5,757 matches
-
-ul la care operează. 26.4.2. Sistemele tampon plasmatice Tamponarea reprezintă fenomenul de menținere a pH-ului local prin intermediul unor sisteme ce acționează ca baze pentru acizi sau acizi pentru baze (sisteme tampon). Există sisteme tampon chimice (proteine, hemoglobină, fosfați) și sisteme tampon volatile (dioxid de carbon-acid carbonic). In plasmă, proteinele sunt tampoane eficiente deoarece atât grupurile carboxil cât și cele amino pot disocia, ca atare creșterile de pH sunt tamponate de carboxil, iar scăderile de grupările amino. Un sistem
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
deoarece grupurile imidazolice ale hemoglobinei disociază mai puțin decât acelea ale oxihemoglobinei, făcând ca hemoglobina redusă să fie un acid mai slab și deci un tampon mai bun decât oxihemoglobina. Sistemul are un pK de 6,8. In plasmă, concentrația fosfaților nu este suficient de mare pentru a fi un tampon important din punct de vedere cantitativ, dar este important în menținerea pH-ului intracelular și poate avea un rol important în variațiile de pH urinar. Cel de-al treilea sistem
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
60 kD, conține zinc în centrul activ și este inhibată de cianuri, azide, nitriți și sulfiți. Tamponarea variațiilor pH are loc în toate lichidele biologice (tab. 14) La nivelul lichidului cefalo-rahidian și al urinei principalele sisteme tampon sunt bicarbonatul și fosfatul. In cazul acidozei metabolice, numai 15-20% din încărcarea acidă este tamponată de sistemul H2CO3-HCO3și majoritatea restului este tamponat în interiorul celulelor. In cazul alcalozei metabolice, aproximativ 30-35% din încărcarea cu OHeste tamponată în interiorul celulelor, în vreme ce în cazul variațiilor de pH respirator
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
va produce retenția de CO2, cea ce va scădea pH-ul plasmatic. Creșterea concentrației de CO2 în sânge și deci în celulele tubulare stimulează secreția de protoni, ceea ce va crește rata reabsorbției bicarbonatului la nivelul tubului proximal și titrarea tampoanelor fosfat și amoniu în tubul distal. Dacă tulburarea respiratorie persistă, va crește și rata producției de amoniu în celulele tubulare, îndreptând echilibrul acidobazic dezechilibrat de o cantitate prea mare de CO2. Acidoza metabolică Reprezintă scăderea pH-ului plasmatic datorită ingestiei de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
de CO2, care reduce pH-ul plasmatic. Creșterea concentrației plasmatice de bicarbonat va crește accesul cantitatea acestuia filtrată glomerular, ceea ce va crește reabsorbția, dar și concentrația din urina primară. Parte din bicarbonat este neutralizat de protonii preexistenți, parte de sistemele fosfatului și amoniului, în așa fel încât se extrage bicarbonat din plasmă, se formează o urină alcalină iar pH-ul plasmatic coboară către normal. Alcaloza respiratorie Este o condiție tranzitorie, datorată hiperventilației, care elimină mai mult CO2 din sânge decât este
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
prin canalele de difuziune în comparație cu ionii de sodiu. Un rol important în generarea fenomenelor electrice neuronale revine anionilor nedifuzibili cu sarcini electrice negative precum și ionilor de Ca2+. Anionii negativi nedifuzibili includ moleculele proteinelor și altor compuși organici celulari care conțin fosfați, sulfați etc., responsabili de încărcătura electrică negativă din interiorul fibrelor nervoase. La rândul lor, ionii de Ca2+ participă alături de Na+ la generarea potențialului de acțiune. Membranele celulare conțin atât canale de calciu de tip T (tranzitorii) și de tip L
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a pompei activate de ionii de sodiu și potasiu (ATP-aza Na+-K+). Folosind ATP ca principal substrat energetic, aceasta determină extruzia a trei ioni de sodiu pentru doi ioni de potasiu pătrunși în interiorul celulei, asigurând împreună cu ionii negativi proteici și fosfați nedifuzibili, negativitatea intracelulară și predominanța sarcinilor pozitive pe suprafața externă a membranelor neuronale, caracteristică stării de repaus. Sub influența neurotransmițătorului se produce deschiderea sau mai rar, închiderea unuia sau mai multor canale ionice, însoțită de modificarea permeabilității și încărcării electrice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Lewis). Inițial s-a crezut că filetele senzitive astfel stimulate eliberează histamină sau acetilcolină, ale căror acțiuni vasodilatatoare sunt cunoscute. Incapacitatea drogurilor care blochează acțiunea acestor două substanțe, de a împiedica vasodilatația antidromică a sugerat participarea posibilă fie a adenozinei fosfat, fie a plasmakininelor sau substanței P. Principalul răspuns al reflexului de axon este hiperemia pielii pe o suprafață de 5-10 mm în jurul zonei iritate. Scărpinatul, de exemplu, este urmat după aproximativ 30 secunde de o bandă roșie de fiecare parte
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
uscat), din care 0,2 g% anorganice și 0,4 g% organice, inclusiv celulele (epitelii, leucocite). Substanțele minerale ale salivei sunt reprezentate mai ales de combinații ale potasiului (concentrații mai mari decât în sânge), precum și de clor, sodiu, bicarbonați și fosfați. Clorurile din salivă activează ptialina. La rândul lor, substanțele organice sunt reprezentate de epitelii, leucocite și mucină (0,2 g/dl), enzime și alte proteine (0,15 g/dl), restul fiind substanțe organice neazotate. Principala enzimă din salivă este reprezentată
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
are loc o puternică resorbție a apei, astfel că bila hepatică se concentrează de 8-10 ori. Constituenții principali ai bilei sunt săruri biliare, pigmenți biliari, colesterol, lecitină, acizi grași, mucină și substanțe anorganice: cloruri de Na, K, Ca, bicarbonați și fosfați. Bila nu este un suc digestiv propriu-zis și nu conține enzime, cu excepția fosfatazei alcaline, ce se excretă prin bilă. Sărurile biliare sunt glicocolatul și taurocolatul de Na și K. Sinteza lor se efectuează în ficat, plecând de la acizii: colic, dezoxicolic
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
femeie. Eliminarea urinară apare numai în cazul în care glicemia depășește 180 mg%. Dintre ceilalți componenți ai filtratului glomerular, acizii aminați se reabsorb activ în proporție de 98%, acidul uric 77%, ureea 50-60%, în timp ce creatinina nu se reabsoarbe. Bicarbonații și fosfații sunt reabsorbiți în funcție de raportul dintre acizi și baze, în vederea utilizării lor ca principale sisteme tampon. Intensitatea proceselor de reabsorbție din diversele segmente ale tubilor uriniferi, exprimată procentual pentru majoritatea constituenților urinari este rezumată în figura 121. Datorită reabsorbției proximale de peste
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
plasmatică a PSP (normal: 60-65%/70 min.) sau diotrastului (42-52 mg/min.) dă indicații asupra excreției tubulare, clearance-ul inulinei (125 ml/min.) permite aprecierea capacității de filtrare glomerulară. Reabsorbția tubulară, pe de altă parte, poate fi evaluată prin determinarea clearance-ului fosfaților (2-5 mg/min.) sau glucozei (270-350 mg/min.). Indicații prețioase asupra irigației renale oferă determinarea fluxului plasmatic cu ajutorul clearance-ului PAH (normal 690 ml/min.). De o mare utilitate este, de asemenea, proba de diluție și concentrație Volhard, care se adresează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
produce scăderea reabsorbției de sodiu și apă la nivelul tubilor renali în cazul distensiei atriale, contribuind la normalizarea volumului circulant. Pe de altă parte, hormonul paratiroidian determină creșterea reabsorbției tubulare a ionilor de calciu și magneziu, însoțită de inhibarea eliminării fosfaților. II.5.6. FUNCȚIA ENDOCRINĂ A RINICHIULUI În ultimele decenii, au fost semnalate tot mai multe date care au pus în evidență faptul că la nivelul rinichiului sunt diferențiate anumite structuri care au rol de a secreta unele substanțe cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
adrenalina în doze mici crește fluxul de filtrare glomerulară, în timp ce în doze mari fluxul scade. II.5.7.3. Parathormonul, prin efectele sale renale, intervine în menținerea echilibrului fosfo-calcic. Administrarea parathormonului la om determină creșterea rapidă a excreției urinare de fosfat, sodiu, potasiu și bicarbonat și scăderea eliminării de calciu, magneziu, ioni de hidrogen, amoniac. Cel mai evident efect al parathormonului este de stimulare a excreției ionului fosfat. Hormonul paratiroidian și-ar realiza acțiunea prin două mecanisme: pe de o parte
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
echilibrului fosfo-calcic. Administrarea parathormonului la om determină creșterea rapidă a excreției urinare de fosfat, sodiu, potasiu și bicarbonat și scăderea eliminării de calciu, magneziu, ioni de hidrogen, amoniac. Cel mai evident efect al parathormonului este de stimulare a excreției ionului fosfat. Hormonul paratiroidian și-ar realiza acțiunea prin două mecanisme: pe de o parte, prin inhibiția reabsorbției proximale a fosfaților, iar pe de altă parte prin stimularea secreției acestui ion. Parathormonul crește capacitatea renală de reabsorbție a calciului, acționând la nivelul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
scăderea eliminării de calciu, magneziu, ioni de hidrogen, amoniac. Cel mai evident efect al parathormonului este de stimulare a excreției ionului fosfat. Hormonul paratiroidian și-ar realiza acțiunea prin două mecanisme: pe de o parte, prin inhibiția reabsorbției proximale a fosfaților, iar pe de altă parte prin stimularea secreției acestui ion. Parathormonul crește capacitatea renală de reabsorbție a calciului, acționând la nivelul ramurii ascendente a ansei Henle și tubului contort distal. Parathormonul crește, de asemenea, și reabsorbția tubulară a magneziului la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
este controlată indirect de valoarea echilibrului fosfo-calcic și nemijlocit de parathormon. În acest context, numeroși fiziologi atribuie parathormonului rolul de „stimulină” a sintezei de l,25(OH)2D3. Această acțiune a parathormonului se realizează prin intermediul efectului de stimulare a eliminării fosfaților la nivel renal. Scăderea concentrației plasmatice a fosfaților stimulează sinteza de l,25(OH)2D3 la nivelul cortexului renal. Vitamina D3, devenită activă după hidroxilarea renală în poziția 1, favorizează reabsorbția tubulară de calciu. Efectele l,25(OH)2D3 asupra
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nemijlocit de parathormon. În acest context, numeroși fiziologi atribuie parathormonului rolul de „stimulină” a sintezei de l,25(OH)2D3. Această acțiune a parathormonului se realizează prin intermediul efectului de stimulare a eliminării fosfaților la nivel renal. Scăderea concentrației plasmatice a fosfaților stimulează sinteza de l,25(OH)2D3 la nivelul cortexului renal. Vitamina D3, devenită activă după hidroxilarea renală în poziția 1, favorizează reabsorbția tubulară de calciu. Efectele l,25(OH)2D3 asupra reabsorbției de calciu la nivelul tubului urinifer sunt
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
99%), concentrația plasmatică normală a calciului este de 9,4-9,5 mg/dl (4,5-5,2 mEq/l) din care 50% este ionizat, constituind forma biologic activă, 40% este combinat cu proteinele plasmatice și 10% sub formă complexată de citrat, fosfat sau bicarbonat. Datorită acestui fapt, numai jumătate din calciul existent în plasmă și lichidele interstițiale participă la asigurarea funcțiilor sale biologice multiple. Bilanțul calciului depinde însă de aportul alimentar, de intensitatea proceselor de absorbție și excreție, precum și de permanenta mobilizare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
participă la asigurarea funcțiilor sale biologice multiple. Bilanțul calciului depinde însă de aportul alimentar, de intensitatea proceselor de absorbție și excreție, precum și de permanenta mobilizare și depunere osoasă. La rândul său, fosforul se găsește în plasmă sub două forme de fosfat anorganic (HPO4 și H2PO4), a căror concentrație normală variază între 3 - 4,5 mg/dl (1,7-2,6 mEq/l). Echilibrul fosfo-calcic este asigurat de PTH și CT secretați de cele două perechi de glande paratiroide situate pe fața postero-laterală
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mEq/l). Echilibrul fosfo-calcic este asigurat de PTH și CT secretați de cele două perechi de glande paratiroide situate pe fața postero-laterală a lobilor tiroidieni. Principalul efect biologic al PTH este reprezentat de creșterea ionilor de calciu dublată de scăderea fosfaților în lichidele extracelulare (fig. 142). Afectarea metabolismului fosfo-calcic de către PTH este consecința activării proceselor de resorbție și excreție a ionilor de calciu și fosfor la nivelul oaselor, rinichilor și tubului digestiv. Osteoliza rezultată se realizează fără resorbția fosfaților, ca urmare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de scăderea fosfaților în lichidele extracelulare (fig. 142). Afectarea metabolismului fosfo-calcic de către PTH este consecința activării proceselor de resorbție și excreție a ionilor de calciu și fosfor la nivelul oaselor, rinichilor și tubului digestiv. Osteoliza rezultată se realizează fără resorbția fosfaților, ca urmare a activării osteoclastelor și este urmată de un oarecare grad de stimulare compensatoare a osteoblastelor. Deficitul secretor de PTH din insuficiența paratiroidiană reducând activitatea osteoclastelor și conținutul în calciu al plasmei, determină fenomene de tetanie latentă sau manifestă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
autoreglării secreției paratiroidiene de către variațiile ionilor de calciu din plasmă se adaugă modularea lor de către ionii de magneziu. Hipomagneziemia, de exemplu, reducând sinteza de PTH, inhibă secreția acestuia. Fenomenul nu pare să aibă însă o importanță fiziologică prea mare. Ionii fosfat, de asemenea, nu intervin direct, ci prin intermediul modificărilor produse în concentrația ionilor de calciu. Creșterea fosfaților din plasmă, însoțindu-se de scăderea calciului, determină activarea secreției de PTH și invers, cu consecințele respective asupra eliminării urinare a acestora. Un oarecare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de magneziu. Hipomagneziemia, de exemplu, reducând sinteza de PTH, inhibă secreția acestuia. Fenomenul nu pare să aibă însă o importanță fiziologică prea mare. Ionii fosfat, de asemenea, nu intervin direct, ci prin intermediul modificărilor produse în concentrația ionilor de calciu. Creșterea fosfaților din plasmă, însoțindu-se de scăderea calciului, determină activarea secreției de PTH și invers, cu consecințele respective asupra eliminării urinare a acestora. Un oarecare grad de participare la autoreglarea secreției paratiroidiene există și în cazul vitaminei D3. Metabolitul acesteia, l
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
macroergice ale ATP, fosfocreatinei, glicerofosfatului și acetilcoenzimei A. Aproximativ 60% din energia potențială a nutrimentelor este eliberată sub formă de energie calorică liberă și distribuită întregului organism pe cale sanguină. Restul de 35 - 40% este depozitată mai ales la nivelul legăturilor fosfat ale ATP și eliberată în momentul scindării și utilizării acestuia în scop plastic, energetic sau funcțional. Astfel, toată energia rezultată din combustionarea celulară a nutrimentelor se transformă până la urmă în căldură, reflectând nivelul la care se desfășoară procesele vitale. II
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]