KorAP: Find »[drukola/base=freca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...180 >

4,485 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

în albastru scrise pe-un tavan. Cuvintele albastre spuneau: Nu știam cine sunt. „Deci, ce poți t Acum, după o oră, stau într-o sală de operație și doctorița încearcă să nu se încrunte sau să suspine sau să se frece la de limbaj negativ al corpului deloc. În schimb, ea șede dreaptă de spate și nemișcată și-și ține ambele mâini - roșii, durdulii, muncite - strânse ferm pe-un capăt și pe celălalt al unui pix parker argintiu. Doctorița, al cărei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
schimb din nou hainele, dar pantalonii scurți și cămașa hawaiiană erau subțiri și se uscaseră repede în căldura de-afară. Îmi pierdusem însă ochelarii și pălăria de pai când căzusem peste bord și mă ardea ceafa ori de câte ori gulerul mi se freca de ea. Simțeam înțepături pe frunte și pe pomeți. Veni seara. Cerul începu să se întunece și m-am hotărât să stau lângă prora, la umbra lungă a cabinei, continuând să privesc valurile. Scout făcu ceva la laptopul lui Nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
balustradă în vreme ce găleți, cutii, frânghii și toate celelalte se rostogoliră și se împrăștiară pe punte. — Scout. — E-n ordine, e bine, spuse vocea ei de undeva unde nu vedeam. Un pocnet sau un bubuit sub noi, butoaiele legate de ludovician frecându-se de fundul navei. Privind, al treilea și ultimul butoi sări peste bord într-o ploaie de apă marină și toate trei o luară la goană, șuierând și împroșcând stropi, în largul oceanului întins. Orpheus se clătină încet înainte și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
conținând caietele cu Fragmentul becului și celelalte lucruri din camera Primului Eric. Alunecând înapoi spre linia apei, le-am pitit în bărcuță lângă pisoi. Miau. Ian țopăi ca să-l ridic de acolo. L-am mângâiat pe cap și el se frecă insistent de mâna mea. — Știu, știu, dar trebuie să stai acolo. Îmi pare rău, dar trebuie s-o faci. Ai înțeles? Nu-i sigur pentru... Orpheus gemu, se înclină cu câteva grade și Ian și bărcuța lui începură să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

bucéțile de planeté și cum nu cad planetele, de parcé bucéțile de planeté nu erau tot din planeté. Și cum, dacé sté planetă singuré, nu arde niciodaté și nu se vede, dar dacé rupi o bucaté dintr-Însa și o freci prin aer, se aprinde și arde că o stea? Asta nu era prea ușor de Înțeles. De cîte ori n-a alergat Șasa acolo unde cédeau noaptea bucéțile de planeté că o stea, ca sé le caute prin iarbé, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
cum nu mai avea nimeni În tot satul, iar mai la vale se prelungea rîpă cu maluri albe care Începea chiar În podiș și se sfîrșea tocmai la iaz. Aici erau și tufele de singer, si frunzele lor, dacé le frecai În palmé, puneai pe urmé pe la spate cuiva palmă pe obraz și-l Înțepă. 58tc "58" Cele zece ruble le Împéturi În mîné, iar mîna o bégé În buzunar. Vézuse babe care legau banii În batisté și cînd pléteau 15

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

mă feresc de aparițiile-vîsc. Nu mai scăpai de ele decît băgîndu-le pe gît clienților, "la pachet". Pachetele erau ca podul lui Păcală: o călcătură tare, fermă, alta moale. Lîngă Noica, nu'ș ce filozofard marxistoid; lîngă Preda, vreun prozator narcisiac, frecînd un ness pe-o sută de pagini și oloindu-și orgoliul; lîngă Cezar Ivănescu, vreun jucăuș optzecist, care pierdea programatic tema (impusă, ce-i drept), dar cădea și-n infantilism. N-am vîndut cărți la pachet. Pe cele proaste le recartam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

pauză după fiecare propoziție. Maurizio năvălește pe scenă cu un pas sprinten, se oprește exact la mijloc, într-un careu desenat cu cretă, ia o poziție confortabilă și-și mută privirea spre soarele ce devine dintr-o dată foarte strălucitor. Se freacă la ochi și exclamă:) Ce zi frumoasă, tovarăși! (Își drege vocea cu o tuse guturală și tace o vreme. Are o statură înaltă, e bine legat, nicidecum slab sau suplu, ci mai degrabă solid și atletic, fără urmă de burtă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
mă gândesc la Pulcheria. Obsesia mea este dacă voi nimeri sau nu în trenul cu care ea merge la serviciu. Ea mă așteaptă de obicei într-un anumit loc, căci se urcă cu o stație înaintea mea, unde-și va freca trupul splendid de al meu, atât cât aglomerația din dimineața respectivă ne va permite. Și, dacă ea nu este în tren, continui să mă gândesc la ea pe tot parcursul drumului. Simplul fapt că mă aflu în tren implică prezența

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
anume pentru ea, mai ales că nu văzuse vreodată pe nimeni apropiindu-se de bârnă. După cum este o minune că nimeni nu-și bate capul să scoată acest hilar și vetust aparat din sala de gimnastică. (Face o pauză. Își freacă aripile, scoțând zgomotul acela ruginit și metalic. Apoi, cu modestie...) Bănuiesc că nu mai e nevoie să vă relatez despre proveniența și persistența acestui aparat exact în locul frecventat de Maurizio și Pulcheria. De altfel, efortul a fost cu mult mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
pătrățoase, înveșmântate în hârtii lucitoare împodobite cu funde. Cei cinci omuleți s-au ridicat pe rând de pe bancă și, în ciuda hainelor sofisticate, păreau mai mult ca oricând niște copii. Se bâțâiau și săreau de pe un picior pe altul și-și frecau mâinile de bucurie. Doar din profil, spatele lor aduse și umerii gârboviți le trădau vârsta. Fețele le erau întinse, radiante, aproape fără riduri, destinse și puternic râzătoare, obrajii îmbujorați de ninsoare. Băteau din picioare ritmic și se agitau ca niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

200 de ani, patul, fără să dezmembreze niciun element: lada pentru lenjerie, tăblia, cadrul de brad, biblioteca, fără a clinti o carte, vitrina, fără a trezi din somnul de porțelan vreun bibelou sau pahar prăfuit. Când văzu golul perfect, își frecă palmele. Câteva fulgere bătrâne căzură cu trosnet sec pe podea. Mioara îi întinse pânza din cer foșnitor. Pregăti trusa de ace, mare cât un sac cu crose de golf. Și pentru că bătrâna aștepta, Mioara îi vârî ață în acul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-și că mușcă și mestecă presupusa hrană, pentru ca, în sfârșit, să se întindă pe imaginea unui pat închipuindu-și odihna, mângâierea instinctivă a trupurilor, împreunarea lor la granița dintre somn și trezie, toate într-o presupusă cameră întunecată, pentru că se frecau la ochi, căscau și își imaginau o discuție în registru calm, care avea să-i dizolve cu totul și cu totul în imaginar. Timpul era iar stăpân. Pentru că aici, mai mult decât în ipotetica viață, era programat să dea sens

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
nuanța de bocet, adăugând în partea a III-a hexacordul ascendent fa diez re și învolbură Rondo-ul cu forme cromatizate în fraza a IV-a din partea a II-a, dându-i astfel viitorului text, unduirea unul val senin. Își frecă palmele, gest care se imprimă foto în memoria viitoarelor gene ale neamului românesc și, lăsându-și capul pe spate, privi fără să vrea prin cerul de straturi geologice. Văzu cum Mioara Alimentară și Autorul creat de ea, creând ceea ce numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
vei întâlni pe eroi. Dar nu-i mai poți vedea cu ochii de atunci, coborând spre țărmul mării nesfârșite, ți-ai pierdut privirile. Au rămas și ele în urmă. Dacă aș putea să gândesc apa vie, cu care să mă frec la ochi, ca să pot vedea ca atunci. Apa vie e la îndemâna ta, scrie despre ea și totul e ca și făcut. Și pentru că Mioara rămăsese singură printre amintirile mele, am chemat-o. Mioara s-a deschis ca o ușă din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
timp ce se-ncerca combinația dintre rezonanța longitudinală și cea de torsiune a betonului, ca să se determine legătura coeficientului Poisson dinamic cu coeficientul static (al aceluiași nemernic franțuz), Șepcarul simți în ochii lui de oaie o înțepătură de ac. Se frecă, după ce îndepărtă ochelarii, și-și palpă cu podul palmei, globii oculari prin pleoapele umflate. Câteva clipe acul își încetă penetrarea. După ce văzu iar strada uriașă în dezmembrarea ei, casă cu casă, demolată sistematic, schele Piat, urcând și coborând de-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
ocean ne-ai dat încălțări în desagă. Nea Fane o întrebă pe Mioara de 42 de ani: Vrei să-ți repar pantofii? Nu, nea Fane, fă-i surorii mele mai bătrâne ceva botine pentru Paris. E ca și făcut! își frecă palmele nea Fane. Până te mai învârți pe-aici, le-am și croit. Dar știi ce? Ia probează-le pe-astea, că stăpâna lor n-a mai venit de trei ani! Și Mioara îi mulțumi, spunându-i că-i va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
era rezultatul unei vieți aparente pe care am considerat-o dureros de reală. Am aprins chibritul și am așezat palma deasupra flăcării. A trecut prin palmă și nu am țipat. Camera s-a scufundat ca un lift, scârțâindu-și șufele frecate de rolele de oțel. Liftul cădea din ce în ce mai repede, nu mai zăream alternanța lumină-întuneric, ci doar căderea pe care o percepeam ca pe o urcare. Sângele avea direcție în sens opus spre creierul meu paralizat de coborâre-urcare, de jos-sus, de hău-înalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
moșul și pe partea cealaltă a Pământului. I-au îndesat masca pe cap și i-au lipit-o cu saliva lor vrăjită. Proful mișca din cap ca și cum ar aproba perfecțiunea asemănării. Și-și luă zborul. Ateriză pe o palmă. Își frecă lăbuțele supărat și ridică ochii. Uriașe cât cerul, treisprezece mii de nasuri, douăzeci și șase mii de ochi albaștri ca cerul, treisprezece mii de guri de femeie de o frumusețe antică. Cine ești tu? strigă tunător ca la orele de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723

cu nisip, vitrinele, pînă și Mercedesul Bot de Cal care alimentează. Avea dreptate Bătrînul cu previziunile lui, își zice oprindu-se din nou ca hipnotizat de indivizii grăbiți care îi taie calea, îl îmbrîncesc, îl calcă pe picioare, i se freacă de haine, nici măcar n-a fost nevoie să treacă zece ani, și totul parcă s-a transformat într-un morman de dărîmături și gunoaie. Cu mîneca își tamponează rana din care curge un firișor de sînge. Privește la fațadele degradate

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
am băgat în pat îmbrăcat așa cum mă vedeți, dar n-am reușit să adorm și cum s-a luminat am sărit la fereastră și am privit la garduri. Nu-mi venea să cred ce vedeam și am început să mă frec la ochi. Poate că încă visați, dom’ Roja, zice Tîrnăcop. În pădure răsăriseră brîndușe și ghiocei, un cîmp întreg, de sub frunze, și uite-așa mi-a venit brusc ideea salvatoare, cum să prostesc gărzile care nu mai ascultau de ordinele

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
să facă rost de niscai biștari, zice Petrică, așa este, am auzit și eu povestea, cu tot cu remarca lui Fidel că drogurile pot arunca în aer imperialismul mai ceva decît armele nucleare. Traficanții cu care aveau legături începeau deja să-și frece mîinile. — Poluare, și nimic mai mult, zice Sena uitîndu-se prostit la o îngrămădeală de coșuri și furnale prin gurile cărora ies aburi, vapori, fum și praf care întunecă atmosfera. — Atenție în față, îl avertizează domnul Președinte făcîndu-și datoria de copilot

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
Delfina, trăgînd încă trei scaune de la perete, aranjîndu-le de partea cealaltă a mesei, o fi destul spațiu pentru toți șase în jurul unei singure mese sau ar fi fost mai bine să mai fi lipit una alături, pentru a nu ne freca unii de alții? Mulțumirile le păstrăm pentru altă dată, nu vezi cît sîntem acum de ocupate, cu acomodarea asta care durează parcă o veșnicie, le citește Delfina gîndurile, ce n-ați da să fiți în clipa asta oriunde altundeva decît

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
întorsătură a sorții sale. Sînteți ca doi străini, Delfinașule, cîtă neobrăzare, Tîrnăcop, Bătrînul l-a înscris la școala militară și i-a dat după aia bani să meargă la Academie. Revoluția le-a luat tuturor mințile, cum și-au mai frecat mîinile Curistul și Părințelul cînd au aflat despre ce era vorba, Gulie. Fiul adoptiv al Bătrînului a trecut de partea gloatei de manifestanți, halal de Colonel că n a putut să-și țină în frîu mînzișorul, Delfinașule, și a uitat

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
unității și să mă urmezi? 7 — Există Mercedesul și restul de mașini. Brazilia și celelalte echipe de fotbal. Tangoul și alte dansuri, spune Roja sorbind o înghițitură de Napoleon de cinci stele de contrabandă, privind la ringul de dans proaspăt frecat cu ceară care lucește sub lumina becurilor verzi ce atîrnă din tavan legate cu niște bucăți de sîrmă ruginită. — Și toată tevatura asta ați pus-o la cale doar de dragul nostru? nu-i vine să creadă Curistului, privind în spatele barului

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]