1,147 matches
-
în cadrele unei evidente retorici argheziene. Ziduri, chilii, călugări și atmosferă „gotică” sunt prezente aici, gustul pentru universul desuet-romantic păstrându-se, altminteri, constant. Dar tonalitatea și artificiile lui Tudor Arghezi - frazarea, rima suspendată în mijlocul unei sintagme fracturate între versuri - sunt frapante: „Și storurile dese le-am tras deplin, ca printre/ Zăbrelele ferestrei să nu intre/ Lumina ce-ar putea să-i amintească/ Vecinătatea lui dumnezeiască” (Odihna). Nu lipsesc senzualitatea rafinată și o „metafizică a tăcerii”, obsesivă. Ca dimensiune modernă, de sorginte
PAVELESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
ar reprezenta, totuși, numai o performanță facilă. Antologia Poezie sovietică modernă și contemporană (1988) propune o selecție în care predomină autorii din generațiile mai tinere și oferă versiuni românești fidele originalului, echivalând fericit atât incisivitatea verbului unora, cât și metaforismul frapant al altora. SCRIERI: Literatură și eveniment, Cluj-Napoca, 1983; Colocviile vântului, București, 1985; Euthanasia, Satu Mare, 1991; Jocul dragostei și al hazardului, 1994; Recife, Satu Mare, 1996; Prospero și „teatrul sărac”, Cluj-Napoca, 1997; Radiografia zăpezii, Satu Mare, 1997; Rusia între „dezgheț” și „transparență”, Cluj-Napoca
PINTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288822_a_290151]
-
o mare densitate materiei, nu o face opacă pentru că, totodată, atribuie o mare importanță aerului înconjurător. Dacă expunerea e epurată de emoțiile comune, în schimb nu îi lipsește fiorul sublimului. Felul de a povesti, detașat, dar și atent la amănuntul frapant, este de origine călinesciană. De pe acest trunchi se ridică propria desfășurare, uneori de o acută modernitate, încât tradiția prozei interbelice și ecoul sau chiar inițiativa căutărilor înnoitoare se îmbină cu mult firesc. Această coexistență se evidențiază în principalele sale opere
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
înțelegere a actului critic ca expresie intuitivă. Călinescian până la un punct este N. printr-o concretețe aproape senzuală a limbajului, prin imprevizibilitatea jubilantă a asociațiilor și comparațiilor ori printr-o anumită tehnică a citatului. Cu toate acestea, originalitatea sa rămâne frapantă, pe unele paliere chiar ostentativă. Cărțile tipărite până la plecarea din țară sunt în majoritate culegeri de studii și articole: Scriitori moderni (1966), Însemnări critice (1970), Engrame (1975), Analize și sinteze (1976), Alte însemnări critice (1980). Simptomatic rămâne faptul că, în timp ce
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
fiind coautor al fondului de ipoteze privind ingineria textuală. La N. talentul, indiscutabil, e dublat de ambiția de a-l face recunoscut în sfere mai largi decât cercurile cărora li se adresează îndeobște optzeciștii. De aici provine una dintre trăsăturile frapante ale prozei sale - amestecul insolit de tehnicism și de sensibilitate față de gustul comun. În ultimii ani ai decadei a noua scriitorul citea regulat proză SF la cenaclul Junimea. Concomitent, în cărțile sale se strecoară elemente de intrigă polițistă, începând cu
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
distribuții contraproductive pe vârste a sociologilor, dar voi folosi doar structura pe vârste a cercetătorilor din Institutul de Cercetare a Calități Vieții. Considerând că aproximativ la 35 de ani un cercetător devine deplin matur și productiv În cercetare, dezechilibrele sunt frapante: - sub 36 de ani - 35 de cercetători; - 36-45 de ani - 2; - 46-55 - 1; - peste 55 - 6. Prin urmare, mai mult de trei sferturi dintre cercetători sunt tineri, În faza de formare, până În 35 de ani. Profilul sociologiei din perioada comunistă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Poznan, 1976), al Premiului „Aripile de aur ale fanteziei” (Poznan, 1980) și al Premiului Asociației Române de Science Fiction (1995). Președinte al secției române, a prezidat ediția din 1994 (găzduită de Timișoara) a congresului EUROCON O. este un scriitor de frapantă originalitate și de o puțin obișnuită disponibilitate pentru aproape toate registrele scrisului literar. Afirmarea este legată de „Colecția povestirilor științifico-fantastice”, unde i-au și apărut câteva dintre povestirile și nuvelele emblematice care vor intra în componența cărților sale de proză
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
trăirile mărturisite în acest monolog elegiac sunt prefirate printr-un filtru livresc, prin care se străvăd și plăsmuiri de mitologie sau din literatură, ce colindă reveriile contemplativului: Ulise, Oedip, Prometeu, Icar, Don Juan, Romeo, Don Quijote. Și Hamlet, de bună seamă. Frapantă în rafinatul eseu Hamlet sau Ispita posibilului (1971; cu o versiune franceză mult amplificată în 1987) este pasiunea lucidă a tâlcuitorului, arcuindu-se într-un discurs îndrăgostit. Enigma nefericitului prinț al Danemarcei, înfășurat într-o incitantă ambiguitate, îl fascinează pe
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
care a fost legat ori pe care i-a frecventat pot fi amintiți, Tudor George („Ahoe”), Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Stan Palanca, George Mărgărit, Dumitru Țepeneag, George Astaloș, graficianul Florin Pucă (cu care P. forma un fel de duo inseparabil, frapant și prin, de altfel absolut întâmplătoare, paronimie onomastică). Debutul editorial, întârziat de statutul de „suspect” politic al autorului, este reprezentat de volumul Poezii (1970), singura lui carte publicată în timpul vieții. A colaborat cu versuri la „Tânărul scriitor”, „Luceafărul”, a tradus
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
agresivitate radicală, deoarece îi este inevitabil tributar. Observația probabil cel mai frecvent formulată de criticii literari este că P. este un autor religios, fiind alăturat lui Ioan Alexandru, Daniel Turcea, Nicolae Ionel. Încă din volumul de debut, redempțiunea e imaginată frapant, în termeni foarte liberi față de prescripțiile ortodoxismului dogmatic: „La umbra norului de marmură / Numai acolo/ Cuvintele copilului/ Vor fi scrise / Cu litere de purpură : / Pe zidurile catedralelor vor fi / Scrise mereu - / Până când acoperișurile / Se vor aprinde. // Incendiul, da, mărețul incendiu
PANAITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288648_a_289977]
-
domnitorul Al.I. Cuza îi oferă prezidenția Consiliului Ostășesc, L., acum dezamăgit și mizantrop, are sentimentul de a fi fost un nedreptățit. Mare proprietar, polcovnicul în retragere intră în viața politică, fiind ales cinci ani la rând senator de Vlașca. Frapante în sinceritatea lor nudă, impudică aproape, Amintirile colonelului Lăcusteanu - scrise în 1874, dar apărute postum, în 1935 - au ceva din caracterul vechilor cronici muntenești prin accesele pătimașe și vehemența verbală, de tip pamfletar, prin spiritul partizan care le însuflețește. Omul
LACUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287736_a_289065]
-
de puritate și de har, îi populează încă de la debut lirica, aflată în prelungirea lirismului gândirist. Ortodoxie păgână e cartea unui poet trecut prin școala lui Blaga, Barbu și Arghezi. Un prim strat al poemelor este furnizat de o arhaitate frapantă, creștină și latină totodată, înveșmântată în armonii clasice, de o seducătoare solemnitate: „Străbunii mei dintâi sunt Tamaris și Orfeu/ Și Dionisos, zeul impetuos și trist,/ Ce port pecetea ca pe-un inel cu ametist/ Pe mâna lin depusă în arhetipul
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
lăuntric”, și relevă faptul că exemplul suprarealismului i-a dat poetului acea „libertate emotivă și expresivă necesară sondajelor speciale în zona de obscurități a sufletului uman”. În fine, Al. Cistelecan crede că în producția poetului nu există vreo originalitate fundamentală, frapant „revoluționară”, semnalează importanța retoricii, o retorică a ironiei, „al cărei precipitat - angoasa - pare o achiziție involuntară”, și o retorică a omisiunii, menită să blocheze confesiunea și să disimuleze sentimentul, îi demontează migălos ceea ce numește o „inginerie ironică a confesiunii”, o
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
politic în cazul lui Nae Ionescu, gafele poporaniste ale lui Crainic sau apologia naivă a românismului (inclusiv a Maglavitului), semnată de părintele Stăniloae. În acest concert de fapte zeloase, cititorul va găsi mai mult decât coincidența unor biografii suprapuse. Este frapant să descoperi instinctul unanim al orientării împărtășit de către cei mai înzestrați scriitori afirmați mai ales după Unirea de la 1918. Fără ca toți să poată presimți spectrul catastrofei comuniste care plutea amenințător la orizont, interbelicii s-au întrecut pe ei înșiși printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
limitată. Precum odinioară Legiunea Arhanghelului Mihail, ASCOR-ul apare ca una dintre acele entități, reale sau virtuale, de care un ego tulburat de o criză religioasă poate dispune în sens terapeutic. În ecuație, primatul subiectivității este tipic modern și, totuși, frapant pentru cei obișnuiți cu principiile clasice ale ecleziologiei ortodoxe. Autoarea acestei dramatice interogații uită să se întrebe ce se va întâmpla atunci când nu va mai fi studentă - deci, prin urmare, nici membră ASCOR. Cine se va dezintegra: „eul” care pune
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
greci „romi”, iar unii greci refugiați din Asia Mică se autodenumesc „romei anatolieni”. Din acest motiv, preferăm să utilizăm aici denumirea clasică de țigani. În pofida acestor prime indicii, documentația istorică, antropologică și lingvistică relevă alte date. Se remarcă mai întâi frapanta asemănare între limba rromanes (prin excelență orală) și cea sanscrită. Există apoi numeroase similitudini anatomice între tipul indian și cel țigănesc. Provenind din India de Nord, un larg trib nomad, alergic la cultura societăților agricole, a traversat Iranul pe la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în limba naturală, fără jargonul rebarbativ îndărătul căruia se ghicește absența reflecției, util semidocților pentru a-și da aere agresiv-defensive de savanți atunci când vorbesc despre lucrurile care preocupă toată societatea. În aceste discipline, schimbarea de generație este și cea mai frapantă. Pe de altă parte, dinspre aceste discipline ajung în spațiul public referințe și noțiuni practic necunoscute celor cu formație preponderent literară, blocați în ceea ce numeam cu alt prilej „estetica metafizică a societății”. Oricât „condei” ar avea „analistul”, cunoașterea teoretică și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
vieți burgheze (desigur, cu o tentă suplimentară de multiculturalism și postmodernism), deci în existențe foarte puțin deosebite de cele ale capitaliștilor înrăiți, nu atacă realmente (excepțiile sunt rare și cu atât mai onorabile) fundamentele inegalității din lumea lor (atât de frapante pentru străini!), ci par mai degrabă mulțumiți să le acopere cu un verbiaj ideologic și să se consacre apoi cu toate forțele campaniei antiglobalizare și dramei Lumii a Treia (numită de ei „Sudul Global”), mutându-și utopiile pe alte meleaguri
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Statele Unite nu s-a scris încă în mod sistematic, iar cărți ca aceasta a lui Lilla vor putea servi drept temeinice prolegomene. În multe situații, influența europeană este pur și simplu transplantată peste noapte în Lumea Nouă; cazul cel mai frapant este imigrația savanților evrei prigoniți de naziști, un contingent fără de care științele sociale și umanitățile ar arăta mult mai modest în Statele Unite, cel puțin între anii 1830 și 1980, poate pentru totdeauna, dacă socotim și generațiile succesive de discipoli; în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în direcții neașteptate, creând epigoni chiar în zonele extrem-marginale ale literaturii. Ca locuitor al nebuloasei lumi moderne, Philip Marlowe nu e întru nimic inferior personajelor Virginiei Woolf în privința capacității de autoanaliză. Între el și Clarissa Dalloway, de pildă, există similitudini frapante în tehnicile memorării și în analiza a ceea ce „fluxul memoriei” aduce la suprafață: Mintea îmi rătăci printre valuri de false amintiri, în care păream să fac la nesfârșit același lucru, mergeam necontenit în aceleași locuri, întâlneam aceiași oameni, le spuneam
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fusese acroșat de Vivian Sternwood; Alex Morny este imaginea palidă a lui Eddie Mars; locotenentul Jesse Breeze este un alter ego al lui Randall din Farewell, My Lovely etc.) la situații cvasiidentice: numismatul Elisha Morningstar moare în condiții ce amintesc frapant de cele în care este eliminat Geiger în The Big Sleep, clubul Idle Valley - „sediul” lui Alex Morny - aduce izbitor cu Cypress Club, domeniul lui Eddie Mars. Exemplele pot fi înmulțite pentru fiecare din categoriile invocate. Poate că aici se
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de puternic pentru a se impune ca imagine decisivă nu doar a detectivului despre sine, ci și a cititorului. Răspunzând invitației agentului literar Howard Spencer de a-și face o scurtă prezentare, Marlowe rostește o serie de propoziții care amintesc frapant de portretul detectivului particular generic, redactat de Raymond Chandler în The Simple Art of Murder: Ce să vă spun? Sunt detectiv particular autorizat - și nu chiar de ieri-alaltăieri. Sunt un lup singuratic, necăsătorit, cam între două vârste și deloc bogat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
primul său sens) evocă un concept apărut cu vreo douăzeci de ani în urmă, acela de alexitimie, a cărui semnificație etimologică este „nici un cuvânt pentru emoții”. Pacienții alexitimici au fost definiți ca „analfabeți emoționali” care dau dovadă de o „dificultate frapantă în a-și recunoaște și descrie propriile sentimente” (Taylor, 1988/1990). În ciuda acestei asemănări, ar fi o eroare să confundăm izolarea cu alexitimia. Cea din urmă se manifestă de obicei în permanență în viața subiectului, pe când izolarea nu se exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
întâi un registru epico-descriptiv, cunoscut din câteva argheziene „flori de mucigai”, dar și din unele texte ale suprarealiștilor, apoi un altul, mai apropiat de ermetismul barbian. Părăsite, aceste modalități vor furniza elemente în structurarea formulei originale din Întunecatul April. O frapantă noutate o constituie aici emergența eului empiric în eul liric și intensitatea emoției, comparabilă doar cu aceea din bacovianul Plumb. Sensibilitatea reacționează la acel misterium tremendum pe care-l reprezintă moartea, la propriul ego multiplicat, „ipocrit”. Alături de angoasă, în care
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
mai criptic, mai aluziv. Aceeași situație o are și ciclul Vineri (1971), cât privește textele vechi. În cele noi, subzistă spaima de neant, precum și „vedeniile” minții „rătăcite într-un dor de o infinită măreție” (Pământ), dar forma e mai puțin frapantă. Mitologia poetului se îmbogățește cu o figurație alegorică - „Păpușarul” scoțând din lada sa tot ce a intrat în neființă, „Ghinărar Marjori”, comandant al invadatoarei oști de omizi, „Bălașul, Zamfirul, Berlantul”, trei lupi vizitatori, „Not, uriașul de-o palmă” ce „aduce
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]