2,252 matches
-
Hristos îndeamnă pe apostoli: "Nu vă îngrijorați dar de ziua de mîine; căci ziua de mîine se va îngrijora de ea însăș. Ajunge zilei necazul ei" (Matei 6, 34). Tot Ahania îi va aminti lui Urizen cuvintele Albionului: "Rupți de Frăția Veșnică murim și nu mai sîntem" și pe acelea probabil ale lui Tharmas care o caută pe Enion: "poate Iubirea să caute domnie?" (Vala, III, 76; 78), potrivit cuvintelor Domnului: "Și ce ar folosi unui om să cîștige toată lumea, dacă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Los (4, 57): compară plămînii lui Los cu un "Polip alb" (white Polypus), ceea ce ne sugerează tipul meduzoid de polip. În mitologia lui Blake predomina formă "coloniala" de polip, semnificînd societatea omenească din lumea materială și religia să, i.e. opusul Frăției Omului (Brotherhood of Man) din Eden (cf. S. Foster Damon, 1973, pp. 332-333). În plus, Blake arată în Milton (29, 30-31) că omul născut în lumea fizică se alătură celorlalți oameni formînd un mare Polip: Orc. Altfel spus, omul ca
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
naștere Spirituală Nouă Regenerata din Moarte" (Vala, IX, 223-224). Omul răscumpărat are un trup spiritual și "Omul Mîntuit în Mistuire nu putea intra" (Vala, IX, 290), căci focul Duhului era asupră-i. Blake va spune și că "Omul viețuiește prin Frăție și Dragoste Universală" (Vala, IX, 638), sens pe care îl va adînci în Jerusalem cînd va proclama: "marea mea chemare [este]/ Să deschid Lumile Veșnice, să deschid Ochii cei nemuritori/ Ai Omului spre înăuntru în Lumile Gîndului, în Vecie/ De-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ale culturii române cu cea germană (Elegia română - o poezie necunoscută de la 1840), dar și în „Cuvântul în exil”, „Destin”, „Ethos”, „Patria”, „România” (New York), „Prodromos”. În martie 1954, sub patronajul Episcopiei Ortodoxe Române din America, lansează revista românească de cultură „Frăția ortodoxă”, intervenind capital în conflictul dintre biserica ortodoxă și cea greco-catolică. Revista apare la Wiesbaden și, cu mici excepții, toate cele zece numere câte înregistrează până la sfârșitul anului 1954 sunt scrise în întregime de A. Între ceilalți sporadici colaboratori este
AMZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285329_a_286658]
-
Rânduiala la români, la volumul colectiv, Rânduiala. Perspective românești, tipărit, în 1973, de Editura Ioan Cușa, la Paris. Ceilalți colaboratori ai volumului sunt C. Amăriuței, N. Neculce, M. Cismărescu, M. Korne, G. Filiti și D. Damian. În colecția editorială a „Frăției ortodoxe”, publică - prefațându-le cu interesante eseuri - două excelente antologii: Nae Ionescu, Îndreptar ortodox (1957) și Lucian Blaga, Spiritualități creștine (1959); ultima e o selecție operată tematic, pe ideea valorilor ortodoxe în stabilirea unei specificități românești, din Spațiul mioritic, carte
AMZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285329_a_286658]
-
și la cea din Vlahu-Iani. Din 1924 dispune de o catedră la Liceul român din Grebena, liceu care tipărea și o revistă, cu un titlu iubit de aromâni - „Lumina”. În „Lumina”, „Calendarul aromânesc”, „Lilicea Pindului”, „Flambura”, „Peninsula Balcanică”, „Almanahul aromânesc «Frăția»”, „Revista aromânească”, o altă „Lumină” (1936-1937), precum și în „Dimândarea”, „organ de luptă românească”, A. își publică poemele evocatoare pentru existența zbuciumată, asediată de potrivnicii, a fraților săi „de ginte aromână”. Această frântură de români trăind sub zări întunecate, căci „Ș
ARAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285412_a_286741]
-
și răzeși oameni liberi și, în general, comunitățile țărănești au, în istoria românească, un eponim, moșul, din care provine toată populația satului sau anumite cete din el (ceata de neam). Așadar, satul românesc, în vechime, forma o uniune de sânge (frăție), o mare familie. Aceste sate aveau ca nume pluralul numelui unui strămoș conducător (întemeietor), din care proveneau toate familiile din sat. Deci, obștile țărănești erau uniuni gentilice, numele lor era cel al ginții, nu al pământului (locului-sat). Pentru ca un străin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
femeile și copiii. Carele lor, așezate cap la cap, alcătuiau o adevărată tabără de luptă. Nu practicau agricultura, se hrăneau cu lapte și fiertură de mei, luat de la localnici, după consemnările unui rabin, din 1170. Exista la acești păstori nomazi frăția de sânge, fiind organizați pe ginți. Aceste populații, mai ales cumanii, au avut o înrâurire însemnată asupra istoriei românilor, mai ales după 1223 (bătălia de la Kalka), când o bună parte din ei s-au creștinat. Schimbându-și modul de viață
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
realism socialist”. În anii postbelici, C. se consacră aproape în întregime dramaturgiei, scriind și montând pe scena teatrelor din Chișinău comediile muzicale Fericirea Mărioarei (1951, în colaborare cu E. Gherken) și Covorul Ilenei (1953), piesele Peste Dunărea albastră și Izvorul frăției (1956), comedia Umbra dragostei (1957), în care colportează slogane bolșevice. O permanență a activității sale a fost culegerea și publicarea creației folclorice: Cântece norodnice moldovenești (1939), Proverbe, cimilituri și expresii norodnice moldovenești (1952) ș.a. SCRIERI: Versuri felurite, Tiraspol, 1930; Tiraspolul
CORNEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286423_a_287752]
-
Chișinău, 1947; Povestea lui Petrică, Chișinău, 1951; Fericirea Mărioarei (în colaborare cu E. Gherken), Chișinău, 1951; Nătălica mititica, Chișinău, 1954; Opere alese, Chișinău, 1954; Piese, Chișinău, 1956; Versuri, Chișinău, 1965; Poezii, Chișinău, 1970; Scrieri, pref. Simion Cibotaru, Chișinău, 1973; Izvorul frăției, I-II, Chișinău, 1977-1978. Repere bibliografice: Andrei Lupan, Cărțile și răbojul anilor, Chișinău, 1969, 135-139; Vasile Coroban, Profiluri literare, Chișinău, 1972, 282-288; Mihail Dolgan, Creația lui L. Corneanu în școală, Chișinău, 1981; Mihail Dolgan, Istoria literaturii moldovenești, III, partea I
CORNEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286423_a_287752]
-
Jules Verne, Copiii căpitanului Grant, Chișinău, 1956; W. Shakespeare, Romeo și Julieta, Chișinău, 1958; A. Mickiewicz, Opere alese, pref. M. Râlski, Chișinău, 1958, Grazyna, Chișinău, 1976; M. Macrici, Aurora boreală, Chișinău, 1959; Liu Bai-Jui, Flacăra nepieritoare, Chișinău, 1961; M. Ibraghimov, Frăția apelor, Chișinău, 1961; M. Stelmah, Prețul sângelui, Chișinău, 1961; N. Leskov, Povestiri, Chișinău, 1961; V. Lugovskoi, Versuri, Chișinău, 1963; N. Tihonov, Versuri, Chișinău, 1967; K. Kuliev, Versuri alese, Chișinău, 1968 (în colaborare cu A. Roșca); Traduceri alese, Chișinău, 1968; H.
BELISTOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285691_a_287020]
-
Gh. Gheorghiu-Dej, București, 1951; Steaguri, București, 1951; Despre poezie, București, 1953; O seamă de poeme, București, 1953; Pe-aici nu se trece, București, 1953; În frunte comuniștii, București, 1954; Mărul de lângă drum, București, 1954; Partidul m-a-nvățat, București, 1954; Frăția între poporul român și minoritățile naționale, București, 1954; Trăinicie, București, 1955; Versuri alese, I-II, București, 1955; Păcală, slugă la primar, București, 1955; Ură personală, București, 1955; Azimă, București, 1956; Poezii, București, 1956; Poezia noastră, București, 1956; Inima bătrânului Vezuv
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
năzuință = dorință, țintă, țel; Feleac = deal din apropierea orașului Cluj-Napoca; crăiește = de la crai, Împărat, domnitor, care crăiește, domnește, conduce; răgute = soldați tineri, recruți. HORA UNIRII de Vasile Alecsandri Hai să dăm mână cu mână Cei cu inima română, Să nvârtim hora frăției Pe pământul României ! Iarba rea din holde piară ! Piară dușmănia-n țară ! Între noi să nu mai fie Decât flori și armonie ! Măi muntene, măi vecine, Vino să te prinzi cu mine, Și la viață cu unire, Și la moarte
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
suflete sânt ale lui cu-atîta mai mare este el - el, izvorul sufletelor, izvorul vieței. Ce-i folosește cerului că apărați, cercați a apăra de pieire oameni și legi ce se numesc, numai se numesc, creștine, cât faptele lor nu cunosc frăția, nu cunosc dreptatea și-l batjocoresc pre el. * [ȘTEFAN] E grea cimilitura, prea grea, jupân portare! O, țara toată știe și voi să nu știți oare Că apăr Crucea sântă... Crucea plină de rază? Ea-i Doamnă peste mine... e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
credință dreaptă, nici împăratului, nici rudei sau amicului, ci silindu-se a-i amăgi pe toți. Mari mincinoși și tâlhari vestiți, ei sânt pururea gata a jura prietenilor cele mai groaznice jurăminte și a le călca apoi cu ușurință, făcând frății de cruce și cumetrii, meșteri de-a înșela prin ele pe cei proști. Niciodată n-au fost ei cuiva cu credință, nici chiar vechilor împărați ai romanilor. Împăratul Traian i-atacase, i-a strivit de tot și i-a robit
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cea de învestire a unui conducător. Sursele istorice și etnologice ne oferă unele informații în privința unor atribute similare acordate monumentelor dendro- morfe : arbori sau stâlpi „de judecată” (divină, obștească sau pro- fesională), „de sacrificii”, „suplicatorii”, „de legare sau dezlegare a frățiilor” (de cruce, de sânge), „de spovedanie” etc. (3, pp. 67, 112 ; 7, pp. 486-487 ; 91, pp. 192-196 ; 94, pp. 184- 185). „La hotarele moșiei sătești - scrie Romulus Vulcănescu -, sub un pom considerat «sfânt» (brad, stejar, fag, plop), conform tradiției, periodic
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
poalele unui copac consacrat, un „măreț castan” din podgoria de lângă Iași a „fratelui” Petrache Mavrocordat. Cu acest prilej, folosind cunoscuta retorică unionistă, Alecsandri a compus un poem, intitulat chiar 25 mai 1856 : Sub acest măreț castan Noi jurăm toți în frăție Ca de azi să nu mai fie Nici valah, nici moldovan ; Ci să fim numai români într-un gând, într-o unire Să ne dăm mâni cu mâni Pentru a țărei fericire (134). 4. Paltinul magico-apotropaic Am văzut deja câteva
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
providențială care prezidă la destinele oamenilor, manifestată prin infinita varietate a climatelor, anotimpilor, puterilor naturale și aptitudinilor, bunuri pe cari Dumnezeu nu le-a împărțit atât de inegal între oameni decât pentru a-i uni prin schimb, cu legămintele unei frății universale. Se contrariază dezvoltarea prosperității publice, pentru că cel ce nu-i liber a schimba nu-i liber nici a-și alege munca și se vede constrâns a da o direcție falsă silințelor, facultăților, capitalurilor și agenților pe cari natura i-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
că bunicul său le căpătase de la un moșneag ciudat, care susținea că este ultimul membru al unei societăți religioase secrete care se opunea Abației. Povestea era învăluită în mister și șchiopăta în multe locuri, dar vorbea despre un fel de frăție milenară al cărei scop era zădărnicirea uneltirilor Abației, care rezerva omenirii un sfârșit dramatic. Severus susținea că toată moștenirea acestei societăți se afla în coliba bunicului său uitată de vreme undeva departe. Alarik protestase și îi spusese lui Kasser că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ape pentru că nu s-au putut adăposti acolo, pe gorganul acela unde își țin clonele. ― Vorbești prostii. Evenimentele astea s-au petrecut de curând. Altul trebuie să fi fost motivul pentru care a luat ființă acum două mii de ani o frăție care să lupte împotriva călugărilor augustinieni. Severus își ridică privirea până când o întîlni pe aceea a lui Kasser. Ochii lui scânteiau. ― Luminăția Ta, se vede că ești un om înțelept! ― Cum așa? râse Kasser. ― Pentru că mă întrebi a doua oară
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
spre un scop. Indiferent spre care se orientează, este de tip asociativ dacă decurge din calculul rațional al interesului sau voinței mai degrabă decât din identificare emoțională. Comunalizarea poate fi bazată pe orice fel de legătură emoțională, afectivă sau tradițională frăție spirituală, relație erotică, camaraderia unei unități militare, o comunitate națională etc. Acest tip este cel mai des întâlnit în relația de familie. Desigur, marea majoritate a relațiilor sociale cuprind atât factorii agregativi, cât și pe cei comunitari. Astfel, relațiile sociale
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Cel care ajungea să plătească în ultimă instanță toate averile strânse de fiecare din cei implicați fiind tot cei săraci. O astfel de practică " Nelegiuită și vrednică este de blesteme, căci aceasta ne-au învrăjbit, această stă împotriva unirii, împotriva frățiii, împotriva tuturor celor bune cugete ..." (Golescu, 1963: 107-108). 1.3. Hazardul autorității și ciuntirea prerogativelor Absența unei modalități clare de alegere a urmașilor la tron a generat multe neajunsuri. Stingerea liniei de descendență ce deriva din Dragoș descălecătorul, linie care
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de temelie ale viitoarei cetăți. "Unul pentru toți, toți iar pentru unul", indivizii fiind (ndreptățiți la sprijiin din partea comunității. Libertatea, "libera voe", egalitatea, "soarta nivilată" (nsoțeau ideea fraternității, a solidarității. Asta e cetatea ideale, naltă, Aci justiția este domnitoare Aci frăția e realisată, Aci e virtutea forță, valoare Și orice nevoie este ușurată: Unul pentru toți, toți iar pentru unul, Liberă voie, soartă nivilată, Verul, frumosul, marele ș( bunul, Eternă pace, viața soțiale, Propriul sacru, risolvat comunul." "Oscilațiile ca ș( obsesiile
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
un laureat al premiului Nobel care nu s-a idiotizat complet și a rămas religios și un țăran analfabet nu există nici o diferență”. Într-un mod asemănător, Thomas Carlyle afirmă: „În adevăr, oamenii sunt uniți mistic, o legătură mistică a frăției Îi face pe toți oamenii unul”. * „Ce tîrziu ne dăm seama că, În timp ce ne desăvîrșim calitățile, ne cultivăm totodată și defectele!” (J.W. Goethe) Explicația cuprinde, ca și enunțul, un paradox: se știe că orice calitate sufletească dezvoltată În exces
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pakistanez sau, mai nou, organizația Al-Qaida din Irak) sugerează că ele sunt „ONG ale crimei” cu un caracter transnațional accentuat sau, oricum, în creștere. Aceeași componentă este evidentă în cazul organizației palestiniene Hamas, născută sub egida vechii organizații islamiste transnaționale „Frățiile musulmane” (cu originea și centrul ideologic în Egipt). Și anumite grupări din cadrul Organizației pentru Eliberarea Palestinei au trecut prin „faze teroriste” cu caracter transnațional, în perioada luptei armate anti-israeliene. În fine, prin conexiunile cu guverne străine și prin stilul acțiunilor
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]