1,168 matches
-
nave incendiare) și le-a trimis în amonte pe Tamisa la 24 mai. Englezii sub Coleman pe "Gloucester" s-au retras și au fost urmăriți cu lovituri lungi de tun până la Sheerness, unde Van Ghent, găsind locul mult mai bine fortificat decât fusese în 1667, a oprit urmărirea și s-a retras. Unele dintre navele sale au lovit fundul, dar s-au eliberat fără avarii, iar la 26 mai s-a reunit cu De Ruyter, englezii urmându-i la distanță. Între
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
adoptarea, chiar forțată, a creștinismului și a stilului de viață creștin. El s-a concentrat asupra protejării căsătoriei creștine și combaterea poligamiei și a altor obiceiuri străvechi. Din punct de vedere administrativ, el o organizat așa-numitele comitate în jurul punctelor fortificate. Fiecare comitat era condus de un oficial - ispán, care era un nobil local sau un cavaler străin. Din punct de vedere legal, societatea medievală timpurie a fost formată din două grupuri principale, oamenii liberi și șerbii, dar au mai existat
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
contiunuarea războiului greco-italian. Pe 6 aprilie 1941, armata germană a invadat nordl Greciei, în vreme ce alte unități naziste atacau Iugoslavia. Ruperea liniilor iugolave din sud a permis germanilor să trimită întăriri pe frontul din nordul Greciei. Armata germană a învăluit linia fortificată elenă „Metaxas” și, în ciuda ajutorului acordat grecilor de corpului expediționar britanic, a reușit să cucerească sudul Peloponezuliu. Bătălia Greciei s-a încheiat odată cu intrarea germanilor în Atena și cu cucerirea întregului Peloponez. Aliații au reușit să evacueze o bună parte
Campania din Balcani (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313218_a_314547]
-
că și Stalin se gândise la aceleași lucruri. Începutul Operațiunii Albastru a fost planificat pentru sfârșitul lunii mai 1942. Un număr de unități germane și române, care urmau să ia parte la atac, erau încă angajate în cucerirea Sevastopolului, oraș fortificat și port în Peninsula Crimeea. Întârzierile datorate apărării sovietice hotărâte au făcut ca începerea atacului să fie amânată de câteva ori, până la sfârșitul lunii iunie. Au fost întreprinse atacuri de mai mică amploare, blocând forțele sovietice într-o pungă la
Bătălia de la Stalingrad () [Corola-website/Science/298902_a_300231]
-
era atât de puternică și periculoasă ca armatele selgiucide cu care luptaseră cruciații mai devreme. Bătălia pare să se fi terminat înainte să fie pregătită cavaleria grea a fatimizilor. Al-Afdal și soldații săi speriați au fugit înapoi în siguranța orașului fortificat; Raymond i-a urmărit pe unii din ei în mare, alții s-au urcat în copaci și au fost uciși cu săgeți, în vreme ce alții au fost călcați în picioare în retragerea spre porțile Ascalonului. Al-Afdal și-a lăsat în urmă
Bătălia de la Ascalon () [Corola-website/Science/323412_a_324741]
-
astăzi ca primul palat de iarnă, a fost proiectată de către Domenico Trezzini. Secolul al XVII-lea a fost o perioadă de mare dezvoltare a arhitecturii regale europene ca urmare a faptului că s-a redus treptat necesitatea folosirii unor reședințe fortificate. Acest proces, care a început în secolul al XVI-lea, s-a accelerat, iar castelele fortificate au fost înlocuite curând de palate clasice încăpătoare în cele mai puternice țări europene. Unul dintre cele mai vechi și mai notabile exemple a
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
a fost o perioadă de mare dezvoltare a arhitecturii regale europene ca urmare a faptului că s-a redus treptat necesitatea folosirii unor reședințe fortificate. Acest proces, care a început în secolul al XVI-lea, s-a accelerat, iar castelele fortificate au fost înlocuite curând de palate clasice încăpătoare în cele mai puternice țări europene. Unul dintre cele mai vechi și mai notabile exemple a fost Versailles-ul lui Ludovic al XIV-lea. Finalizat în mare parte până în 1710, Versailles-ul
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
un sat în partea de est a județului Sibiu. Aparține de comuna Iacobeni. Încă de la începutul secolului al XII-lea, în satul celor o sută de movile exista o parohie deservită de o biserică de lemn cu clopotnițăde piatră. Biserica fortificată se înalță pe un deal în mijlocul satului Movile. Piatra de temelie a fost așezată la mijlocul secolului al XIII-lea. Din construcția romanică se mai păstrează doar turnul de vest și zidurile navei bisericii. Pe la 1500 biserica a fost fortificată, folosindu
Biserica fortificată din Movile () [Corola-website/Science/326590_a_327919]
-
nordică, sunt plasate asimetric, chiar la întâmplare, motiv pentru care s-a presupus că actuala construcție înglobează fragmente din una mai veche. Fântâna descoperită în mijlocul sălii confirmă, ca de altfel și turnul de flancare, caracterul defensiv al bisericii. Sala bisericii fortificate este boltită în leagăn cu penetrații, fiind acoperită de o întreagă rețea de nervuri dispuse în romb. Corul pătrat este și el acoperit de o rețea de nervuri. Deasupra lui a fost ridicat un turn cu patru niveluri, numit Turnul
Biserica fortificată din Movile () [Corola-website/Science/326590_a_327919]
-
Londinium. Așezarea și podul au fost distruse în timpul revoltei conduse de Regina Boadicea în anul 60 e.n. Victoria acesteia a fost de scurtă durată întrucât romanii i-au învins pe rebeli foarte curând și au organizat construirea unui oraș nou, fortificat. Zidul Londrei a supraviețuit din secolul al II-lea până în zilele noastre. Noua așezare și noul pod au fost construite în zona podului din prezent, asigurând accesul la porturile din sud - prin intermediul drumurilor care au devenit ulterior străzile "Stane" (autostrada
Podul Londrei () [Corola-website/Science/307340_a_308669]
-
poem popular scandinav, podul a fost distrus de prințul norvegian Olaf, în timp ce îi dădea ajutor regelui Ethelred în ceea ce, dacă a fost și adevărat, a fost o încercare reușită de a diviza forțele de apărare ale danezilor (care dețineau orașul fortificat al Londrei și Southwark-ul), prin această manevră fiind posibilă recucerirea Londrei pentru regele anglo-saxon. Se pare că acest episod a inspirat cântecul pentru copii „Podul Londrei se dărâmă” ("London Bridge is Falling Down"). Prima atestare a podului saxon într-un
Podul Londrei () [Corola-website/Science/307340_a_308669]
-
bisericii a avut loc între anii 1450-1500 pe locul unei biserici mai vechi, deteriorate, în stil gotic târziu, dar păstrează și câteva elemente caracteristice stilului roman, probabil din vechea biserică amintită în registrele papale. Este înconjurată de un zid circular, fortificat. Turnul bisericii este mai masiv decât celelalte turnuri de aceeași vârstă din zonă (cele din Racu, Nicolești sau Mihăileni). Toată ornamentația bisericii și a turnului, ferestrele, intrările, interiorul sunt în stil gotic. Din ornamentația bisericii și din unele urme de
Biserica romano-catolică „Sfântul Ioan Botezătorul” din Delnița () [Corola-website/Science/334940_a_336269]
-
data aceasta de ostași ai boierului muntean Drăgan, care au asediat în septembrie Sibiul. În 1553 localitatea a fost decimată de epidemiile de holeră și de ciumă. Au urmat patru alte epidemii în 1706 și1755. În 16 septembrie 1599 biserica fortificată a fost cucerită și prădată de Mihai Viteazul. Cu această ocazie, preotul Heintzius a fost torturat și spânzurat în sacristie. În 1658 a avut loc prima invadare a localității de către tătarii care au asediat în Sibiul. Satul a fost din
Cristian, Sibiu () [Corola-website/Science/300159_a_301488]
-
Cu această ocazie, preotul Heintzius a fost torturat și spânzurat în sacristie. În 1658 a avut loc prima invadare a localității de către tătarii care au asediat în Sibiul. Satul a fost din nou incendiat. În 1690 se ține în biserica fortificată o adunare a Dietei Transilvaniei, ocazie cu care nobilul Emerich Tököly a fost ales principe al Transilvaniei. În 1719, în biserică se construiește un nou altar, în stil baroc. În perioada 1721-1736, ca urmare a epidemiilor, populația satului scade drastic
Cristian, Sibiu () [Corola-website/Science/300159_a_301488]
-
martie-iunie 1945, prin reforma agrară, populația germană a fost deposedată de pământuri (din care în proporție de 98% au fost date populației românești), pierzând și cetățenia și dreptul de vot. În 1972-75 s-a trecut la ample reparații ale bisericii fortificate și la îndepărtarea efectelor cutremurului. Din 1974, Nicolae Ceaușescu a inițiat emigrarea populației germane din Transilvania. Din cei 2.640 de sași existenți în Cristian în anul 1974, la Revoluția română din 1989 mai erau rămași 1.871. Prin dreptul
Cristian, Sibiu () [Corola-website/Science/300159_a_301488]
-
Frederic al IV-lea (1583-1610) a ridicat la Mannenheim, cu ajutorul unei comunități de coloniști protestanți refugiați în timpul stăpânirii spaniole din Țările de Jos, citadela pe plan heptagonal Friedrichsburg, despărțită la nord de așezarea propriu-zisă. Aceasta a fost, la rândul ei, fortificată și reînnoită conform unui plan care prevedea o rețea de străzi intersectate în unghi drept, conceput de arhitectul olandez Bartel Janson. Interesul brusc pentru Mannenheim s-a datorat situației marcate de conflictul dintre Maximilian I. al Bavariei și principii protestanți
Mannheim () [Corola-website/Science/298708_a_300037]
-
XVII-lea, ca cetate și refugiu pentru satele din împrejurimi. În prezent este în stadiu de ruină. Curtinele formează 4 incinte, fiind întărite din loc în loc cu turnuri poligonale, circulația fiind controlată de mai multe porți interioare care compartimentează ansamblul fortificat. Incinta centrală este prevăzută cu un reduit și cu o capelă. Cercetările arheologice au scos la iveală diverse obiecte din aceasta epocă, mărturie a așezărilor în regiune: unelte din piatră, fragmente ceramice, urne funerare etc.. În vremea dacilor, pe aceste
Cetatea Rupea () [Corola-website/Science/317327_a_318656]
-
a fost numele unei așezări fortificate sau a unei regiuni din Dacia. Făcea parte din sistemul de fortificații al cetății Sarmizegetusa, care era centrul politic al statului dac. Se afla în zona cunoscută ca „Porțile de fier ale Transilvaniei”, o trecătoare naturală între Munții Țarcului și
Tapae () [Corola-website/Science/303547_a_304876]
-
cu Germania. Cehoslovacia a fost pur și simplu paralizată din punct de vedere militar. Cehii construiseră o importantă linie defensivă asemănătoare cu linia Maginot în regiunile de graniță cu Germania, care acum se afla în mâinile Reichului. Fără această linie fortificată, statutul de independență al țării era amenințat, deoarece depindea în totalitate de bunăvoința Germaniei Naziste și de capacitatea aliaților occidentali de a-i garanta noile frontiere, așa de cum se angajaseră de altfel la München. În afară de aceste probleme, în Cehoslovacia au
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
Palatul lui Dioclețian (în ) este reședința imperială fortificată construită de împăratul Dioclețian pe coasta Dalmației pentru a-și petrece viața după abdicarea sa în anul 305. Este unul din cele mai bine conservate edificii ale Antichității târzii. Vestigiile sale se păstrează în centrul istoric al orașului Split, Croația
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
mult mai răspândite: fațada cu porticuri nu este un simbol al autorității, ci o trăsătură comună a aproape tuturor clădirilor publice; utilizarea marilor alei cu colonade într-un plan ortogonal se întâlnește în toate marile orașe ale Orientului roman; perimetrul fortificat se distinge în incintele urbane ale epocii. Chiar și descrierea verandei de la intrarea în palatul din Antiohia nu este comparabilă de fapt cu Peristilul: în primul caz, este vorba de intrarea principală dinspre exterior a complexului palatului, în vreme ce în al
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
cea rezidențială rurală, este de fapt, reluând expresia lui N. Duval, echivalentul unui castel modern. Termenul de „castel” evocă un complex monumental asociat unei reședințe a aparatului administrativ și a dependințelor sale, o arhitectură monumentală și adesea și o incintă fortificată. Dar, așa cum abdicarea voluntară a lui Dioclețian a fost un fapt aproape nou în istoria imperială romană, reședința prevăzută pentru perioada sa de pensionare a rămas un edificiu fără un echivalent veritabil după Tetrarhie. Descoperirea în Serbia la sfârșitul secolului
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Dioclețian a fost un fapt aproape nou în istoria imperială romană, reședința prevăzută pentru perioada sa de pensionare a rămas un edificiu fără un echivalent veritabil după Tetrarhie. Descoperirea în Serbia la sfârșitul secolului al XX-lea a două complexe fortificate, Romuliana și Šarkamen, care prezintă, în diverse măsuri, aceleași caracteristici ca și palatul din Split, a permis plasarea lor într-un ansamblu de „palate de pensionare” imperiale datând din perioada Tetrarhiei. Voința unui împărat de a-și îmbogăți mica patrie
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
enumerate mai sus este reproducerea unei scheme arhitecturale bine definite legate de proiectul politic tetrarhic, și de idealul unei pensionări programate în locul de origine după exercitarea puterii pe o perioadă finită. Se regăsește astfel la Romuliana același tip de vilă fortificată ca și la Split, asociată unui mic mausoleu aflat la mică depărtare, unde au fost așezate rămășițele împăratului Galeriu după incinerarea lor pe un rug ale cărui vestigii au fost găsite de arheologi. În cazul Šarkamenului, villa este mai puțin
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
adesea în centrele orașelor antice, de exemplu la Ostia sau Pompeii, și erau uneori alăturate unor reședințe bogate. Marele Palat de la Constantinopol conținea numeroase ateliere ale meșteșugarilor care lucrau pentru curte. Deci, nu ar fi absurdă amplasarea, în mijlocul aceluiași complex fortificat, a unei reședințe de prestigiu și a unei manufacturi de stat. Cele două funcțiuni ar fi fost clar separate topografic de către străzile principale, ale căror porticuri de fațadă ar fi putut servi și pentru a masca față de vizitatori activitățile mai
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]