3,224 matches
-
toată țara ajunsese la 23.844.800, reprezentând 9,27% din totalul celor din China. Cultura naționalităților Pentru continuarea și dezvoltarea culturii minorităților, regiunile și districtele autonome au înființat, în funcție de specificul propriu, asociații ale scriitorilor, dramaturgilor, muzicienilor, coregrafilor, pictorilor, cineaștilor, fotografilor etc. În institutele de învățământ superior din țară și în cele ale naționalităților din unele regiuni autonome a fost inclusă, ca disciplină de studiu, literatura dezvoltată de grupurile minoritare. De asemenea, au fost deschise școli de arte, conservatoare, institute de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și trebuie să se adune la un număr de cadavre previzionat. Mergând în această direcție, vom ajunge în curând să trăim cu toții cu moartea alături în fiecare clipă a vieții, ne vom oferi unul altuia poze nu numai cu ursul fotografului sau lângă statui și pomi, ci și în coșciug, cu mâinile pe piept. „Ce bine vă stă mort” poate să fie un compliment al zilelor ce vor veni. Viața noastră va fi asemănătoare cu cea pe care o duc locuitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
a bănuit nici o clipă ce limuzină de lux crește în pântecul ei. Pe urmă, privindu-l pe Matei atâția ani, a înțeles încet, încet. Ca inginer, lui tata îi plăcea să fie șef peste cât mai mulți oameni, dar ca fotograf era un artist retras, care n-avea nevoie de public. Pozele lui alb-negru ar fi câștigat destule premii și și-ar fi găsit loc în reviste dacă pe el l-ar fi preocupat asemenea lucruri. Nu-l preocupau. Îl interesau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-i brăzda fruntea părea nelalocul ei, ca o cicatrice de floretă pe fruntea unui profesor. — Nici vorbă! zise Johns, folosind una din expresiile lui favorite. Va să zică, te-ai ocupat cu fotografia? — Crezi cumva că aș fi putut să fiu un fotograf de lux? Nu prea mi se potrivește, cu toate că am barbă, ca fotografii... Nu, mă gîndeam la cu totul altceva, și anume, la camera obscură din casa părintească, pe care mi-o făcusem lîngă odaia copiilor, Într-o cămară folosită pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
viața lui se desfășurase printre asemenea oameni. Șovăi totuși, tulburat, În fața fotografiei unui bărbat cu părul lins, cu un creion vîrÎt În buzunarul stîng și cu ochii evazivi, puțin mijiți, ce voiau parcă să scape de reflectorul prea puternic al fotografului: — Îl recunoști? Întrebă detectivul. — Nu. De unde pînă unde? Am crezut, o clipă, că-i un negustor din cartierul meu, dar m-am Înșelat, nu-l cunosc. Continuă să cerceteze piesele dosarului. La un moment dat ridicînd privirile, văzu că detectivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
s-au găsit urme de substanțe chimice. Probabil că acolo au developat filmul. Nu cred c-au scos mai mult de o copie, pentru că ar fi Însemnat să mărească numărul inițiaților. Și apoi, cîtă vreme posedă negativul... Poole era un fotograf de mîna Întîi, adăugă domnul Prentice cu amărăciune În glas. Se specializase În studiul vieții albinelor. Niște fotografii admirabile. Am văzut vreo cîteva dintre ele. Dar hai să mergem pe insulița aceea. Mă tem că am putea găsi acolo lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
După care se așternu o tăcere grea, curmată doar de fîșÎitul molozului ce se scurgea pe trepte. Peste cîteva clipe, o altă bombă se rostogoli spre ei. O așteptară În aceleași poziții - șezînd, ghemuindu-se, sau În picioare ca la fotograf. De data asta, bomba i-ar fi făcut praf dacă ar fi explodat mai aproape; dar ea trecu fîsÎind, și explodă mai departe. — Sper c-au să Înceteze! spuse omulețul cu pălărie. În aceeași clipă, apa Începu să curgă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ai chemat aici? întrebă Catherine. Cred că niciuna dintre noi nu vrea să mai vadă o mașină vreodată. - Cu siguranță nu pe asta, doamnă Ballard. - Te urmărește Vaughan? întrebă Catherine. Ai vorbit cu el la spital. - A spus că e fotograful poliției. Ce vrea? Ochii lui Karen se uitară în treacăt la scapul meu cicatrizat. - E greu de crezut c-a apărut cândva la televizor. Cu puțin efort, am constrâns-o pe Karen să coboare ochii prima. Mă privea ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
spre un cameraman înalt, în geacă militară de luptă, care, plimbându-se pe lângă mașina lui Seagrave, îi urla acestuia indicații peste huruitul motorului prin parbrizul fără sticlă. - Uite-l din nou pe Vaughan. A vorbit cu tine la spital. - E fotograf? - De un fel special. - Credeam că face un fel de studiu asupra accidentelor rutiere. L-au interesat toate detaliile posibile și imposibile ale ciocnirii noastre. Rolul lui Vaughan în arenă părea să fie, în momentul de față, acela al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
înconjurate de privitori și polițiști, și prim-planuri cu grilaje de radiator îndoite și parbrize sparte. Multe fuseseră făcute de-o mână nesigură dintr-o mașină aflată în mișcare, arătând contururile defocalizate ale polițiștilor și infirmierilor iritați, certându-se cu fotograful care-i poza din mers. La o primă privire nu se observau figuri umane recognoscibile, dar pe peretele de deasupra chiuvetei metalice de lângă geam se aflau fotografiile mărite a șase femei de vârstă mijlocie. Am fost uimit de pronunțata lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fusese acolo la sosirea mea - mai târziu am aflat că asculta transmisiile ambulanțelor pe lungimea de bandă VHF a radioului din mașina sa. Succesiunea de imagini înregistra mai degrabă povestea lui Vaughan decât a mea, mai mult peisajul și preocupările fotografului decât cele ce țineau de subiectul său. În afară de pozele în care apăream eu în spital, făcute cu obiectivul transfocator prin geamul deschis pe când stăteam întins în pat, înfășurat în mai multe bandaje decât mi-am dat seama la momentul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ai bucătăriei erau acoperiți cu fotografii ale lui însuși, instantanee din emisiunile sale televizate, încercări ale unor poze de ziar, cadre polaroid înfățișându-l pe el pe platou, bucurându-se de atenția fetei de la machiaj, gesticulând spre producător doar de dragul fotografului. Toate pozele datau dinaintea accidentului său, ca și când anii următori ar fi marcat o zonă atemporală, o perioadă ale cărei nevoi imediate depășeau vanitatea. Și totuși, în timp ce se plimba prin apartament, făcând un duș sau schimbându-și hainele, Vaughan era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ceea ce pare, totul are două fețe... O lumină de flash și țăcănitul repetat al unui aparat de fotografiat devorează albul nudurilor voastre convulsionate și suprapuse. — O dată mai mult, căpitan Alexandra, te lași surprinsă goală în brațele unui ocnaș! o mustră fotograful invizibil. Aceste instantanee vor îmbogăți dosarul tău personal... și vocea se îndepărtează rânjind. Alfonsina-Sheila-Alexandra se ridică, se acoperă, cu un aer plictisit. Nu mă lasă în pace nici o clipă - bombăne -, a lucra în același timp pentru două servicii secrete în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Speedy Motors părea să se împrăștie ca fumul. Îi apăru o altă imagine, a băiatului îmbrăcat la costum cu cămașă albă... Nu, așa ceva e imposibil. Își terminară cumpărăturile și se îndreptau spre esplanada din spatele oficiului poștal, când îi abordă un fotograf. — Vă pot face o fotografie, zise el. Chiar aici. Stați sub copacul ăsta, iar eu vă fotografiez. Pe loc. Chiar așa. O fotografie de familie reușită. — V-ar plăcea? îi întrebă domnul J.L.B. Matekoni. O fotografie care să ne amintească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ceea ce alți copii își închipuie că li se cuvine din capul locului; toată dragostea, fiecare an de iubire pe care îl pierduseră va fi înlocuit, încetul cu încetul, până ce balanța va fi echilibrată. Așeză scaunul cu rotile în fața copacului unde fotograful își deschisese studioul în aer liber. Apoi, tripodul șubred fu poziționat în praf, fotograful se ghemui în spatele aparatului de fotografiat și făcu semn cu mâna ca să atragă atenția subiecților. Se auzi un declic urmat de un zumzet și, cu aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fiecare an de iubire pe care îl pierduseră va fi înlocuit, încetul cu încetul, până ce balanța va fi echilibrată. Așeză scaunul cu rotile în fața copacului unde fotograful își deschisese studioul în aer liber. Apoi, tripodul șubred fu poziționat în praf, fotograful se ghemui în spatele aparatului de fotografiat și făcu semn cu mâna ca să atragă atenția subiecților. Se auzi un declic urmat de un zumzet și, cu aerul unui iluzionist care tocmai a făcut o scamatorie, fotograful îndepărtă hârtia protectoare și suflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
șubred fu poziționat în praf, fotograful se ghemui în spatele aparatului de fotografiat și făcu semn cu mâna ca să atragă atenția subiecților. Se auzi un declic urmat de un zumzet și, cu aerul unui iluzionist care tocmai a făcut o scamatorie, fotograful îndepărtă hârtia protectoare și suflă spre fotografiei, să o usuce. Fetița o luă și zâmbi. Apoi fotograful îl așeză pe băiețel, care luă o poziție cu mâinile la spate, zâmbind cu gura până la urechi; după care urmară, din nou, gesturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ca să atragă atenția subiecților. Se auzi un declic urmat de un zumzet și, cu aerul unui iluzionist care tocmai a făcut o scamatorie, fotograful îndepărtă hârtia protectoare și suflă spre fotografiei, să o usuce. Fetița o luă și zâmbi. Apoi fotograful îl așeză pe băiețel, care luă o poziție cu mâinile la spate, zâmbind cu gura până la urechi; după care urmară, din nou, gesturile teatrale ale fotografului și fericirea din ochii copilului. — Așa, spuse domnul J.L.B. Matekoni. Puteți să vi le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
protectoare și suflă spre fotografiei, să o usuce. Fetița o luă și zâmbi. Apoi fotograful îl așeză pe băiețel, care luă o poziție cu mâinile la spate, zâmbind cu gura până la urechi; după care urmară, din nou, gesturile teatrale ale fotografului și fericirea din ochii copilului. — Așa, spuse domnul J.L.B. Matekoni. Puteți să vi le puneți în camerele voastre. O să mai facem și altă dată fotografii. Se întoarse și vru să împingă scaunul cu rotile, dar se opri și lăsă brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
din viața de adult de până acum mi-am petrecut-o în picioare în mai știu eu ce studio, pentru o căruță de dolari pe oră, cu haine pe mine și pantofi în picioare, cu părul coafat și-un celebru fotograf de modă care-mi zice ce sentimente să-ncerc. El, țipând: Dă-mi senzualitate, păpușă. Flash. Dă-mi răutate. Flash. Dă-mi spleen existențialist detașat. Flash. Dă-mi intelectualism agresiv ca mecanism de adaptare. Flash. Probabil e șocul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ajuns, hidratantul pe care-l folosesc e-o suspensie de solide fetale inerte în ulei mineral hidrogenat. Ce vreau să zic e că, sinceră să fiu, totul se reduce la mine. Asta doar dacă nu e pornit cronometrul și-un fotograf nu țipă: Empatie. Apoi flash-ul stroboscopului. Dă-mi compasiune. Flash. Dă-mi sinceritate crudă. Flash. — Nu mă lăsa să mor aici, pe jos, zice Brandy și se agață de mine cu mâinile ei mari. Părul, zice, o să mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sau îngenunchind lângă un câine, anesteziat și ciopârțit într-o cadă de baie mizerabilă, e omul pe care-l urăsc un milion de câini. Șezând lângă patul meu, Manus zice: — Trebuie numai să-ți pui la păstrare visele de cover-girl. Fotograful de modă din mintea mea urlă: Dă-mi milă. Flash. Dă-mi încă o șansă. Flash. Asta făceam înainte de accident. Spuneți-mi că-s o mare mincinoasă, dar înainte de accident le ziceam oamenilor că sunt studentă la colegiu. Dacă le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mai încolo de ușa deschisă a biroului, bum, uite-o pe Brandy Alexander, șezând glorioasă într-o postură de Prințesa Alexander, într-un costum iridescent de pisică marca Vivienne Westwood, care-și schimba culoarea la fiecare mișcare. Vogue pe viu. Fotograful de modă din mintea mea, strigând: Dă-mi magie, păpușico. Flash. Dă-mi stupoare. Flash. Logopeda zise: — Brandy, poți ridica tonul vocii dacă ridici cartilajul laringal. E umflătura aia din gât pe care-o simți că se înalță când cânți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sunt deja, inele de cocteil, brățări de identificare din plastic atât de frumoase, că până și-o mireasă a lui Christos nu-și poate dezlipi ochii de la ele. Zice: — Ce simți? Asta-i comic. Zice: — Nu vrei să te îndrăgostești? Fotograful din mintea mea zice: Dă-mi răbdare. Flash. Dă-mi stăpânire de sine. Flash. Faza e că am doar o jumătate de față. Sub bandaje, fața mea încă stoarce punctișoare de sânge pe tampoanele de vată. Un doctor, cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
scoteau din minți, acum grăsimea îi împinge cămașa peste curea. E din cauza Premarinului. Umbra sexy a bărbii sale de la ora cinci dispare din cauza pastilelor de Provera. Până și degetele i s-au umflat în jurul vechiului său inel de sportiv universitar. Fotograful din mintea mea zice: Dă-mi pace. Flash. Dă-mi libertate. Flash. Seth își urcă pe balustradă trupul care reține lichidele. Mocasinii lui cu ciucuri de kilt se bălăngănesc deasupra plaselor. Cravata fâlfâie drept deasupra nimicului și-a întunericului. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]