4,656 matches
-
însetat / se închină. Dă-mi-l să-mi satur pământescul dor / cu apă vie din limpede izvor, / să beau dulceața depărtării, ninsorile, / să curgă în mine crâmpeie vechi, / să mă absoarbă culorile. În mână te iau ca pe o lacrimă frământată de timp. Tu ne strângi pe toți cu brațe de petale, / cerc lustruit cu arătătorul inimii, / primește-mă sub razele tale!“ (Urcior de lut) Autorul este, fără îndoială, un om sensibil și bine intenționat. Dar acțiunea lui de decorare a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
legătură cu poezia. Aflat la nesfârșit într-o stare de extaz, el dezvoltă o retorică a proslăvirii care devine repede plictisitoare. În plus, generează și asocieri de un comic involuntar. Cum adică „în mână te iau ca pe o lacrimă frământată de timp“? O lacrimă, fie și frământată de timp, nu poate fi luată în mână, ci eventual pe degetul arătător. Pe de altă parte, cum adică „tu ne strângi pe toți cu brațe de petale“? Este vorba de petale de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o stare de extaz, el dezvoltă o retorică a proslăvirii care devine repede plictisitoare. În plus, generează și asocieri de un comic involuntar. Cum adică „în mână te iau ca pe o lacrimă frământată de timp“? O lacrimă, fie și frământată de timp, nu poate fi luată în mână, ci eventual pe degetul arătător. Pe de altă parte, cum adică „tu ne strângi pe toți cu brațe de petale“? Este vorba de petale de mărimea unor brațe, sau de brațe compuse
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de suflet cu suporți decedați / se va produce ÎNVIEREA MORȚILOR.“ (Așa fi-va) Dar toate ilustrează un mod stângaci, involuntar amuzant, de a filozofa. Autorul crede că poate să rezolve, cu un hocus-pocus ‹ al gândirii lui naive, neexersate, probleme care frământă omenirea de mii de ani. Dar, bineînțeles, nu rezolvă nimic și nici măcar nu izbutește să relanseze discuția, întrucât alunecă în caraghioslâc. El își dă seama (după cum reiese din prefață) că este un versificator, nu un poet. Totuși, perseverează în compunerea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
este greu, n-am competența necesară. Plec indispus și la următoarea curte mă ia în primire un cîine care n-a fost dus de multe ori la biserică. Rupe crengi de furie, sare în sus vreo doi metri și se frămîntă de parcă este posedat. Ce te zghihuie dracu' așa de tare, potaie? Cînd a auzit așa o replică, am crezut că a luat foc. Scene de isterie se succedau halucinant. În gard era o gaură cît să-i intre botul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
te poți trezi cu un cuțit în burtă. Mai bine este să eviți buclucul. Te pot acuza că le-ai furat portofelul. Noaptea era răcoroasă și tînărul o strînge pe fată lîngă el. Îți este frig? Da, puțin. Dar mă frămîntă omul acela, nu cred că este beat. Pui pariu că este beat criță? Nu știu sigur. Dar dacă este înjunghiat de vreun bețiv? Ce treabă avem noi? Dar dacă este un om în necaz? Trecem așa, ca pe lîngă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în cînd repet: "pentru 800 $, care nu-i aparțin de drept, profesoară, să se preteze la jigniri atît de nedrepte!" Poate este dusă cu sorcova, caut un motiv cu disperare. Învățat cu respectul ieșenilor, acum total dezinteresat, incidentul acesta mă frămînta excesiv de mult. Strada se sfîrșește și ies pe un cîmp mare cu iarbă verde. Respir adînc și privesc zona Păcurari, intrarea în Iași, cîmpii, case, clădiri pentru firme și bănuiesc eforul celor implicați în schimbarea peisajului. Un cîine mă atenționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
A tot furat și jecmănit și, cine știe, poate vrea să-și spele păcatele. O Sfîntă Biserică dacă se face, este voia și lucrarea lui Dumnezeu. Moș Damian a plecat mai mult încurcat decît lămurit. O lună s-a tot frămîntat și, ca naiba, deputatul nu mai venea pe la el. Cînd, în sfîrșit, a venit, moșul a și sărit ca ars. Ei, dom' deputat, cum merg treburile cu... Am găsit ceva, dar este pe vale. Biserica trebuie să se vadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a crescut cuibul. Iubește poetul, iar tu porți toată vina iubirii sale, pentru că l-ai lăsat să iubească altfel. Iubește poetul de unul singur cum nu iubește omul de unul singur. Din ce lut și după care chip l-ai frământat, Stăpâne? Poetul nu se caută în fluxul sângelui, fie el și fierbinte, chiar dacă acesta îi învârte după bunul plac roata norocului și lasă urme pe tocuri de ușă ca o biblică trecere. Poetul nu hodinește comod în carne; și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de-ți pocneau curelele. Saună, masaj, piscină. Limba catifelată a măicuței Teofana netezea umflăturile. Sora Arsenia freca celulita: avea buzele aspre ca spuma de mare, gâdileau în călcâie, furnicau șira spinării, arcuiau liniile. Mâinile de femeie muncită a maicii Benedicta frământau aluatul, plămada creștea printre degete. Saliva întrecea gerovitalul unde lingea sora Magdalena, reumatismul se tămăduia până la os. Văzând cât este de neînduplecat cheagul (stareț cu cârjă episcopală), domnișoara Cătălina a schimbat frontul. De, părinte, cum spui matale. Ești păstor peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nicio diferență. Ignoranța sfinților motivează identic absențe în sticla cu lapte, în icoană, în lemnul crucii. Am revenit a(casă,) în biserica asta pustie. Nemișcarea coboară din zid peste mine și devin una cu lutul, și devin bulgăre de humă frământat de palmele tale a doua oară. Plombează, Dumnezeul meu, cu mine acest crater ce mi se deschide tot mai adânc în suflet! Dar, până atunci, rogu-te, ține-mi ochii deschiși, Tată Ceresc, sau ia-mă de mână precum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lumii sînt în așa fel cîrmuite de soartă și de Dumnezeu, încît, cu toată înțelepciunea lor, oamenii nu pot să le domine și nici nu au vreun remediu împotriva lor. S-ar putea crede, așadar, că nu trebuie să te frămînți prea mult în viață și că este mai bine să te lași călăuzit de soartă. Părerea aceasta a găsit mai multă crezare în vremurile noastre, date fiind marile răsturnări care s-au văzut și se văd încă în fiecare zi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
adus și Ioan Costin, cel mai bun prieten al lui Va leriu și fratele fetei căreia Îi făcea el curte și pe care avea să o ia pînă la urmă. Ioan suporta greu regimul de muncă forțată, se agita, se frămînta pînă cînd, fără să sufle cuiva o vorbă, prin iulie, a evadat. Trei săptămîni l-au vînat jan darmii pe acasă și pe te miri unde, ca, Într-un sfîrșit, să izbutească să-l Înhațe. L-au adus Înapoi la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
m-am bucurat. Dar am resimțit Întîmplarea ca pe o pedeapsă cuvenită pentru felul În care mă pusese pe jăratic. În mai puțin de o lună Însă, fiindcă mă Învinovățeam Într-un fel de moartea lui și nu conteneam a frămînta cele auzite de la dînsul, aveam să-mi dau seama cîtă dreptate avusese. După ce el s-a dus, mama Maria nu și-a mai văzut rostul În sat. A vîndut casa aceea frumoasă, cu terasă acoperită, tencuită Într-un albastru bun
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
elevii săi, așa cum s-a întâmplat cu Isus, Origen invocă drept contraargument principal trădarea lui Platon de către Aristotel. Iuda n-a petrecut decât trei ani în preajma Învățătorului său, în vreme ce Aristotel a frecventat douăzeci de ani Academia platoniciană. Chestiunile care-l frământă pe Origen sunt următoarele: Iuda a fost rău din primul moment al vieții sale? Avea el posibilitatea să se mântuiască alături de confrații săi? Cum se explică faptul că Isus l-a ales printre cei doisprezece apostoli, deși nu merita, din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
parcă nici nu răsuflau, să nu piardă vreun cuvânt... Când s-a oprit să ia o gură de apă, i-ai spus să mă trimită să te ajut. Parcă-L aud : "Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijești și te frămânți, însă un lucru este necesar: Maria a ales partea cea bună, care nu-i va fi luată"17. Știi, ce-a spus El nu m-a mângâiat: m-a făcut să mă simt vinovată față de tine, ca și cum aș fi furat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Abia acum am răgaz să aștept. Dar poate ca nu mă aștept decât pe mine ca să înțeleg. Și să văd cu adevărat ceea ce-mi apăruse în fața ochilor de atâtea ori: "Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijești și te frămânți, însă un lucru este necesar: Maria a ales partea cea bună, care nu-i va fi luată". Cuvântul !!! Cuvântul Lui !!! Și El, care mă striga pe nume : "Marta, Marta !..." N-am avut răgaz să înțeleg. Asta era ! Numele meu, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Sigur că nu era numele ei. Și, în plus, nici nu-i plăcea. Cine o fi fost asta, Marta ?! De fiecare dată, când , în loc să-l asculte, ea trebăluia prin casă, obișnuia s-o strige așa : "Marta, Marta ! Pentru multe te frămânți..." Sigur, de și-ar aduce aminte acum cuvintele lui... sau daca ar ști că sunt "puse bine" undeva, ca pe o bandă magnetică, să le poată asculta... Îl privea prin lumina de la fereastră, căutându-și locul... Odată, mai de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
spune, băiat mare ce ești! Ce ai ?! Ca să vezi, acuma mă mai și îngână. Auzi colo : "băiat mare ce ești !..." Las' că-i arăt eu lui : chiar am să-i spun tot să văd ce mai zice. Decât să mă frământ eu, mai bine să nu doarmă el ! Asta e ! Știi, când mi-ai spus de jugul acela în care trebuie să intrăm acela al Fiului Lui Dumnezeu, de care vorbeai: eu tot n-am înțeles. Tata spunea că noi, grecii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
liniștită. A doua zi puteam ieși în larg. Ca de obicei, i-am lăsat pe ceilalți să plece înaintea noastră. Când bătrânul meu a vorbit cu Tatăl nostru din ceruri, am făcut și eu la fel. Dar o întrebare tot mă frământă. Știu, acuma nu era timp de vorbă. Trebuia să aștept. În cele din urmă, am ajuns în larg și bătrânul a aruncat mreaja. Soarele abia răsărise. Marea scânteia până departe și se făcuse alb-trandafirie. De câte ori o vedeam așa, mi-aduceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
promptitudine Despina... Când s-a terminat vizita, profesorul a pornit spre cabinetul său, numai că de această dată purta vizibil un semn de Întrebare În toată ființa sa... Gruia l-a ghicit, dar nu Îndrăznea să l Întrebe ce Îl frământă. După câțiva pași, profesorul s-a oprit și, privind adânc În ochii lui Gruia, l-a Întrebat: ― Spune-mi, te rog - fără Însă să ții cont că eu sunt profesorul tău - ci că sunt un părinte care vrea să știe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se reaprindă jarul... Au constatat Însă că aproape totul e la vedere”... Din această stare l-a trezit profesorul: ― Unde ți-au fugit gândurile? ― Nu știu cum să vă spun, dar mi-am pus o Întrebare... Una destul de neobișnuită. ― Ce anume te frământă? ― Mă Întrebam unde există forța care să adune ca Într-o Enciclopedie numai trăirile celor care au trecut prin infernul războiului sau purgatoriul lagărelor rusești?... Numai atât de ar face, ar scoate la lumină faptul că nici cel mai documentat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
copilă. ― Și dumneavoastră ce ați spus? ― Tu ce răspuns ai fi dat? ― Nu cred că aș fi putut spune „nu”. ― Așa s-a Întâmplat și cu ditai profesorul. A acceptat să opereze de apendicită pe nepoata bulibașei. Întrebarea care mă frământă este pe cine să iau să mă ajute? Tu ai treabă peste poate... ― Pe... Pe Despina, domnule profesor. Profesorul a tresărit. A rămas puțin pe gânduri și apoi a Întrebat: ― Oare Despi nu va avea vreun complex de inferioritate În fața
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Dintre hârtiile care îi trec prin mână alunecă un plic mic, de culoare nedefinită. De ce o invadează o nedeslușită emoție ? Oare inima ei presimte că acest plic neînsemnat conține un "ceva" care o va ajuta la deslușirea enigmelor care o frământă ? Nu poate dezlipi plicul și mâna, de regulă îndemânatecă, tremură când sfâșie hârtia devenită sfărâmicioasă cu anii și care, odată îndepărtată, lasă să se ivească două fotografii neclare, îngălbenite de vreme. Dora le privește cu atenție. Una din ele înfățișează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
bine dialogul dintre părinți, pe care îl putea lesne desluși când dormeau în aceeași cameră minusculă care fusese cancelaria școlii în care locuiau, singura bine încălzită în iarna grea care urmase întoarcerii tatălui din prizonierat : "La ce slujește să te frămânți atât, Simi ? Poți tu oare răsturna cursul istoriei ? Au tăiat trupul Bucovinei în două, iar Basarabia au vrut-o întreagă. Știi bine că rusul e puternic și pe ce pune el mâna nu mai lasă niciodată. Du-te să îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]