1,676 matches
-
Ediția nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului - Sunt eu, prea zilnicul muritor de rând, Cu apă arsă-n opinci de oțel, Cu spatele rupt și sânge pe el, Cu lacrimi amare dar soare în gând Cu inimă frântă și suflet zăcând, Și-s fată curată crescută cu zel, Deschideți, vă rog! Un munte de gânduri, pășind, o-nfioară, Iar gândul e clipă ce zboară și ea... Așteaptă s-apară dar nu apărea Un om de-aici să-l vadă
VENIM DE UNDEVA ȘI MERGEM NICĂIERI ?! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370453_a_371782]
-
din 20 aprilie 2015. Dobitocul S-a-ntâmplat cândva, într-o vară În vacanță, pe la țară, Să-mi petrec timpul cântând Drumurile cutreierând, Peisajul admirând, Roua-n iarbă scuturând, Flori pe câmpuri culegând, Fluturi roșii urmârind, Până seara, atuncea când, Frânt, în pat, cădeam dormind, Somn adânc și fără vis - Viață ca-n Paradis!... Într-o vreme am realizat, Că nu-i așa viața la sat, Că oamenii, dimineața, Se trezesc, își spală fața, Iau câte o îmbucătură, Ș-apoi merg
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
și așteaptă hrana-n troace. Citește mai mult DobitoculS-a-ntâmplat cândva, într-o varăîn vacanță, pe la țară,Să-mi petrec timpul cântând Drumurile cutreierând,Peisajul admirând,Roua-n iarbă scuturând,Flori pe câmpuri culegând,Fluturi roșii urmârind,Până seara, atuncea când,Frânt, în pat, cădeam dormind,Somn adânc și fără vis -Viață ca-n Paradis!...Într-o vreme am realizat,Că nu-i așa viața la sat,Că oamenii, dimineața,Se trezesc, își spală fața,Iau câte o îmbucătură,Ș-apoi merg
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
MAI înălțător... decât PATRIARHUL? Cu siguranță, cunoscându-l pe Ilarion, va urma ceva măcar la fel de valoros și, de ce nu, o epopee în versuri a poporului român. Ne întrebăm, apoi, ca și poetul: Cutremurându-se și cerul Se-apleacă de durere frânt: Eli! Eli! o stea suspină... Dar mai sunt oameni pe Pământ? (GHEORGHE A. STROIA) *** 2. ȘTEFAN MARINESCU * BUCUREȘTI - POEME ȘI POEZII (opere complete): • VOL. 1 - Literatură și Arte (A4, 88 pagini); • VOL. 2 - Poezie patriotică, social-politică și istorică (Partea 1
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 11 MAI 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370464_a_371793]
-
din mine azvârle fiara ? Doar Bunul meu Iubit Iisus, Ce ne iubește mult, nespus, Ne cheamă-n cer, acolo sus. Te rog Stăpâne drept și Sfânt, Mai lasă-mi tatăl pe pământ, Mi-e greu să-l văd de-acuma frânt, Iisuse, Tatăl, Duhul Sfânt, Osana ! Îți mulțumesc ! Te cânt ! Timișoara, 1992 CÂNTARE DE RECUNOȘTINȚĂ de Melania R.C. Cântă îngerii în ceruri Lui Isus, cel azi născut, Stelele se-nchină Ție, Ție, Slăvitul Isus. Oamenii iți fac ghirlande Atârnându-le în
GRUPAJ DE POEME de MELANIA RUSU CARAGIOIU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370515_a_371844]
-
aur. Semeț pe cadran este Marelui Faur Prin coarnele falnice-n media noctis. Povestea-i mai multă, Ea nu se sfârșește, Înstrunând lăută, Blând, bardul rostește: Un Taur ceresc, semn pentru Afrodita, Prăvale spre Ghilgameș cumplitul amar, E sol dragostei frânte-a zeiței Isthar, Sau fertilitatea Innanei, slăvita. A fos însuși Zeus dorind Europa, A Feniciei fiică și lui Agenor, Purtată pe spate spre al Cretei decor Plătind îndrăzneala-și află-n slavă metopa. Povestea-i mai multă Ascultă cum crește
MENESTREL PRIN LUMI STELARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370550_a_371879]
-
să mă-mbăt Și amețită voi pluti în mahmureala-i Și-am să mă las purtată peste lume, hăt. Iar de-o să cad voi zace-n agonia-i Plăcută-n amorțire și plină de-mpliniri, La schimb pe viața-mi frântă îi voi cere Să îmi croiască drum din hău în nemuriri. Cu lacrimi calde-oi îmbăia azi fericirea Și o s-o-mpart la toți în jur ce-or vrea Să guste din licoarea ce curge din vioară Și-apoi
GUST DE VIOARĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370569_a_371898]
-
Acasa > Poeme > Emotie > RONDEL MAMEI Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1893 din 07 martie 2016 Toate Articolele Autorului Măicuță, lacrima din geana-sfântă, Ce m-a vegheat atâtea nopți la rând, Mi-ai pus-o pansament pe mâna frântă, Mai pune-o și acum, măcar cu-n gând. În lungul drumului, priviri se-avântă Și ochi se umezesc tot așteptând, Măicuță, lacrima din geana sfântă, Ce m-a vegheat atâtea nopți la rând. Tristețea-ți simt, nimic nu te
RONDEL MAMEI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369311_a_370640]
-
să-mi sune în timpan, Oh! Iubite, urmele tale pe suflet înca am. În ochii tăi vedeam speranță, cu-ndârjire m-agățam De-a ei scară. Spre Cer încet înaintam. Dar astăzi, oare ce-mi rămâne de facut? Mi-i frânta speranța, sufletul mi-i rupt. La nemurire iubirea ne ducea cu gândul, Ca-mpreună om rămâne de s-ar prăpădi pământul. Uitatu-ți-ai cuvântul, ce-atuncea mi-l dădeai, Că n-ai sa pleci nicicând, zâmbind frumos mințeai. Referință Bibliografică: Minciuna
MINCIUNA de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369339_a_370668]
-
moarte pe ălei. Castanii gemeau trist brațe negre alungând După frunzele moarte foșnind duse de vânt Eu pe langă băncile goale am trecut Și am gasit o pasare tristă însingurata cu părul bălai Plângând pe o bancă amarnic după zboru-i frânt. M-am oprit tulburat de lacrima ochilor triști A păsării cu părul bălai și inima ruptă Am depus o mângâiere-balsam pe alabastrul de tâmpla Din preaplinul de lacrimi și doruri ale inimii arse Ne-am îndepărtat împreună prin toamne, prin
PE-O ALEE PARCULUI ,, STRAND de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370650_a_371979]
-
femeie Niciuna astăzi nu mai vine și nici un om de pe pământ iar tu te zbați în chin străine sărmane om atât de frânt Ah unde este mila oare din ceru care a-nghețat de nu mai e nicio salvare a celui frânt și vinovat Privește Doamne înspre noi acei ce sântem pe pământ și vezi Isus câți sântem goi de Tine și de-al Tău Cuvânt O vin” ne spală a noastre rane apoi le unge cum Tu știi și-mbracă-ne
SAMARITEANUL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370643_a_371972]
-
eu am murit... Din ulcior, pe prispă-afară, Tu mă bei! Te-aș fi iubit... De-ai să vrei ca să îl spargi Și să nu te mai îmbete, Ți-or zâmbi icoane dragi, Agățate pe perete... Îți rămân ulcior smerit! Visu-mi frânt mereu vei fi. Cât de mult eu te-am iubit Niciodată n-ai să știi! Violeta Cîmpan Referință Bibliografică: ULCIORUL, de VIOLETA CÎMPAN / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1525, Anul V, 05 martie 2015. Drepturi de Autor
ULCIORUL, DE VIOLETA CÎMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369608_a_370937]
-
texte o inocență și o puritate păstrate nealterate printre toate meandrele vieții care sunt ale naratorului însuși. Autoarea surprinde personaje și realități din alte spații geografice, figuri însingurate - boală a secolului ce nu iartă (Tablouri de cer), destine de emigranți frânte ce-au constatat târziu că fericirea e cu totul altceva decât casa mare și grozav de scumpă dar grozav de goală, sau numai figuri înstrăinate. Prinde foarte bine, de asemenea, cele câteva scene de dragoste redate cu mult meșteșug artistic
„PARABOLA VULTURULUI” DE LUCIA OLARU NENATI SAU VIAŢA NOASTRĂ DE ZI CU ZI de CATINCA AGACHE în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368192_a_369521]
-
copii ai pădurarului: Ionică, Mihăiță, Mugurel și Eliza. - Tată! Ce surpriză ne-ai făcut, chiar de Moș Nicolae! Ce pui de căprioară grozav! exclamă Eliza, mezina familiei, repezindu-se să mângâie puiul. - Măi copii, vătuiul este rănit! Are un picioruș frânt! Trebuie să-l oblojim!... Într-adevăr, cei ai casei, printre care veni și Anuța, soția pădurarului, începură să se ocupe de pui. Au oblojit cum s-au priceput ei mai bine piciorușul vătuiului. După aceea au încercat să-l hrănească
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
mîrșave, Avea tot orbul soare în pătul Și’nalt sunau aplauzele grave. Ci anii curseră sătui de glod. Arcaș, văzduh s’au poticnit în trestii. N’a izbăvit tăria un crîmpei de rod Gemea în jurul doldora de bestii. Cu arcul frînt, tocit, bolnav Astăzi mai urc între zăbrele Și de azur, de vis gîngav Strîng putregai și scrum de stele. Referință Bibliografică: Degradări / Ion Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2041, Anul VI, 02 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright
DEGRADĂRI de ION PENA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370168_a_371497]
-
mîrșave, Avea tot orbul soare în pătul Și’nalt sunau aplauzele grave. Ci anii curseră sătui de glod. Arcaș, văzduh s’au poticnit în trestii. N’a izbăvit tăria un crîmpei de rod Gemea în jurul doldora de bestii. Cu arcul frînt, tocit, bolnav Astăzi mai urc între zăbrele Și de azur, de vis gîngav Strîng putregai și scrum de stele. Citește mai mult Mărunt și păcătos sub cerTotuși cu râvnă mai visez un pisc.Trufia bleg am pus-o în cuierși
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
mureau dureri mîrșave,Avea tot orbul soare în pătulși’nalt sunau aplauzele grave.Ci anii curseră sătui de glod.Arcaș, văzduh s’au poticnit în trestii.N’a izbăvit tăria un crîmpei de rodGemea în jurul doldora de bestii.Cu arcul frînt, tocit, bolnavAstăzi mai urc între zăbreleși de azur, de vis gîngavStrîng putregai și scrum de stele.... V. MOARTEA MARIEI, de Ion Pena , publicat în Ediția nr. 1753 din 19 octombrie 2015. Ce să însemn în gând, în noaptea groasă, Din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
cărări întortocheate prin rutine de care-al meu destin tot timpul plin e . Și tot ce-apoi în versuri am descris a fost un vis . Doinesc plângând Doinesc plângând, din fiecare gând lacrimi amare-n suflet picurând. Și fluierul meu frânt a jale sună de când uitarea-n mine se răzbună cu àripi de neliniște zburând. Cu degete de dor, din când în când, te-aud la poarta viselor bătând pe când ale-amintirii cornuri sună, iar eu în a tristeței văgăună doinesc plângând
A FOST UN VIS DOINESC PLÂNGÂND de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370282_a_371611]
-
în scurt timp tavanul a cedat. Plâng suflete nevinovate-n spitale Rănile nemiloase sunt adânci, usturătoare Vai, Doamne! Câtă suferință, câtă jale Panica, durerea a cuprins pe fiecare. Azi veștile incerte vin rând pe rând Părinți, iubiți, prieteni cu sufletul frânt Urmăresc știrile, informațiile oftând, Dacă îngerii lor sunt în cer sau pe pământ. De azi frunzele suspină-n fiecare noapte Un treizeci octombrie cu sânge și ploi, Mamelor nu li se usucă lacrimile pe pleoape Iar cerul plânge durerea lor
DIN CER SE AUD ŞI ÎNGERII CUM PLÂNG de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353303_a_354632]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > EMINESCU SE-NTREGEȘTE Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1073 din 08 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Ceasul ce-a sosit salutu-l! Plânsu-i-a cu dor vechimea Neamul nostru frânt de Prutul Ce separă românimea. Limba cea mai dulce-amară Slovei lumii i-a dat zorii, Prima, multimilenară Din adâncuri de istorii. Limba ce de dor și ducă Doinele o plâng și-o cântă, Graiul unic ce usucă Inima în două
EMINESCU SE-NTREGEŞTE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353317_a_354646]
-
de Prutul Ce separă românimea. Limba cea mai dulce-amară Slovei lumii i-a dat zorii, Prima, multimilenară Din adâncuri de istorii. Limba ce de dor și ducă Doinele o plâng și-o cântă, Graiul unic ce usucă Inima în două frântă... Limba fără frâu și hamuri Leagă inimi printre gratii, Neamul rupt în două neamuri, Patria în două patrii... Limba noastră din vecie De vechi cronici și balade, Ruptă cu nemernicie, E iar una, dadă, bade! Limba sfântă ne unește, Cât
EMINESCU SE-NTREGEŞTE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353317_a_354646]
-
30 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Astăzi am vărsat lacrimi. Erau acele lacrimi de durere care răscolesc inima prin curgerea lor inversă, spre interiorul sufletului meu. Și au curs din belșug peste inima-mi mâhnită... Întâlnisem un înger cu aripa frântă. Era căzut la pământ. Dar eram atât de tulburată de gândurile și problemele mele cotidiene, încât uitasem să-i întind mâna, să-l ridic și să-i alin durerea provocată de aripa-i frântă. Trecusem pe lângă acel înger cu durere
ÎNGER ŞI LACRIMI (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352826_a_354155]
-
mâhnită... Întâlnisem un înger cu aripa frântă. Era căzut la pământ. Dar eram atât de tulburată de gândurile și problemele mele cotidiene, încât uitasem să-i întind mâna, să-l ridic și să-i alin durerea provocată de aripa-i frântă. Trecusem pe lângă acel înger cu durere și cu inima îngreunată din cauza neputinței. L-am lăsat acolo în pulberea prafului din drum, prăbușit în țărână și flămând. Din pricina neputinței mele de-ai întinde mâna, suferința sufletului meu era atât de mare
ÎNGER ŞI LACRIMI (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352826_a_354155]
-
pe care i le-am rostit. Trebuia să-mi ascund in vreun fel durerea. Apoi, am fugit din drumul lui să nu-mi poată vedea lacrimile. Fuga și cuvintele mele îl durea mai mult decât durerea provocată de aripa lui frântă. Parcă îi rupsesem și cealaltă aripă.... Indiferența și orgoliu meu rănise acel înger trimis de Dumnezeu în drumul vieții mele. Și am fugit, am fugit departe... dar privirea și vocea-i blândă mă urmărește necontenit. În fuga-mi neputincioasă uitasem
ÎNGER ŞI LACRIMI (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352826_a_354155]
-
de iubire? Și de atunci, inima îmi plânge. Plânge căci darul trimis de Dumnezeu uneori nu știm să-l prețuim îndeajuns. Datorită altor lucruri mai puțin importante, uneori ne pierdem raționamentul, ne pierdem înțelepciunea și dragostea. Pierdem îngerul cu aripa frântă... și în zadar îl căutăm, în zadar îl mai strigăm.... Am crezut că îngerii nu plâng, dar când am privit în urmă îl văzusem cu inima plină de durere, ochii înlăcrimați și chipul trist. Atât de trist, încât fără să
ÎNGER ŞI LACRIMI (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352826_a_354155]