme ale unui pavaj de incintă și ale unei plăci de mortar uniforme. În incinta fortificației nu s-au găsit urme de construcții. Pe latura de nord-est și parțial pe cea de sud-est a existat un șanț de apărare cu val, cu scopul de a crește potențialul defensiv al cetății. Printre vestigiile arheologice descoperite în perimetrul
Cetatea Scheia () [Corola-website/Science/316794_a_318123]
-
Peninsula Balcanică. Concomitent cu începutul guvernării lui Theodossius cel Mare (408-450), Imperiul Roman de Est devine ținta favorită a atacurilor hunice. O primă invazie se produce în anul 408 la Dunărea de Jos, cu care ocazie este atacată și ocupată fortificația Castra Martis. În schimbul unui tribut în bani, cerut de huni, Theodossius încheie în anul 412 pacea cu hanul Karaton. Un nou atac hunic are loc în 424, când sunt pustiite ținuturi importante din Tracia. 0 cronologie sigură a antichitatilor hunice
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
a păstrat un contract cu meșterul sibian Andreas Lapicida, referitor la lucrările de pietrărie. Probabil că în secolul XIII biserica a fost înconjurată de o curtină simplă, pentru ca în jurul anului 1500 să fie transformtă într-o cetate puternică, la care fortificația este o incintă dublă ce urmează un traiect pentagonal neregulat și este întărită cu turnuri. Distanța păstrată între cele două ziduri este de 3 m. În jurul anului 1550 a fost construită o incintă secundară, situată la N de incinta principală
Biserica fortificată din Cristian, Sibiu () [Corola-website/Science/324390_a_325719]
-
în jurul anului 1410, deci la începutul domniei lui Alexandru cel Bun, când cetatea de la Roman a fost abandonată, deoarece măsurile adoptate de Alexandru cel Bun, pentru consolidarea și centralizarea statului feudal în frontierele sale maxime au făcut inutilă prezența acestei fortificații în zona respectivă. Rolul său a fost preluat mai târziu de Cetatea Nouă a Romanului, construită integral de către Ștefan cel Mare pe malul stâng al râului Siret. În perioada comunistă, în zona cetății vechi a Romanului a funcționat grădina zoologică
Cetatea Veche a Romanului () [Corola-website/Science/323618_a_324947]
-
restul Țării Galilor. Clima locală este dominată de influența Curentului Golfului, care încălzește întreaga regiune. Cu mult înainte ca normanzii să înceapă să-și construiască castelele, culmea Pen Dinas fusese folosită de locuitorii din epoca fierului pentru a ridica o imensă fortificație, care se vede și astăzi de departe, când te apropii de Aberystwyth dinspre sud. Primul castel normand, construit în secolul al XII-lea, a fost de fapt un val de pământ de formă circulară. Evident, apărarea pe care o permiteau
Aberystwyth () [Corola-website/Science/301554_a_302883]
-
vede și astăzi de departe, când te apropii de Aberystwyth dinspre sud. Primul castel normand, construit în secolul al XII-lea, a fost de fapt un val de pământ de formă circulară. Evident, apărarea pe care o permiteau lucrările de fortificații din pământ și bușteni era prea vulnerabilă, astfel că a fost ales un nou loc pentru castel, la Aberystwyth. În acea vreme, Țara Galilor era condusă de Llywelyn the Great (Llywelyn cel Mare). Castelul a fost apoi reconstruit, pe rând, de
Aberystwyth () [Corola-website/Science/301554_a_302883]
-
șine de lemn și o coardă de transport făcută din cânepă,și a fost operat de puterea oamenilor sau de către animale.Astăzi funcționează cu linii de oțel,cabluri cu oțel și un motor electric,dar linia are aceeași rută prin fortificațiile castelului. Prima cale ferată din Anglia,cu șine din lemn a fost probabil făcută pentru James Clifford,stăpân la conacul Broseley. El a exploatat mine de cărbune aici din 1875 și a avut un funicular pentru livrarea cărbunelui direct la
Funicular () [Corola-website/Science/324830_a_326159]
-
și Berivoiului iar la apus hotarul satului Breaza. Nu este exclus ca începuturile viețuirii în locul acesta, să coboare mult în adâncul istoriei, poate chiar în vremuri dacice, ca și în cazul satului vecin Breaza, unde s-a descoperit o străveche fortificație dacică numită generic ""a Arpașului de Sus, Copăcelului, Cuciulatei, Șercaiei, Comanei de Jos sau al Șincăi Vechi"", toate având la bază străvechi așezări dacice. Documentar, satul Dejani este atestat mai târziu, și anume în sec. al XV-lea, printr-un
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
inclusiv cel mai mare, conțin lacuri. Data de formare este estimată la aproximativ 5000 de ani în urmă (Holocen). Primul meteorit găsit pentru prima dată la Morasko a fost descoperit în 1914 de către soldații germani care lucrau la construirea unei fortificații militare. De atunci, multe alte fragmente au fost găsite, inclusiv unul cu o greutate de 78 kg în 1956. În septembrie 2006, Krzysztof Socha, un vânător de meteoriți din Kielce, care lucrează pentru Departamentul de Geologie al Universității Adam Mickiewicz
Craterul Morasko () [Corola-website/Science/323246_a_324575]
-
pe drumul Chișinău - Hâncești - Leova - Cahul, la 38 km de Hâncești la 80 km de Chișinău și la 20 km nord-est de orașul Leova. Suprafața localității e de 20,7 km.p. La 1,5 km vest de sat trecea fortificația antică de mari proporții cunoscută ca Valul superior al lui Traian, numit și Zidul de Sus (sau Zidul lui Greuthungi), care se întinde pe distanța de 120 km de la Nistru (Chițcani, lângă Thighina) până la Prut (orașul Leova), traversând actualele raioane
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]