818 matches
-
nici o grijă, zise Paul. Cum ai reușit? Pe toți cei cu care vorbesc Îi Întreb În ce zodie sunt. Rețin anumite tipare și... cu puțină magie... Îți place magia, nu-i așa? zise David, Încercând să revină În centrul atenției. Fraierul ăsta habar n-are de magie. — Mă Întâlnesc des cu magia În viața mea, zise Kitty de parcă ar fi fost cel mai firesc lucru din lume. — Da? Întrebă Paul sceptic. Eu niciodată. Mă rog, până În seara asta. — Povestește-mi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mea domnește ordinea. Aproape ca în cimitire. 2 ianuarie Când nu faci nimic obosești. Începi să te temi și, gata, vin angoasele, stările proaste, dorința de a te justifica. 3 ianuarie E dreptul meu de a mă purta „ca un fraier”, cum își zice probabil Augusta. Am dezamăgit pe mulți, era normal s-o dezamăgesc și pe ea, nerevoltându-mă. O las în pace cu escapadele ei. 4 ianuarie Azi cade o zăpadă rară, apoasă, provincială. Asta e tot. Cum spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din bucătărie și mai toarnă cîte un rînd țeapăn. Va presupune obligatoriu ceva călătorii, știi. Nu poți să stai pur și simplu În apartamentul ăsta și să huzurești. Apropo, frumos locșor. — Nici o problemă, Încuviințează Wakefield cu grăbire. Oricum călătoresc mult. Fraierul pune botul, se felicită singur. Diavolul rămîne tăcut, savurîndu-și cel de-al doilea whiskey. Închide ochii cei galbeni și osteniți și, pentru o clipă, Wakefield Își Închipuie că a adormit, pînă cînd mormăie și ochii i se deschid cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mânuțele în geamul ăla de la cabină și striga: „Tati! Tati!“. A. E. , în octombrie, îmi ceruse fructe și legume: un pepene, struguri, portocale, lămâi. Un salam. În iunie mi-a spus că lui i se pare că a rămas de fraier fiindcă s-a luat pe secție și până la patru cartușe de Viceroy. Și el a luat cam până la unu. Avea textul în mână și repeta: am timp să aștept. I-am mai dat trei cartușe de Viceroy. În iulie i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
vedeam pe ăla că vine în bar și dă o grămadă de bani pe băuturi și poate eu mâine nu aveam ce să mănânc acasă, mi se punea pata. Să cer. Nu-mi stătea gândul la asta. Erau exact proștii, fraierii sunt un pic mai deștepți. Era haiducie la mine, luam de la bogați și dădeam la familia mea din pușcărie, frate și tată. În ziua de azi nu are curaj nici unul pe stradă să zică de ce bați. Oamenii de frică nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ce să trăiesc, m-am angajat, dar nu-mi ajungeau. E greu afară. Ăla care mi-a dat pontul era omul poliției, fusesem pe pușcărie cu el, și l-a băgat și pe frati-su cu mine. Am căzut de fraier. Nu mai făcusem nimic până atunci, de tâlhării, de astea, dar cum am auzit de bani... Ăla fura și-l acoperea poliția și, ca să nu-l bage la pușcărie, dădea câte unul la poliție. Am căzut de două ori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Nu mai făcusem nimic până atunci, de tâlhării, de astea, dar cum am auzit de bani... Ăla fura și-l acoperea poliția și, ca să nu-l bage la pușcărie, dădea câte unul la poliție. Am căzut de două ori de fraier. Dar, am uitat să vă spun, că până să cad cu fapta asta, am fost condamnat în ’84 de tentativă de omor, a fost o faptă cam asemănătoare, dar n-a fost omor, de la un bal, la țară. A vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
i-am zis, mi-a venit iar să râd, dar m-am stăpânit, n-am vrut ca Prodan să-mi tragă una în plex, pentru pian îți trebuie pe puțin trei ani, i-am zis. Prodan a rânjit, nu mă fraieri, Dzsátá, să-nveți cu bicicleta îți trebuie trei zile, mergi cu bicicleta, înveți în trei zile, eu nici nu vreau, de fapt, să cânt la pian, de unde să scot eu pianul, eu vreau să mă-nveți să cânt la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ideea să sprijinim una dintre biciclete de poartă ca, suindu-ne pe șaua ei, să putem escalada gardul, și într-adevăr n-a fost prea greu, dar abia ajunși, toți patru, dincolo de gard, Zsolt ne-a spus că am fost fraieri, fiindcă ar fi fost mai bine să dăm jos lacătul cu ciocanul și să fi luat și bicicletele cu noi, dar Jancsi a spus că acum e totuna, important e că, în sfârșit, suntem înăuntru și nu mai trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
vreodată? - Din când În când Îl pomenește pe Nae Ionescu, dar de cele mai multe ori vorbește despre zilele pe care le‑a petrecut În India, unde a studiat cu un maestru Yoga. - Asta‑i poza lui de fascinație orientală. Tu ești fraier În privința oamenilor, Chick, deși nu ești chiar atât de perfect inocent. Știi foarte bine că‑i o poză. Dar Între voi e un acord tacit... E nevoie să‑l dezvălui eu fățiș? De obicei, Ravelstein și cu mine ne vorbeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sănătoase. BĂRBATUL CU BASTON: Ascultă ce-ți spun eu. Ăsta nu e câine. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Examinându-l îndeaproape, uluit.): Tu chiar vrei s-o pățești? BĂRBATUL CU BASTON (Agitat.): Nu e! Nu e! Iar noi suntem cei din urmă fraieri... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Furios.): Dacă nu taci, te las și schimb fântâna. BĂRBATUL CU BASTON: Tac. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Își culege lopata și se apropie de o altă fântână.): O facem p-asta? BĂRBATUL CU BASTON: P-asta parc-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
GUFI.): Ați ocolit ca un prost! CĂLĂUL (Către GUFI.): Întrebați-l și pe Artur! Domnule Artur, nu vi se pare c-a ocolit ca un prost? GUFI (Albastru.): Nu vă permit! Cretinilor! Și ce dacă am ocolit? CĂLĂUL: Ești un fraier, Gufi. Domnul a renunțat de mult la plângere. GUFI (Pierdut.): Chiar așa? Și eu, care vă adusesem o pară... GARDIANUL: Dă-o-ncoa’! GUFI: Ce păcat, ce păcat! (Către ARTUR.) Chiar ați renunțat? ARTUR (Spășit.): Da... GUFI: Ce păcat! Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vrei? GRUBI: Mai bine hai în sală. BRUNO: Cum?! GRUBI: Uite-așa! Hai în sală! (Iluminat.) Adică alții să stea și noi să ne batem capu’! BRUNO (Admonestiv.): Mă, Grubi, mă... GRUBI: Hai, mă, cu mine-n sală! Nu fi fraier. Hai să vedem ce-o să se-ntâmple. Uite-acolo. Ăștia nici măcar nu ocupă toate locurile. BRUNO: O să iasă prost. O să ne vadă careva. GRUBI: Las’ să ne vadă. Să se descurce cum or ști. (Cei doi pătrund printre spectatori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
oprit curentul, și de câte ori se oprește, se arde pompa. Cine știe de ce! Nimeni nu știe! Nimeni, nimeni în țara asta nu știe cum funcționează, totuși, lucrurile! Ah, îi vine să... De dimineață i-a mai picat pe cap și-un fraier, un roșcovan din Iowa pe care l-a ușurat un taximetrist de vreo cinci sute de dolari, după ce-l purtase toată noaptea în jos și-n sus pe Ștefan Furtună. Omul se alesese și cu banii dați și cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
atunci să pleci la război cu rușii, dacă venea careva să ne atace țara. Mai punea și discuri cu marșuri! Uite că n-am uitat. Celularul se răsti de câteva ori din buzunarul șorțului cizmarului: „Răspunde, boule! Te sună un fraier!“ Studie telefonul concentrat, zâmbi și-l închise. Oftă: - Am auzit că a fost o chestie... Nu le-am trăit că eram prea mic. Dar credeam că a fost când atunci cu Cehoslovacia. Tata, cât a fost el de belit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe aici, adăugă el supărat, doar pentru mine. Biblioteca asta e țapănă de tot. Uite cu ce îmi pierd eu timpul. Trebuia să găsească el ceva de zis, ca să uite că are nevoie de un sufleor, nu-i așa? Un fraier în plus. — Deci te-a lăsat poliția să pleci? — ‘Trăiți, sunt Suspectul numărul unu, nu uita! se lumină Bez. A fost distractiv, pe bune. Ca în The Bill1. Adică, în tinerețea mea m-am cam ținut de șotii, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lăudai eu, întinzându-mă după pahar. —O, mulțumesc, Sam, spuse el, lăsându-și capul între umeri și rânjind, rușinat. S-a tot învârtit cu sticla, emoționat, până când i-am arătat cum să o deschidă. — Scoți dopul ușurel, zisei eu. Numai fraierii scot dopul cu zgomot. E așa de nașpa. Să-l fi văzut pe Lurch, cât de mândru era când scoase cu grijă dopul și văzu vaporii ridicându-se la gura sticlei. Înclină sticla cu delicatețe, de parcă ar fi fost nitroglicerină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
A trecut ceva vreme de când a intrat nenorocitul ăla în casă. Poți să mă tai, șefu`, da` nu înțeleg ce discută ăștia doi, din moment ce nici măcar nu se cunosc. Io cred că e vorba despre o combinație. Ne-au luat de fraieri. Poate că ar fi bine să mergem după el. După ei... Omul cu Tatuaj trase un fum. Purta un costum alb, impecabil, iar gulerul răsfrânt al cămășii lăsa să se vadă un lanț de aur gros, atât de mulat pe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
încins. - Te-ai întrebat vreodată dacă Lucia există cu adevărat? - Ha, ha, ce glumă bună, aveam pretenții de la tine. Ești un Magician de duzină, din aceia care scot iepuri din jobene slinoase, eșarfe lungi din buzunare și ouă din urechile fraierilor. Ar trebui să fii dat afară din orice circ, ești perimat, acum se poartă altceva la nivel de magie, nu te uiți la programele cu David Copperfield? Acolo da, magie serioasă, cu nerv, nu ceea ce faci tu aici, degeaba ești
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
reveni pe verandă. Se rezemă de perete și aprinse o țigară. Scriitorul dormea cu capul lăsat într-o parte, iar din când în când bolborosea câte ceva din care reieșea că până și un iepure se satură să fie luat de fraier. Mai trase câteva fumuri din țigară, apoi o aruncă în ploaie și merse către balansoar. Reuși să-l ridice pe bărbatul semi-adormit și, după câteva minute care i se părură îngrozitor de lungi, îl trânti în pat și începu să îl
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
varianta business class... Ce preferați? După ce reuși să-și liniștească respirația întretăiată, trase aer în piept, abordă o mină jucăușă și întrebă ce-mi recomandați?, convins că imediat se vor aprinde reflectoare și va afla că l-au luat de fraier la camera ascunsă... Vânzătorul își așeză pe ochi o pereche de ochelari cu ramă neagră, apoi răsfoi câteva secunde hârtiile din fața sa... Dragă domnule, majoritatea dorește Speranța și Trădarea. Iubirea nu se mai poartă, de Dezamăgire sunt cu toții sătui, iar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
chef. Nu acum, cel puțin. Și crezi că voi sta tot timpulul în poziție de drepți, pentru a pune în aplicare toate ordinele tale tâmpite? Du-te la circ, câștigă un ban cinstit. Ia-ți alt iepure. Altă marionetă. Alt fraier. E plină de lumea de ei. De ce tocmai eu? Simțea cum se enervează și i se făcu poftă să bea o bere. Dar își aduse aminte de Lucia. Nu, fără băutură. Trebuie să fiu treaz atunci când voi intra în magazin
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a soartă de om, a sânge, a păr, a transpirație, a unghii, a picioare, a hoit. Tot orașul e plin de câini vagabonzi, de lume care aleargă după câini cu covrigi În coadă, de vân- zători de iluzii și de fraieri ca mine. orașul Ăsta e ca o ghiulea care te trage la fund. Abia dacă reușesc să ies la suprafață de la o zi la alta. Nici nu știu ce naiba caut eu acolo. — Dar tu cum credeai că e viața ? Credeai că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Pute a soartă de om, a sânge, a păr, a transpirație, a unghii, a picioare, a hoit. Tot orașul e plin de câini vagabonzi, de lume care aleargă după câini cu covrigi în coadă, de vânzători de iluzii și de fraieri ca mine. Orașul ăsta e ca o ghiulea care te trage la fund. Abia dacă reușesc să ies la suprafață de la o zi la alta. Nici nu știu ce naiba caut eu acolo. — Dar tu cum credeai că e viața ? Credeai că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu șipci albe, dădeau ocol caii și vitele, să le vadă cumpărătorii. Larma tocmelii se auzea de departe. Pungașii și-au făcut loc cu coatele. Era treabă, nu jucărie. Vânzarea iepelor ca vânzarea, dar puteau ei să lase bunătate de fraieri, burdușiți de parale, amețiți de băutură? Într-o parte, țăranii vindeau oale de pământ și linguri de lemn. Bouarii ședeau alături vorbind. Erau altfel îmbrăcați. Nu purtau cămăși largi și nici opinci. Din portul de la țară nu țineau decât sumanul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]