4,010 matches
-
a rămas tot timpul În posesia domnului...“ Urma numele unui cunoscut și respectabil personaj, pe care atunci Johns Îl uitase, și reporterul se Întreba cum ar mai putea cineva să insinueze, după o asemenea declarație, că documentul ar fi fost fotografiat? Ar Însemna ca respectabilul personaj să fie acuzat nu de indiscreție, ci de trădare! A fost, poate, o greșeală din parte-i să nu Închidă peste noapte documentul În seiful ministerial, dar sus-numitul personaj l-a asigurat personal pe ministru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe masă. — Și-acum uită-te prin dosarul ăsta, Îl Îndemnă detectivul pe Rowe. Vei găsi și cîteva fotografii. Poate-l vei recunoaște În vreuna din ele pe omul asasinat. Fotografiile de la poliție seamănă cu cele pentru pașapoarte: aparatul de fotografiat nu Înregistrează niciodată inteligența, care aruncă un văl peste materia brută. Nimeni nu poate contesta că omul din fotografie are aceleași trăsături, același nas și aceeași gură ca și omul din realitate - și totuși, protestăm cînd ne vedem: „Nu sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În noi, da, ăsta-i adevărul. Și Începu să Întoarcă filele dosarului de pe masă, așa cum ar fi Întors foile unui album de familie. — Domnule Rowe, te interesează studiul naturii omenești? — Nu-mi dau seama... Încă nu știu cine sînt eu Însumi. — Bunăoară fotografia asta... Era fotografia ce-l făcuse să șovăie pe Rowe: șovăi și acum privind-o. — Care era, după părerea dumitale, profesia acestui om? Creionul din buzunarul de la piept; costumul mototolit; expresia aceea caracteristică unui om obișnuit să i se dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Albert Camus, Jayne Mansfield și John Kennedy el țesuse fantezii elaborate. Imaginația lui era o galerie de tir în care țintele erau actrițe de cinema, politicieni, magnați și directori executivi de televiziune. Vaughan îi urmărea peste tot cu aparatul de fotografiat, cu teleobiectivul pregătit pe platforma de observare a Terminalului Oceanic de la aeroport, în balcoanele de la mezanin ale hotelurilor și pe garajele studioului. Pentru fiecare dintre ei, Vaughan gândea cea mai eficientă moarte prin accident auto. Onassis și soția lui aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
filme. Uneori speculasem chiar și pe marginea genului de accident rutier în care voi muri. Am fost trimis la secția de radiografie, unde o femeie tânără și plăcută, care, discutând cu mine despre starea industriei filmului, a început să-mi fotografieze genunchii. Mi-a plăcut conversația cu ea, contrastul dintre vederile ei idealiste asupra filmului comercial și felul degajat în care-și manevra aparatura aceea bizară. Ca la toți tehnicienii de laborator, era ceva sexual în sens clinic legat de corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pasageri și hamali, doborând cu bara de protecție o valiză. Deranjat de tremurul unei mișcări reflectate în stâlpul cromat al parbrizului, m-am uitat în dreapta. În parcare, la o distanță de optsprezece metri, un bărbat ședea cu un aparat de fotografiat pe capota unei mașini parcate lângă balconul de ciment. L-am recunoscut pe bărbatul înalt cu fruntea plină de cicatrice care mă privise lângă locul accidentului sub podul rutier, doctorul în halat alb de la spital. Desprinse becul opac din bliț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
construite în acel platou exterior izbucnise o altercație. Tânărul asistent de producție american se certa cu un bărbat cu păr negru, un tip în geacă de piele care nu voia nici în ruptul capului să-i dea aparatul lui de fotografiat. Când obiectivul transfocator reflectă lumina soarelui, l-am recunoscut pe Vaughan. Stătea sprijinit de capota superioară a unui al doilea Citroën, cu ochii ațintiți la producător, pe care-l dădea din când în când în lături cu o mână plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
să-l prind din urmă, încorporându-mă într-un entourage născut acolo pe loc. În spatele lui, dat deja uitării, Seagrave ședea singur în Citroën ca o vrăjitoare puțin dusă cu pluta. - E totul în ordine cu Seagrave? Trebuia să-l fotografiezi. - Dar l-am fotografiat, desigur. Își puse aparatul pe după gât, ținându-l pe șoldul drept. Cu geaca aceea albă de piele părea mai degrabă un actor chipeș decât un savant renegat. - Mai poate să conducă mașina? - Cu condiția să înainteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
urmă, încorporându-mă într-un entourage născut acolo pe loc. În spatele lui, dat deja uitării, Seagrave ședea singur în Citroën ca o vrăjitoare puțin dusă cu pluta. - E totul în ordine cu Seagrave? Trebuia să-l fotografiezi. - Dar l-am fotografiat, desigur. Își puse aparatul pe după gât, ținându-l pe șoldul drept. Cu geaca aceea albă de piele părea mai degrabă un actor chipeș decât un savant renegat. - Mai poate să conducă mașina? - Cu condiția să înainteze pe linie dreaptă, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
unul dintre cadavre. Într-un spațiu liber sau într-un dulăpior de lângă bancheta din spate găsise un aparat foto, care-i atârna acum la gât. Privirea i se muta cu repeziciune de la un vehicul accidentat la altul, ca și când ar fi fotografiat fiecare amănunt cu propria-i musculatură, pe retinele albe ale cicatricelor din jurul gurii, memorând fiecare bară îndoită și fiecare os rupt într-un repertoriu de grimase rapide și expresii caraghioase. Pentru aproape prima oară de când îl întâlnisem, era absolut calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în tot acest timp el studiind fiecare detaliu al caroseriei și fasonării părții posterioare. Am fost opriți de mai multe ori de poliție pentru că ne învârteam în jurul unui Lamborgini parcat, proprietatea unui înstărit proprietar de bar din Shepperton, în timp ce Vaughan fotografia obsesiv înclinația precisă a stâlpilor de parbriz, proeminența unui adăpost de far, forma bombată a unei apărătoare de roată. Era obsedat de profilul aerisitoarelor cromate de pe barele de protecție, de cornișele din oțel inoxidabil ale caroseriei, de capacele ștergătoarelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nimeni niciodată. - Da. - Uite, zise Luca scoțând ceva din buzunar. Nu m-am putut abține. Le-am furat un mobil de pe masă. - Am văzut, am zis. Este al meu. Mi l-a dat înapoi. - Eu am luat aparatul ăsta de fotografiat. E digital. - Bravo, m-a felicitat Luca. Ia vezi, sunt poze în el? Ne-am uitat. Erau. O fată care privea pe geam dintr-un tren, o câmpie, o râpă, un vultur în zbor. - Șterge-le, m-a sfătuit Luca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
i se oprește asupra soției, dar a înregistrat cu siguranță că un bărbat vorbește cu ea. Merge până în fundul localului, cu spatele la bar; pune o monedă în biliardul electric. Și iată că eu, care trebuia să trec neobservat, am fost analizat, fotografiat de ochi cărora nu-mi pot face iluzia că le-am scăpat, ochi ce nu uită nimic și pe nimeni care se referă la obiectul geloziei și al durerii. Sunt suficienți acești ochi puțin greoi și apoși să mă facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să crezi, mai ales că Corinna-Gertrude-Ingrid a fost luată în celălalt taxi. Când îți este permis să-ți refolosești membrele și ochii, te afli într-un birou al unui comisariat de poliție sau al unei cazărmi. Gradați în uniforme te fotografiază din față și din profil, îți iau amprentele digitale. Un ofițer strigă: - Alfonsina! O vezi intrând pe Gertrude-Ingrid-Corinna, în uniformă și ea, care-i întinde ofițerului un dosar cu documente de semnat. Între timp, tu îți continui periplul de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ideologică, nimic altceva... Cum de te lași convins de data asta, imediat, de argumentele ei? Fii atent, Cititorule, aici totul este diferit de ceea ce pare, totul are două fețe... O lumină de flash și țăcănitul repetat al unui aparat de fotografiat devorează albul nudurilor voastre convulsionate și suprapuse. — O dată mai mult, căpitan Alexandra, te lași surprinsă goală în brațele unui ocnaș! o mustră fotograful invizibil. Aceste instantanee vor îmbogăți dosarul tău personal... și vocea se îndepărtează rânjind. Alfonsina-Sheila-Alexandra se ridică, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dau nici un ban și chiar nu văd motivul pentru care n-ar trebui să ni-l oferiți. Din nou persoana de la capătul firului spuse ceva, iar ea dădu din cap răbdătoare. Pot aranja ca Daily News să vină să vă fotografieze când donați uleiul. Toată lumea va ști că sunteți un om generos. Doar va scrie la ziar. Urmă un schimb scurt de replici, apoi puse receptorul în furcă. — Unora le vine greu să dea ceva, comentă ea. Asta are de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dar, totuși, o eroină. Cea de-a treia persoană, Oswald Ranta, era cu totul altă mâncare de pește. Era un bărbat spilcuit, foarte bine îmbrăcat. Purta cămașă albă și cravată și, la fel ca Mma Soloi, zâmbea la aparatul de fotografiat. Zâmbetul său, însă, era total diferit. — Uită-te la bărbatul acesta, spuse Mma Ramotswe. Uită-te la Ranta. — Nu-mi place, declară Mma Makutsi. Nu-mi place deloc mutra lui. — Exact, confirmă Mma Ramotswe. Omul ăsta-i hain. Mma Makutsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
făcuse milă de ei: femeia, în special, arăta nefericită, de-ai fi zis că-i silită să participe la o procedură groaznic de obositoare, dar n-are încotro. Sau să fi arătat nefericită din cauza pijamalelor de spital în care fusese fotografiată; poate își dorea dintotdeauna să-i apară fotografia într-o revistă, iar acum i se împlinea dorința - da, însă într-o pijama de spital. Apoi citi articolul și se indignă: „Persoanele supraponderale au adesea probleme cu insomnia“, scria în articol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
costum cu cămașă albă... Nu, așa ceva e imposibil. Își terminară cumpărăturile și se îndreptau spre esplanada din spatele oficiului poștal, când îi abordă un fotograf. — Vă pot face o fotografie, zise el. Chiar aici. Stați sub copacul ăsta, iar eu vă fotografiez. Pe loc. Chiar așa. O fotografie de familie reușită. — V-ar plăcea? îi întrebă domnul J.L.B. Matekoni. O fotografie care să ne amintească de prima noastră zi de cumpărături. Copiii se luminară la față imediat. Da, vă rog, răspunse fetița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
îl pierduseră va fi înlocuit, încetul cu încetul, până ce balanța va fi echilibrată. Așeză scaunul cu rotile în fața copacului unde fotograful își deschisese studioul în aer liber. Apoi, tripodul șubred fu poziționat în praf, fotograful se ghemui în spatele aparatului de fotografiat și făcu semn cu mâna ca să atragă atenția subiecților. Se auzi un declic urmat de un zumzet și, cu aerul unui iluzionist care tocmai a făcut o scamatorie, fotograful îndepărtă hârtia protectoare și suflă spre fotografiei, să o usuce. Fetița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
chip. Știa că el mai face câte o reparație la orfelinat și era conștientă de puterea de convingere a lui Mma Silvia Potokwane. Probabil își închipuie, presupuse el, că domnul J.L.B. Matekoni a luat doi dintre copii orfani să-i fotografieze. În nici un caz nu și-ar imagina că-i are în față pe domnul J.L.B. Matekoni și pe cei doi copii adoptivi ai lui, în curând și copii ei adoptivi. Mma Ramotswe rupse tăcerea. — Ce mai faci? întrebă ea simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
din cap aprobator. — Sper că au grijă de voi acolo. Mma Potokwane e o doamnă tare cumsecade. — Este cumsecade, confirmă fata, foarte cumsecade. Păru că mai vrea să adauge ceva, dar domnul J.L.B. Matekoni intră repede în vorbă. — I-am fotografiat pe copii, explică el și, întorcându-se spre fetiță, îi spuse: Arată-i-o lui Mma Ramotswe, Motholeli. Fetița împinse scaunul cu rotile înainte și-i dădu fotografia lui Mma Ramotswe, care o admiră. — Asta-i o amintire frumoasă, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
bătrână. — Ești încă tânără, o complimentă domnul J.L.B. Matekoni. În ziua de azi nu ești considerat bătrân decât pe la șaptezeci de ani sau chiar mai mult. S-au schimbat vremurile. Așa ne place să credem, chicoti Mma Ramotswe, dându-i fotografia înapoi fetiței. Și-acum domnul J.L.B. Matekoni vă duce înapoi sau urmează să luați masa în oraș? — Am fost la cumpărături, lăsă domnul J.L.B. Matekoni să-i scape. Mai avem una-alta de făcut. — O să ne întoarcem acasă la dumnealui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
relaxat, adică sprijinit de-un palmier în ghiveci. Lângă el, o miniatură a tatălui, produsă în Americi, zâmbește larg, probabil la mamă-sa - specialistă în comportamentul copilului și-n ce privește dezvoltarea capacităților cognitive, mi s-a zis - care-i fotografiază. I s-a scurs înghețată pe maieul cu dinozauri. Hi, Steve, aici e soare, te topești de căldură, te prăjești, like a roastbeef. Am mers să sărbătorim promovarea mea. Am job full time de-acum la departament, s-a zbătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și turiști din Midwest. De pe-o tavă argintie, fata oferă o selecție de tartine unui cuplu în cămăși hawaiiene identice care-și sărbătorește nunta de aur, dar cuplul și toți ceilalți, cu puloverele lor grele și colierele aparatelor de fotografiat, toți fixează ceva sus și la dreapta, afară din cadru. Știu că e vorba de monitor. E straniu, oamenii se holbează la ei în monitor holbându-se la ei în monitor holbându-se la ei în monitor, iar și iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]