1,057 matches
-
de străbătut. Cum în acest moment bolțile umbroase ale copacilor se deschid și fac loc unei panorame unice a Cetății, se oprește înviorat și lasă să i se perinde prin fața ochilor toată splendoarea de porticuri și temple ce ocupă orizontul. Frapat la rândul său de frumusețe, Paterculus întinde mâna în față către valea dintre Capitoliu și Palatin: — Acolo este vechiul for! Ceilalți doi tac, impresionați până în adâncul sufletului. Se zărește într-adevăr Forum Romanum, așa cum a fost amplificat de Caesar. Ba
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un ajutor. Tiberius Nero îi șoptește lui Velleius la ureche: — Căciula pe care Marele Flamin al lui Jupiter o poartă este croită din blana unui animal sacrificat, nu mort din cauze naturale. Acesta dă din cap absent. Altceva l-a frapat. Nimic din simbo listica monarhică a Orientului, care-l plasează pe rege deasupra supușilor, nu se regăsește în frizele comemorative din interiorul incintei. Mai degrabă sculptorii au încercat să reliefeze o concep ție aproape umană a imperiului, nicidecum una maiestuoasă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Se îngrijește cu tandrețe de nepoata ei, fetița Vipsaniei, deși are și ea o liotă de plozi. Dar amândouă sunt surori vitrege după tatăl lor, Marcus Vipsanius Agrippa, și se iubesc sincer. Își întoarce obosit privirea către procesiunea vestalelor. Îl frapează că una dintre ele pare mult mai în vârstă decât celelalte. Îi cercetează intrigat trăsăturile și descoperă într-adevăr riduri fine pe frunte și la colțurile gurii. Își scarpină bărbia, perplex. Vestalele sunt datoare să-și închine virginitatea timp de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ocupă de administrarea clădirilor. Cât muncea la uzină se ducea și la școala serală. A obținut o diplomă de electrician și a reușit să se angajeze în altă parte. Am luat interviuri multor persoane. Și de data aceasta am fost frapat de rolul extraordinar pe care îl joacă meleagurile natale în formarea unui individ. Acest om a trăit la periferie - îți dai seama de la prima vedere. Nu folosește argouri și nici nu vorbește pe ocolite. E înscris într-un club de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la gestul acesta. Jurnalista a remarcat una dintre reacțiile, pe care a catalogat-o drept „criminală”, de după incidentul din plenul Parlamentului, cea a Elenei Udrea. Iată ce spune: „Din categoria de reacții criminale de azi cel mai tare m-a frapat reacția doamnei Udrea care ne-a rugat să nu politizăm momentul”. Dar sediul politicii este Parlamentul. Ce face doamna Udrea acolo, modă sau politică? În perioada aceea când era foarte greu să filmezi la memorial, pentru că se filma în pușcării
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
era în adevăr "superb" - de carnație și de tinerețe. Sculptura era reușită. Pictura, însă, ratată. Femela, fără îndoială, era de primul rang, femeia era oricare. Dar situația mi se păru cu totul îngrijitoare când mi s-a pus problema dacă, frapată de construcția fetei de la tejghea, Adela nu ghicește cumva cauza entuziasmului meu, acum perimat, pentru ceea ce avea "animalul" în adevăr "superb". Doamna M..., lipsită de orice interes pentru ancheta noastră estetică, stătea cu o mână pe tejghea, resemnată. Adela ne
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
baroană). În momentul în care am devenit, sau m-am prefăcut singur, într-o epavă de pe care se prelinge apa, nu aveam strict în minte spusele lui Seymour -sau, dacă-i pe așa, nici chiar pe Seymour însuși. Ceea ce mă frapase sau îmi paralizase voința a fost realizarea subită a faptului că Seymour era bicicleta mea Davega. Am așteptat toată viața să-mi încolțească cea mai firavă pornire, ca să nu mai vorbesc de actul în consecință, de a renunța la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
compesație Îi instală chiar În apropierea orchestrei. Dorind cu tot dinadinsul să facă pe „Nababul”, Tony Pavone comandă două sticle de șampanie franțuzească iar pentru orchestră două sticle cu vin. Ospătarul, cunoscându-și bine meseria și nu mai puțin clientul, frapă sticlele o perioadă de timp, apoi Înfășură una intr’un șervet de un alb inmaculat, În timp ce, cu o ceremonie bine studiată trosni dopul sticlei jonglând de câteva ori de o așa manieră Încât, biata sticlă scăpă ca prin minune să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de blocuri se extindea ca două aripi uriașe, mai mult pe lățime decît În profunzime, și poate să fi fost și acesta un efect al luminii. Clădirile erau de fapt așezate În zigzag și din orice parte le priveai, te frapau zidurile lor ce se proiectau pe albul imaculat al bolții cerești. Un copilaș bine Înfășat, lăsat Într-un cărucior roșu, urla de mama focului. Un tînăr roșu În obraji de frig, pe o bicicletă făcută dintr-un aliaj ușor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cum că ar fi tras concluzii pripite... TÎnărul puse jos butelia, Își Îndreptă pieptul și-i aruncă o privire celui mai În vîrstă, care tocmai venea dinspre magazie. Am citit o oarecare reacție În privirile lor, dar ceea ce m-a frapat a fost faptul că le era cunoscut numele Întreprinderii Dainen. Legătura suspectă dintre Dainen și M dinaintea dispariției LUI s-a topit pur și simplu și speranțele mele de a găsi cît de cît o urmă de-a LUI pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de muzeu al satului, mult mai mic, dar mai bine structurat. Eu încerc mereu să înțeleg de ce ei au progresat fără să imite pe nimeni, și noi nici imitând nu am dus-o prea breaz. Primul lucru care m-a frapat la muzeu este că el nu e de lucruri moarte și încremenite. La fierărie era un fierar care făcea unelte, folosind foalele. Puteai să și cumperi obiecte făcute de el. La moară era un morar care în fața ta făcea toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
plicticoase în masă. Asta nu e rău, înseamnă doar că va fi un somnifer mai bun și un sentiment de populare cu voci și imagini seara. 7 noiembrie Aseară, unul dintre prietenii Mariei (Konstantin) m-a întrebat ce m-a frapat la americani, ce anume m-a intrigat în timp. I-am răspuns aproape pe loc: optimismul. Krassi bulgăroaica a adăugat „nemotivat” (nu cred). Zilele trecute mi-a trimis Liviu un sondaj cu gradul de fericire declarată al diverselor popoare. România
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lăsa să plec înainte de a-mi veni pe de-a-ntregul în fire. Probabil că mă aflam acolo de vreun ceas, mintea mea începând să se scuture încet de ceața care o năpădise, când circaziana își făcu apariția. Nu știu ce m-a frapat înainte de toate. Să fi fost chipul ei neasemuit de frumos, și totodată atât de descoperit vederii, doar o eșarfă de mătase neagră strângându-i pletele blonde? Să fi fost talia ei, atât de fină în orașul acela unde nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de a-i distruge, de a-i face să moară în cel mai îngrozitor mod cu putință, de a le face trupurile bucăți. Lupii, râșii sau urșii nu luptă altfel atunci când își apără vizuinile. Valerius asista pierdut la luptă; fu frapat de liniștea cu care se înfruntau oamenii aceia - nu se auzeau strigăte sau plânsete, doar zgomotul armelor. Cel mai înalt dintre celți, care părea un gigant, tocmai își scotea lama din pântecele unui roman ciopârțit, ce se zbătea la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pronunțat caracter sincretic. Simple glume, uneori, sau evidente sclipiri de geniu, alteori, aceste opere readuc în actualitate mai vechea noțiune de Artă, cu un conținut nou însă, în care deplasarea accentului de la sacralitatea hegeliană la profanitatea consumerismului este prima ce frapează. Articulată inițial la interferența dintre genurile tradiționale ale artei, paradigma sincretismului aspiră de o vreme la universalitate: de la arte plastice s-a trecut la arte vizuale, iar acum asistăm la tatonări, la o artă mare care dorește să includă și
Sincretismul – paradigma artelor contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by D. N. Zaharia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_941]
-
renunți la retribuții, să distribuie produsele fermelor bogate din K mai degrabă în funcție de nevoi decât de rang sau avere... Trebuie să fi fost ceva greu de înghițit pentru ei. Vorbind ici cu un fermier, colo cu un măcelar își adesea frapat de nepotrivirea dintre om și meserie), Vultur-în-Zbor a aflat că târfele Iocastei nu erau plătite - și nici Peckenpaw, fostul hăitaș, acum fierarul satului. își făceau treaba și, în schimb, li se permitea să se folosească de serviciile oricărui alt locuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se mai găsește la alte clanuri - o aparență de neînduplecare. — Am auzit că folosește și un mare număr de nou-veniți. — Se spune că mulți dintre ei sunt foști vasali ai clanului Takeda. În timpul acestei conversații cu Nobukatsu, pe Hideyoshi îl frapă, dintr-o dată, contrastul dintre vârsta lui și cea a lui Ieyasu. Sigur era mai vârstnic decât Ieyasu. Ieyasu avea patruzeci și unu de ani, iar el, patruzeci și șase - cinci ani diferență. Dar, în mult mai mare măsură decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și Încă italian! - se extazia dinaintea unei biete case de lut, acoperită cu stuf? Din politețe? Din aplecare spre exotic, insolit? - dar ducă-se pe malul Loarei lor, la troglodiții galo-romani contemporani! Da de unde!, răspunsese el râzând, din contra fusese frapat de echilibrul construcției, de compatibilitatea materialelor... Care material? Stuful se vedea - dar lutul cochileților? : era acoperit cu muruială, cu văruială (cea de atunci...), precum și de cei patruzeci de ani ai fotografiei... Prietenul Însă Își continuase elogiile, Întrerupându-le doar cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fire sensibilă și nu era nevoie de un efort deosebit pentru a-l enerva. În plus, În birou existau niște gantere, așezate foarte la Îndemână pentru cazul În care i-ar fi sărit țandăra. Dacă lucrurile stăteau așa, ceea ce mă frapa cel mai tare era faptul că se deranjase să spună adevărul, dându-ne mie și lui Rachel un alibi. Ar fi fost mai indicat să nu facă pe nimeni scăpat, păstrând cercul suspecților cât mai larg. Îl bănuisem dintotdeauna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lume ostilă, azvârlită, secol după secol, Într-o decădere fără sfârșit. Prietenii lui Fazel se țineau la distanță de aceste manifestări, Djamaledin Îi Învățase să nu se Încreadă În roze-khwan. Nu le ascultau decât cu o bunăvoință Îngrijorată. Am fost frapat de o reflecție rece a lui Șirin, Într-una din scrisorile ei: „Persia e bolnavă, scria ea. La căpătâiul ei există câțiva medici, moderni, tradiționali, fiecare Își propune leacurile, viitorul Îi aparține celui care va obține vindecarea. Dacă această revoluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
în cap. Picăturile de ploaie începur\ s\ se aud\ pe acoperiș. Lumina lămpii o învăluia pe Naoko, plutind în jurul ei asemenea unor particule minuscule de pudră. După lunga discuție pe care o avusesem cu Reiko, tinerețea lui Naoko m-a frapat pur și simplu. — Scuză-ne că am întârziat, spuse Reiko, mângâind-o pe cap. — V-ați simțit bine? a întrebat Naoko, ridicând ochii. — Bineînțeles, spuse Reiko. — Ce-ați făcut... amândoi? m-a întrebat Naoko. Nu pot să-ți spun. Naoko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
orele de lucru presupuse, care, pentru timpul acela, mi se păru rezonabilă. „Perfect, dragă Casaubon”. Eliminase titlul, din moment ce deveneam un subaltern. „Istoria asta a metalelor trebuie să devină splendidă, mai mult, aș zice frumoasă. Populară, accesibilă, dar științifică. Trebuie să frapezi imaginația cititorului, dar În mod științific. Îți dau un exemplu. Citesc aici, În primele eboșe, că exista sfera asta, cum se cheamă, de Magdeburg, două emisfere alipite, iar Înăuntrul lor se face vidul pneumatic. Se leagă de ele două perechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Există o gravură”, am spus. „O cunosc”. „Vezi? Bravo. În plină pagină, În culori”. „Dacă-i o gravură, trebuie să fie În alb-negru”, am spus. „Da? Foarte bine, atunci În alb-negru. Exactitatea e exactitate. Dar pe fond auriu, trebuie să frapeze cititorul, trebuie să-l facă să se simtă acolo, chiar În ziua În care s-a făcut experimentul. E clar? Rigoare științifică, realism, pasiune. Te poți folosi de știință și În același timp să-l atragi pe cititor visceral. Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și ne introduse În camera cealaltă. Noi nu i-am fi zis „mic cabinet de lucru“, larg cum era, și mobilat cu rafturi elegante de anticariat, pline până la refuz cu cărți legate luxos, toate de vârste venerabile, desigur. Ceea ce mă frapă, mai mult decât cărțile, fură niște vitrine mici pline cu obiecte greu de definit, niște pietre, ni se păru nouă, și niște animale mici, nu ne-am dat seama dacă erau Împăiate sau mumificate sau reproduse foarte fin. totul parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de un ecran semicircular pe care urmau să fie proiectate niște imagini. Cum apărură, am putut observa că o parte din tavan și din podea era din material reflectorizant, și reflectorizante erau și unele dintre obiectele care mai Înainte mă frapaseră cu aspectul lor grosolan, paietele, balanța, un scut, unele cupe de aramă. Ne trezirăm cufundați Într-o atmosferă apoasă, În care imaginile se multiplicau, se segmentau, se contopeau cu umbrele celor de față, podeaua reflecta tavanul, acesta reflecta podeaua, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]